Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Cum a fost la Piaţa care nu stă pe loc
Programul dat de gazde încă de pe aeroportul din Bangkok mă atenţionează că pe 25 martie, după micul dejun, urma să mergem la celebra Damnoen Saduak („Piaţa plutitoare”). Deşi ageamiu în chestiuni financiare, mi-am dat seama că vom merge la Piaţă. Foarte bine! mi-am spus, deşi undeva, în adîncul sufletului, un drăcuşor mă zgîndărea cu întrebarea:
De ce trebuie trecut în ditamai Programul turistic mersul la cumpărături?
Am găsit răspunsul abia în istorica zi de 25 martie, cînd a venit rîndul punctului din Program intitulat Vizitarea Pieţii plutitoare. Ce e Piaţa plutitoare? O piaţă, fireşte. Numai că aici, spre deosebire de Piaţa Matache, de exemplu, vînzătorul nu stă la tejghea, ci într-o barcă, iar cumpărătorul îl abordează de pe mal. În Piaţa Matache, zarzavagiul vine cu noaptea-n cap, face rost de un cîntar şi apoi îşi aşază cepele, ardeii şi usturoiul pe tejgheaua obţinută cu pile. Peste puţin timp, îşi fac apariţia și cumpărătorii. Aceştia se perindă prin faţa fiecărei tejghele, încearcă ardeiul cu unghia, cîntăresc usturoiul în palmă, se interesează de preţ şi, dacă le convine, comandă unul-două. Dacă nu, trec mai departe, la o altă tejghea. Damnoen Saduak nu e Piaţa Matache, aşa cum, între noi fie vorba, Thailanda nu-i România. Drept urmare, banala operaţiune vînzare-cumpărare se face aici invers. Cumpărătorul vine dis-de-dimineaţă pe o limbă de pămînt şi se pune pe aşteptat. După un timp, îşi face apariţia şi vînzătorul, mai precis, tejgheaua acestuia. Spun tejghea, deoarece, spre deosebire de Piaţa Matache, Damnoen Saduak are drept tejghele nişte bărci cu motor. Acestea vin pe canale pînă la Piaţă şi, dintr-o mişcare scurtă, însoţită de un păcănit amintind de cel al unui elicopter aruncător de napalm, îşi lipeşte burta de malul de piatră. Deşi barca e plină cu zarzavaturi şi deşi ea se află pe apă, totuşi, proprietarul n-o leagă de un ponton. O ţine lipită de mal cu mîna. Cumpărătorul se apleacă, preocupat, totuşi, să nu vină de-a berbeleacul în apa suspect de tulbure, alege marfa, o întinde vînzătorului, acesta o cîntăreşte, dedîndu-se la o întreagă echilibristică pentru a ţine pe loc lădoiul plutitor şi, după ce încasează banii, i-o întinde cumpărătorului. Astfel că, spre deosebire de Piaţa Matache, Damnoen Saduak e o piaţă plutitoare sau, mai bine zis, o piaţă care nu stă pe loc.
Toate bune şi frumoase!
E treaba thailandezilor că se dedau la acest comerţ cu fundu-n sus!
Comentarii
Pagini: 1 2
Lasă un răspuns