Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”

Un drum scurt: De la Siguranță la Securitate

Continui prezentarea cărților luate de la Mica Valahie înainte de a le înmormânta în Biblioteca mea pînă la Învierea de Apoi, care va fi începerea unui nou studiu. Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității, volumul 1, întocmit de Doina Mezdrea, e un fals din punct de vedere al titlului. Nu sînt documente din care să rezulte urmărirea de către Securitate a unui om mort, ci documente ale Siguranței, strînse de Securitate, în 1953, într-un dosar operativ. De ce a pus autoarea titlul cu Securitatea? Pentru că e la modă să scoți la iveală abuzurile Securității. Siguranța a fost tot un fel de Securitate. Nu dă bine însă azi să dezvălui că Siguranța din anii interbelici, văzuți de Propagandă drept anii de aur ai democrației și ai statului de drept, se comporta la fel de abuziv ca și Securitatea din anii staliniști.

Pe rafturile de la Mica Valahie, am descoperit și cartea Elita politică istorică. 1945-1955, semnată de Liviu P. Nițu la Mica Valahie în 2014. Precizările de pe ultima copertă mă informează că e vorba de o teză de doctorat cu acest titlu susținută de autor în 2009 la Universitatea București. Pe ultima copertă, Ioan Scurtu scrie despre carte:

„Ponderea cea mai mare în lucrare o ocupă activitatea represivă a guvernanților, care în anii 1947-1950 au desfășurat o amplă acțiune de arestare tuturor adversarilor regimului.”

Titlu e însă Elita politică istorică. 1945-1955. Prefața ne lămurește că-i vorba despre istoria PNȚ și PNL cu precădere după 23 august 1944. Conținutul e doar o parte a sferei anunțate de titlu. El tratează, bazat aproape exclusiv pe documente de la CNSAS, represiunea îndreptată împotriva liderilor partidelor istorice. Titlul ar fi impus abordarea celor două partide din mai multe puncte de vedere. Una e represiunea cărora le-au căzut victime și alta politica de după 23 august 1944, capcanele în care au căzut ca proastele aceste partide, inadecvarea la noile realități, definitorie de Stînga, neghiobia de a aștepta iar și iar de la Occident, orice tentativă de negociere cu rușii fiind exclusă. Dintre capcane țin să evidențiez înscrierea partidelor istorice în campania de defascizare a țării, promovată și folosită de comuniști în interes propriu și cu eficiență, deoarece PCR era singurul partid scos în afara oricărei acuzații de complicitate cu fasciștii. La început, țărăniștii și liberalii pun și ei campania la lucru pentru lichidare adversarilor din presă și din politică. Acuzațiile lansate împotriva lui Tătărescu sînt o bună dovadă în acest sens. Numai că spre deosebire de comuniști ei nu sînt lebede în regimul Antonescu. O dată acceptată prostește, dar și în chip oportunist, tema Pericolului fascist împotriva căruia sînt permise toate mijloacele, deoarece Pericolul lovește în interesul național, țărăniștii și liberalii au devenit victime ale abuzurilor comuniste în acest plan, fără a putea zice ceva despre Statul de drept. Am analizat în Istoria mea avîntarea presei țărăniste și liberale în lupta împotriva fascismului, fără a lăsa instrumentele din care comuniștii își vor face temei de abuzuri.

Înverşunată în demascări pînă în pînzele albe este Dreptatea, oficios al PNŢ-ului condus de Iuliu Maniu. În 8 octombrie 1944, sub titlul Cei şase, ziarul declanşează un atac împotriva lui I. Al. Brătescu-Voineşti, Ion Marin Sadoveanu, Ilie Rădulescu, D. Ioaniţescu, Ion Gigurtu, Valer Pop. În acelaşi număr apare amplul articol Agenţii culturii naziste: „Sub auspiciile lui Killinger, o serie de intelectuali români s-au oferit să cloroformeze naţiunea“. Sînt nominalizaţi mai întîi membrii fondatori ai Asociaţiei germano-române. Printre ei, scriitorii: Ion Pillat, D. Caracostea, Liviu Rebreanu, Nichifor Crainic, Ion Petrovici, Ion Marin Sadoveanu. Nu sînt ocoliţi nici cei prezenţi la şedinţa festivă de constituire: C. Rădulescu-Motru, G. Murnu, Em. Bucuţa.

