cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de duminică, 6 august 2017

Eu, în carne și oase, citind o carte adevărată lîngă o jună de bronz care citește o carte de bronz

În călătorii mele peste hotare, toate călătorii de lucru și nu de odihnă (aici la Aahen, cum îi spun nemții, Aix- la-Chapelle, cum îi spun francezii, trudesc mai rău ca în țară, sub constrîngerea unui program pe care l-am alcătuit astfel încît să văd cît mai mult într-o anume perioadă de timp), nu obișnuiesc să mă fotografiez cu obiective turistice în spate și cu atît mai puțin de gît cu variantele în bronz sau în marmură și prin asta incapabile să protesteze, ale marilor oameni ai trecutului.
N-am înțeles niciodată graba unora de a se trage în poză și de a pune imediat poza pe Facebook, ca să vadă cei rămași în țară că ei sînt în vacanță, pe meleaguri străine, și evident să moară de ciudă.

Fotografia de mai sus mă surprinde așezat lîngă o jună de bronz care citește o carte de bronz. Se înțelege că lectura mea ține de regia de tras în poză, ceva gen, Mircea, fă-te că lucrezi!
De ce am făcut excepție de data asta de la regula de a nu mă fotografia în posturi de turist tipic?

Din două motive:

  1. Juna citește o carte e o statuie așezată în fața unei librării de trei etaje din Aachen: Mayersche Buchhandlung.

    Aachen e un oraș nemțesc de 250 000 de locuitori. Bucureștii numără 1.900.000 de locuitori. Și cu toate acestea, în București nu vei găsi o asemenea librărie. Cele cîteva librării din București, cu excepția Cărtureștilor – mai degrabă mall-ișor decît librărie – nu sînt altceva decît niște magazine înghesuite, în care se vinde în principal papetărie și în secundar cărți. Librăria din Aachen, semnalată și de juna cititoare de bronz, e un spațiu uriaș în care se cumpără nu numai cărți, ci și lucruri legate de carte, de la semne de carte pînă la lămpi de citit. De fapt intri în ea nu numai ca să cumperi cărți, dar și să răsfoiești cărți, ba chiar și să citești, în spații special amenajate pentru asta. Dacă vrei să bei o cafea sau un suc în timp ce citești, ai la dispoziție un bar plasat în mijlocul parterului. Complexul oferă amatorilor de pian posibilitatea de a cînta, grație unui pian pus la dispoziția vizitatorilor.
  2. Citesc de la vîrsta de 5 ani. Pentru mine cititul e o patimă la fel de puternică precum la alții patima jocului de cărți. Din nenorocire, după ce-am ajuns publicist, am început să citesc din interes. În fața unei cărți mă întreb totdeauna ce scot din ea în urma lecturii: un eseu, un comentariu, o carte? Ferească Dumnezeu să citesc de dragul cititului. Mă cufund în lectură ca într-un viciu. Pînă nu termin cartea, n-am stare. Sînt un vicios nu numai în privința lecturii, dar și în cea a cumpărării de cărți. Dacă apuc să intru într-o librărie sau într-un anticariat, fără o sarsana de cărți cumpărate nu plec. Sufăr de complexul timidității față de vînzătorii din comerț. Cu o excepție: librarii și anticarii. Într-o librărie sau anticariat, mă simt ca la mine acasă.

M-a bătut gîndul la un moment dat să-mi fac un anticariat, dar am renunțat de îndată. Mi-am dat seama că în loc să vînd cărți, aș fi cumpărat cărți.
Sînt acestea, cred, motive suficient de puternice pentru inițiativa de a mă poza lîngă juna de bronz, cum, de altfel, am văzut că fac toți turiștii aflați la Aachen.

Comentarii

8 Responses to Gîndul de duminică, 6 august 2017

  • De ce toate junele îşi ţin picioarele încrucişate? Că-s de bronz?

    • Rodica, ia o pauza, altfel, cand o sa cobori scarile blocului in care locuiesti, o sa-ti “clampaneasca” fofoloanca tare si o sa vina seful de scara dupa miros.

    • 😀
      Rodica, asa ai aparut tu pe lume. A fost o vreme cand mama ta nu si- a tinut picioarele incrucisate si in plus, nu era din bronz

  • Dl Cristoiu citeste cea mai căutată carte din istoria Târgului Gaudeamus, cu aproape 8.000 de exemplare vândute în trei zile, “Pas cu pas”, de Klaus Iohannis. …………

    E un gest de normalitate al reputatului jurnalist, care ii citeste cu voce tare colegei de banca pasajele mai importante de la pagina 29

  • Este : “Mircea, arăţi că lucrezi!”

    Nu, “Mircea, fă-te că lucrezi!”

    Măcar atîta lucru trebuia să ştiţi!

    https://www.youtube.com/watch?v=dqjPkyL1_Rg

    (de la min 1:38)

  • 😛

    Maestre, Romania s-a umplut acu de tinere talente, nu mai cautati prin librarii. Sunt verii Becali, Dan Voiculescu, toti agramatzii care au intrat la bulau pentru furt si s-au facut scriitori ca sa le scada pedeapsa. 😎 Ashtia rup acu’ gura targului la premiile Nobel pentru Literatura, asa cum sholdoveanu’ Ghio Maftei de la cluj ar lua un Nobel ptr cretinism.. 😆

  • 😛
    Gheo Maftei, sholdoveanu’ de la Cluj

    Gheorghe Petrescu plm 😎
    Esti asa jegos ca te-ar folosi astia sa atragi mushtele.. Iti faci conturi multiple prapaditule 😀 Umbli cu traista-n batz pe site-uri, te-arunca pe usa afara, intri pe geam.. Boala dracu’, voi ati umplut lumea cu campanii ptr sanatate mentala

    • 😀
      Da-i pace sconcsului, cacatul insusi e fericit cand evadeaza departe de mirositoru asta de Maftei 🙄

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *