Un domeniu atât de afectat, despre care nimeni nu vorbește

Lucrez în domeniul industriei textile de peste 20 de ani. Un domeniu frumos, creativ și provocator, însă unul dintre cele mai afectate de pandemia de Covid-19.
În luna martie 2020, comenzile s-au oprit, clienții au spus stop, marii retaileri au fost nevoiți sa închidă magazinele, țesăturile comandate și nelucrate trebuiau plătite furnizorilor, angajații ne priveau îngrijorați. Încotro o vor lua?

Unele companii au ales șomajul tehnic, altele au lucrat pe cont propriu sau au obținut comenzi, pentru piața externă, de măști și combinezoane.
Și compania noastră a ales o astfel de variantă și astfel angajații noștri și-au păstrat locurile de muncă.

Totul era necunoscut, nu știam când vom reîncepe, cu adevărat, producția de haine, pentru care suntem pregătiți, nu știam ce se va întâmpla cu creditele, cu plățile către buget, nu știam ce o să se întâmple cu toți cei care așteptau de la noi răspunsuri.

La sfârșitul lunii aprilie, timid se concretizau primele comenzi.
Cu adevărat, în mai am început din nou producția reală, mult diminuată, greu obținută, cu termene scurte si bine definite, de parcă se simțea că vor veni din nou vremuri grele.

Industria textilă, despre care nu vorbește mai nimeni, este puternic afectată de această criză sanitară.
Închiderea restaurantelor, blocarea evenimentelor, închiderea teatrelor, pierderea locurilor de muncă, munca de acasă-toate acestea au făcut ca vânzările să scadă cu aproape 45% pentru branduri.

Vânzările online au scăzut și ele drastic pe acest segment. De ce?
De ce să mă îmbrac dacă nu ies? Pentru ce să investesc în haine dacă nu am unde să le port? Absolut logic! Dar cine se gândește la acest sector? Industria textilă este brand de țară pentru noi, suntem croitorii Europei, această industrie însumează una dintre cele mai mari forțe de muncă a României.

Cum am fost ajutați? Nicicum! Putem produce măști și combinezoane pentru întreaga Europă, dar noi importăm. E mai facil să distrugi o industrie doar pentru interese meschine. Avem peste 400 de fabrici care puteau produce măști în acele vremuri grele. Ale noastre nu puteau fi autorizate, dar piața externă le-a cumpărat sau a ales să producă măști de bumbac sau din polipropilena fără atât de multe avize și hârtii. Noi am importat măști neconforme.

Da, industria textilă gâfâie, abia mai respiră. Ce vor face zonele cu industrie de profil preponderent dacă firmele încep să închidă, ce vor face oamenii care lucrează în aceste unități, cum se gândește guvernul să ne ajute? Prin ce metode? Prin povești cu credite garantate de stat? Pe care tot tu le-ai garantat prin ipoteci pe bunuri personale?

În toate statele europene primele ajutate au fost industriile prelucrătoare, IMM-urile. De ce am fi avut nevoie? De capital de lucru, de scăderi de taxe și impozite pentru salariații din tot ce însemnă domeniul producție, de dezvoltarea industriilor lineare, pentru a nu mai importa nasturi, ață, chimizat, căptușeală, fermoare, elastic și țesături.
Suntem o industrie atât de afectată, dar nimeni nu vorbește despre noi.