Cum a fost la Piaţa care nu stă pe loc

Programul dat de gazde încă de pe aeroportul din Bangkok mă atenţionează că pe 25 martie, după micul dejun, urma să mergem la celebra Damnoen Saduak („Piaţa plutitoare”). Deşi ageamiu în chestiuni financiare, mi-am dat seama că vom merge la Piaţă. Foarte bine! mi-am spus, deşi undeva, în adîncul sufletului, un drăcuşor mă zgîndărea cu întrebarea:
De ce trebuie trecut în ditamai Programul turistic mersul la cumpărături?

Am găsit răspunsul abia în istorica zi de 25 martie, cînd a venit rîndul punctului din Program intitulat Vizitarea Pieţii plutitoare. Ce e Piaţa plutitoare? O piaţă, fireşte. Numai că aici, spre deosebire de Piaţa Matache, de exemplu, vînzătorul nu stă la tejghea, ci într-o barcă, iar cumpărătorul îl abordează de pe mal. În Piaţa Matache, zarzavagiul vine cu noaptea-n cap, face rost de un cîntar şi apoi îşi aşază cepele, ardeii şi usturoiul pe tejgheaua obţinută cu pile. Peste puţin timp, îşi fac apariţia și cumpărătorii. Aceştia se perindă prin faţa fiecărei tejghele, încearcă ardeiul cu unghia, cîntăresc usturoiul în palmă, se interesează de preţ şi, dacă le convine, comandă unul-două. Dacă nu, trec mai departe, la o altă tejghea. Damnoen Saduak nu e Piaţa Matache, aşa cum, între noi fie vorba, Thailanda nu-i România. Drept urmare, banala operaţiune vînzare-cumpărare se face aici invers. Cumpărătorul vine dis-de-dimineaţă pe o limbă de pămînt şi se pune pe aşteptat. După un timp, îşi face apariţia şi vînzătorul, mai precis, tejgheaua acestuia. Spun tejghea, deoarece, spre deosebire de Piaţa Matache, Damnoen Saduak are drept tejghele nişte bărci cu motor. Acestea vin pe canale pînă la Piaţă şi, dintr-o mişcare scurtă, însoţită de un păcănit amintind de cel al unui elicopter aruncător de napalm, îşi lipeşte burta de malul de piatră. Deşi barca e plină cu zarzavaturi şi deşi ea se află pe apă, totuşi, proprietarul n-o leagă de un ponton. O ţine lipită de mal cu mîna. Cumpărătorul se apleacă, preocupat, totuşi, să nu vină de-a berbeleacul în apa suspect de tulbure, alege marfa, o întinde vînzătorului, acesta o cîntăreşte, dedîndu-se la o întreagă echilibristică pentru a ţine pe loc lădoiul plutitor şi, după ce încasează banii, i-o întinde cumpărătorului. Astfel că, spre deosebire de Piaţa Matache, Damnoen Saduak e o piaţă plutitoare sau, mai bine zis, o piaţă care nu stă pe loc.

Toate bune şi frumoase!
E treaba thailandezilor că se dedau la acest comerţ cu fundu-n sus!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | Liberalismul prost înțeles într-o țară deznădăjduită și păcatul repetat de a ne face chip cioplit