Ulterior, liderii partidelor istorice aveau să-și dea seama că Pericolul fascist era o capcană. Din păcate s-a întîmplat asta prea tîrziu. Revenind la cartea despre Elită, constat a nu știu cîta oară prăpastia dintre titlu și conținut, ivită din năravul unor cercetători de a pune o pălărie de șerif pe capul băiatului de serviciu, pentru a se crede că știe să tragă cu pistolul.

*

Scriam în 29 martie 2014: Obama e prost sau e înţeles cu Putin?

Celui care a avut tăria de a lăsa deoparte Primăvara pentru Politică, ziua de vineri, 28 martie 2014, i-a fost pictată de televiziunile planetare drept ziua unei noi confruntări între America şi Rusia.
După ce părţile interesate în cultivarea Isteriei Vin Ruşii! (generalii NATO şi şturlubaticii lideri ucraineni) ne-au pisat cu avertismentul că Rusia e pe cale să invadeze Ucraina cu sutele de mii de ostaşi grămădiţi la graniţă, preşedintele american a bătut din picior într-un interviu televizat cerînd Rusiei să-şi retragă trupele.
Planetei i s-a făcut inima cît un purice: Sîntem în pragul Apocalipsei nucleare!

Sîmbătă dimineaţa, Planeta s-a gîndit că poate să bea o bere. A venit ştirea că Barack Obama şi Vladimir Putin au vorbit la Telefon. În cursul discuţiei, Barack Obama i-a cerut lui Putin rezolvarea crizei ucrainene pe cale diplomatică.

Rămaşi doar la această frază, vom fi crezut că preşedintele american i-a cerut Rusului să-şi retragă armata din Crimeea şi, pe cale diplomatică, să dea înapoi Kievului Peninsula răpită printr-un act incredibil în timp de pace.

Nu, nu asta se înţelege prin cale diplomatică, ci altceva: „Preşedintele american a subliniat că o soluţie diplomatică este posibilă doar dacă Moscova îşi retrage trupele şi nu face alte acţiuni care să încalce suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei.”

Faţă-n faţă cu aceste date, îmi permit să observ:

  1. Dacă există o criză ucraineană ea constă în răpirea Crimeii şi nu în retragerea trupelor ruseşti de la graniţă.
  2. Rusiei nici prin cap nu-i trece să invadeze Ucraina. E drept, ea menţine presiunea asupra noilor lideri, dar nu pentru a cuceri Ucraina, ci pentru a da bătăi de cap Occidentului, obligat să plece urechea la smiorcăielile Kievului.
  3. Despre Crimeea nu se mai suflă un cuvînt. Anexarea e un fapt împlinit.

V-aţi prins de diversiune? Eu m-am prins mai demult şi am scris despre ea.
Marea problemă a Rusiei o constituie trecea rapidă în plan secund a anexării Crimeii. Pentru asta, Rusia a apelat la vechea diversiune, întruchipată de snoava cu rabinul şi oile, caprele şi vaca vîrîte în casa bietului cetăţean.

Deşi n-au de gînd să meargă mai departe cu anexarea, Rusia a creat climatul unei pregătiri mediatice a invadării Ucrainei: Trupe masate la graniţă, documente care, vezi Doamne!, ajung în numele blogăriţelor de la Kiev, agitaţii pro-ruse în Estul Ucrainei, activarea marionetei Ianukovici.

America sare-n sus de doi stînjeni şi strigă la Rusia să renunţe la invazie. Rusia renunţă, mai ales că nici n-avea de gînd s-o facă.
Barack Obama se bate cu pumnu’n piept, fălos: — Aţi văzut? America a pus la punct Rusia. Dacă nu eram noi, Ucraina era halită.
Occidentul răsuflă uşurat şi spune: Pînă la urmă, Putin ăsta e om de treabă. Uite, nu invadează Ucraina! Hai să facem comerţ cu el!
În tot acest timp, despre Anexarea Crimeii e considerată precum ploaia la Tropice: Ceva de la sine înțeles. Exact ce-au urmărit ruşii.
Barack Obama face jocul lui Vladimir Putin. E prost sau e înţeles cu Putin?

Alte titluri din 29 martie 2014


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Un drum scurt: De la Siguranță la Securitate”

  • si acum se vorbeste despre trupe masate pe …granita.
    de data asta e vorba despre Nipru, care nu cumvasa nu fie trecut!
    de unde rezulta ca mai pe fata mai pe la spate …Nipul pare a fi o dare la pace, cita vreme cel care il protejeaza e chiar ‘occidentul colectiv’, nu doar ucr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *