România – victimă la modul absolut?

I-a venit rîndul, în fine, şi cărţii lui Larry Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România, scoasă la RAO în 2012.
Zic, în fine, pentru că volumul americanului împămîntenit la noi s-a bucurat de cea mai puternică şi mai eficientă formă de publicitate:
Din gură-n gură.

Nu puţine au fost situaţiile cînd un cunoscut şi-a plesnit palmele de uimire cînd i-am răspuns că n-am citit-o sau cînd un trecător m-a abordat pe stradă pentru a-mi întreba ce părere am despre cartea lui Larry Watts.

Se înţelege că, dînd cu ochii de ea, la locul de cinste al best-seller-urilor, într-o librărie din Centru am cumpărat-o.
Ajuns acasă, am plasat-o pe raftul destinat cărţilor aflate la îndemînă, pentru momentul cînd aş fi avut interes s-o citesc.

Altfel spus, o aşezasem acolo, în rîndul celor pe care să le iau la mînă, cu gînd că voi face, plecînd de la ea, o ediţie a emisiunii La taifas cu Ion Cristoiu, de duminică seara. De regulă, înainte de a purcede la lectura unei cărţi, îmi iau toate măsurile pentru ca ea să-mi fie de folos la ceva. Cînd vine vorba de o emisiune TV, contactez autorul, mă interesez dacă şi cînd vine în studio. Îi citesc cartea numai dacă-l găsesc şi dacă acceptă. La vîrsta mea nu-mi mai pot permite să citesc cărţi degeaba. Mi-am propus de mai mult timp să fac acest lucru şi cu Larry Watts. Să văd dacă e dispus la un dialog TV, dacă ştie româneşte etc. Mă gîndeam să-l sun pe Horia Alexandrescu, care-l ştie pe tutorele din România al americanului Larry Watts. Luat cu alte treburi, dar şi cu alte cărţi, n-am avut răgazul unor astfel de demersuri.

M-am apucat, totuşi, de cartea lui Larry Watts, pentru că am terminat-o pe cea a lui Breban Aventurierii politicii româneşti şi pentru că o carte care s-o recitesc (de citit nu mă mai încumet) de plăcere, nu-mi mai pot permite. Pe un raft mai jos stau frumos rînduite mai multe cărţi din anii proletcultismului. Le-am pescuit din Bibliotecă şi le-am plasat acolo, pe cînd începusem să stilizez Istoria literaturii proletcultiste. Pe unele le citisem, cîndva, înainte de 1989, şi urma să le revăd dintr-o nouă perspectivă. Pe altele nu le-am citit (cărţile lui Petre Dumitriu) şi ar trebui să le includ în textul iniţial.

Aşadar, istovit, după ce-am revăzut ca şi cum ar fi o noutate absolută Terminator 3, prostia omenească cu Schwarzenegger pe post de robot prevăzut cu inimă de Hamlet, mi-am luat pastilele de Melatonină şi m-am lungit în pat.

Pînă-şi vor face efectul adormitor, citesc din cartea lui Larry Watts.

Şoaptele conspirative ale celor care au parcurs-o sau doar au auzit de ea m-au încredinţat că plesneşte de dezvăluiri senzaţionale cu iz de lucrare interzisă despre războiul dus de KGB împotriva României lui Ceauşescu.

Primele pagini mă conving imediat că asta e teza cărţii:
România – ţinta campaniei duse de ţările prietene, zise şi frăţeşti.
Numai că, pe măsură ce înaintez în lectură, se dezvoltă, pornind de la ipostaza de doar sîmbure o ostilitate crîncenă faţă de desfăşurările autorului.

Am impresia – şi cred că nu mă înşel – că e o carte cu teză stabilită ferm înainte de a fi scrisă şi chiar înainte de a fi concepută:
România – victima unei conspiraţii KGB-iste planetare.

Aş fi vrut ca acest adevăr să nu-mi fie vîrît pe gît, să fiu lăsat să-l descopăr cu propria-mi perspicacitate.
Sînt curios să văd dacă ostilitatea asta faţă de carte se va menţine şi după ce voi parcurge alte cîteva zeci de pagini.

Pagini: 1 2