Cum a fost la Piaţa care nu stă pe loc

27/04/2014 | ✎ Ion Cristoiu

Lucrurile se complică substanţial cînd vine vorba de relaţia Pieţii cu turismul. Toate ghidurile vii sau moarte înscriu în circuitele lor vizitarea Pieţii plutitoare. Nenorocirea nu e că în loc să te repezi pînă la un supermarket pentru a-ţi lua un casetofon, tu te vezi obligat să mergi la o piaţă unde se vinde conopidă. Nenorocirea e alta. Dusul la Piaţă e contracost. Astfel, după ce scoatem un dolar de căciulă, ne vîrîm în furnicăraia limbii de pămînt. Suprafaţa strîmtă, scăldată de ape, găzduieşte şi un soi de bazar oriental, unde poţi cumpăra în chip normal, adică de la tejgheaua care stă pe loc. Dacă ai avut tăria de a scăpa insistenţelor celor cîţiva inşi care se ţin de tine să te fotografieze (contracost, fireşte) purtînd un şarpe în jurul gîtului sau dînd laba cu o maimuţică, după vreun sfert de ceas de umblat prin Piaţă simţi nevoia unui bilet de trimitere la Spitalul 9. Peste tot eşti strigat, tras de mînecă, urmărit cu străşnicie pentru a ţi se vîrî pe gît cine ştie ce prostioară, ce-ar întruchipa străvechile trădiții ale Thailandei.

Ne dăm întîlnire peste o oră.
Zăpăcit de hărmălaie, mă prezint la locul de contact cu vreo jumate de oră mai devreme. Cînd vin şi ceilalţi, ne urcăm în nişte pirogi şi o luăm pe canale. Asta, evident, după ce am mai scos cîţiva dolari! Timp de vreun sfert de oră, cît rătăcim pe ape, luăm cunoştinţă de un adevăr ce ne scăpase:
Damnoen Saduak nu se reduce la ochiul de pămînt pe care-l vizitasem.

Piaţa plutitoare cuprinde numeroase canale pe post de străzi. Arterele trec pe lîngă case, dar şi pe lîngă magazine. În aceste condiţii, comerţul se face în ambele sensuri. Unele pirogi aparţin vînzătorilor, care, strigaţi de pe mal, opresc motorul şi trag barca la picioarele desculţe ale cumpărătorului tocmai atunci ieşit din casă. Alte ambarcaţiuni sînt cumpărătoare. Cei din ele vin să cumpere cu barca de la magazinul de pe pămînt. Sensul e acum invers. Cumpărătorul vîsleşte spre mal. Din magazin dă buzna vînzătorul. Nu cu un ciomag, ci cu o faţă de masă, un scaun, un metru de sîrmă ghimpată. Cumpărătorul trage barca la mal, dă banii, ia marfa şi pleacă mai departe. Asta în timp ce pe lîngă ei trec, rînduri-rînduri, ambarcaţiuni pline cu turişti puşi pe fotografiat şi filmat pe bandă.

Dat fiind că atît intrarea în Piaţă cît şi mersul cu şalupa costă, Piaţa plutitoare e una din cele mai rentabile afaceri din Thailanda.
Turistice, evident.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii