Tulpina din grădina Maicii Domnului

Motto: Într-o grădină, sub o tulpină,
zării un virus ca o lumină.
Să-l rup se strică, să-l las mi-e frică,
că vine altul și ni-l ridică.

A trebuit să treacă aproape o jumătate de veac de la apariția acelui firicel de fată din Carpați altoit pe o bîrnă la Montréal, cînd s-a vorbit despre miracolul românesc, și iată că România e iarăși pe buzele tuturor.

Tocmai cînd ne așteptam ca regele întristat al Suediei să ne anunțe că Mircea Cărtărescu a ratat pentru a patra oară Premiul Nobel, un mare cercetător cu accent nordic a vestit lumii că i-a decernat premiul întîi cu coroniță de coronavirus unei tulpini românești.

Cînd am auzit știrea la televizor nu-mi venea să cred că avem și noi în sfîrșit tulpina noastră. Că după ce am pierdut în ultimii treizeci de ani tulpinile roșiilor românești, ale gogoșarilor și ale pătlăgelelor vinete, ale căror semințe au devenit acum olandeze, e o consolare că am ajuns să producem un virus cu trăsături mioritice.

Sigur că se vor găsi indivizi ranchiunoși care ne vor acuza de plagiat, că n-ar fi cu adevărat românească tulpina cu pricina ci una sosită pe șestache din perfidul Albion, costumată în ie și tîrlici de lînă croșetați de țața Gherghina în dosul șurii.

Așa-i lumea: rea! Că dacă Isus ar fi fost român nu s-ar mai fi înălțat niciodată la cer, să-și vadă Tatăl, că-l trăgeau invidioșii de țurloaie în jos, să rămînă cu noi, să sufere și să mănînce salam cu soia precum Klaus Iohannnis care nu s-a fofilat la părinții săi în RFG.

Aidoma Afroditei, răsărită din spuma mării, coronavirusul ițit din balele liliacului de peșteră chinezesc fost-a mitizat pentru inteligența sa artistică și pentru talentul de a se deghiza, căci, lipsit de complexe sociale, religioase sau etnice, nu s-a sfiit să locuiască ba în barba preafericitului Patriarh sîrb Irineu, ba în nasul nefericitului Trump, ca să nu-i mai punem la socoteală pe anonimii la care a stat în gazdă, fără zarvă, fără lăutari și fără să le plătească chiria și parastasele.

Cum să nu fim mîndri că de acu’ încolo n-o să mai consumăm coronavirus de import, că avem și noi tulpina noastră națională?
Bine ar fi să o cultivăm cu pricepere, cu evlavie și recunoștință, căci poate înmiresmata tulpină românească o fi etno, cu damf de liliac înflorit în pridvor. Și după ce Bill Gates ne-a anunțat că nu rachetele cu focoase nucleare ci virușii sunt armele viitorului, îi vom putea întîmpina fără frisoane pe muscalii care tocmai și-au instalat niște baterii în Crimeea, îndreptate spre București, cu o rafală de tulpini românești, mai ieftine și mai eficiente decît avioanele NATO cumpărate la mîna a doua pe bani grei.

(Text de Mircea Dinescu)