Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
De ce am fost la Paris? Cum de ce? Ca să slăbesc mergînd ore-n șir pe jos din cauza Grevei!
De ce-am fost la Paris acum, la început de an și sfîrșit de vacanță?
Sunt multe motive să mi se pună această întrebare de cei care mă știu cît de cît.
- De la 5 ianuarie 2020, ca de fiecare dată în postdecembrism, viața politică se trezește. Televiziunile trec de la durerile de stomac provocate de prea multe porcării alimentare la durerile de cap provocate de prea multe porcării politice. A pleca din țară în această perioadă înseamnă a lipsi de la o mie și una de nopți care sunt talk-show-urile din prime time.
- Am de predat ultimele două eseuri din volumul Decembrie 1989: Comunismul a căzut în picioare! Oricît m-aș strădui să lucrez seara, e greu să mă întorc intelectualicește de la Parisul din ianuarie 2020 la Bucureștiul din decembrie 1989.
- În ianuarie, oricît s-ar jelui ecologiștii că se schimbă clima, la Paris e frig. Destul de incomod să folosești camera video și carnețelul de reporter înfofolit cum ești și pe deasupra, ștergeîndu-te mereu la nas.
Și cu toate acestea am fost la Paris între 5 ianuarie și 12 ianuarie 2020.
De ce-am fost?
- Ca să revăd marile semne lăsate de trecutul tumultuos al Franței devenit generoase izvoare de bani dați de turiști statului francez?
- Ca să cumpăr o valiză de cărți de la Librăriile din Place Saint-Michel?
- Ca să mă întreb cum de nu sunt francezii așa de obezi ca americanii, deși dulciurile le fac cu ochiul de peste tot?
Am fost și de asta.
Dar nu în principal.
Am fost la Paris timp de o săptămînă ca să slăbesc!
Pentru că din cauza grevei a trebuit să merg pe jos într-o săptămînă cît într-un an la București.
Așa că sînt în stare să dau un sfat celor îngrijorați c-au pus pe ei în timpul Sărbătorilor de iarnă:
Nu mergeți la sală. Mergeți la Paris!
Din 5 decembrie 2019, de mai o lună și ceva, Parisul e scena uneia dintre cele mai mari mișcări sociale din ultimii 50 de ani:
Grevă combinată cu ample mișcări de stradă.
Greva națională din Franța a fost declanșată joi, 5 decembrie 2019. Cauzele declanșării stau în reforma pensiilor impusă de către președintele Emmanuel Macron. Guvernul francez vrea să desfiinţeze cele 42 de regimuri de pensie (case de pensii) existente în prezent (pensii private, pensii pentru funcționari, pentru muncitorii din transporturi, utilități, pentru notari, chiar și pentru artiștii Operei Garnier, pensii speciale, pensii complementare etc.) şi să creeze un sistem unitar pe puncte. De asemenea, potrivit planurilor administrației de la Paris, vârsta de pensionare va creşte de la 62 la 64 de ani, faimoasa Age ivot, despre care vorbesc de dimineața pînă seara televiziunile de știri. Cei care vor ieși la pensie înaintea vârstei de 64 de ani vor avea pensiile diminuate cu 5% în fiecare an, în timp ce în cazul celor care îşi prelungesc activitatea peste 64 de ani, pensia va fi majorată cu 5% pe an.
Apelul la grevă fost lansat și urmat de sindicatele din transportul public și din cel feroviar.
Angajaților din sectorul feroviar și de transporturi (SNCF, RATP, Direcția Generale a Aviației Civile, DGAC), li s-au adăugat infirmierele, avocații (printre cei mai furioși), kinetoterapeuţii, experţii contabili, profesorii, poliţiştii, gunoierii etc. În grevă au intrat și angajații Operei din Paris, artiști și personal tehnic deopotrivă. În grevă sînt și balerinii și balerinele de la Opera din Paris. În semn de protest, joi, 26 decembrie 2019, în faţa Operei „Palais Garnier” din Paris, balerinele au interpretat un fragment de 20 de minute din „Lacul Lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski.
Conflictul e rezumat magistral în chemarea la manifestația din 11 ianuarie 2020 (Jumătate de milion de oameni în stradă):
„Guvern și patronat sînt uniți pentru a ne face să muncim mai mult!
Să ne unim pentru a le ridica un baraj!
Prin grevă! Prin manifestații!
Pînă la retragerea proiectului de jefuire a pensiilor noastre!”
La început Emmanuel Macron n-a luat în seamă protestul, convins că și în Franța o minune nu ține prea multe zile. Numai că iată a trecut o lună și ceva și Mișcarea nu scade.
Din 5 decembrie 2019, ca urmare a grevei pe termen nelimitat declanșate de sindicatele din CATP și SNCF, transportul public în Paris și transportul feroviar e dat peste cap.
Potrivit legii sindicale, în această perioadă, începînd cu 5 decembrie 2019, se asigură un serviciu minim. Asta înseamnă că se circulă doar pe anumite tronsoane, că garniturile de metrou vin 1 din 3, că multe linii de metrou și stații sunt închise, că nu circulă RER-urile, că trenurile inter circulă din cînd în cînd.
Opt milioane de oameni din jurul Parisului au mari dificultăți în a merge la serviciu. Cei care folosesc automobilele trebuie să stea în ambuteiaje de 450 de kilometri. Întregi zone ale Parisului la care turiștii ajungeau cu metroul sunt pustii.
Parizienii se mai descurcă.
Folosesc biciclete, trotinete, scutere.
Turiștii însă sunt practic paralizați.
În multe locuri am văzut turiști grăbindu-se spre o stație de metrou pentru a rămîne cu gura căscată văzînd-o închisă.
Pe Google Maps, indicațiile cum să ajungi la… arată în dreptul liniilor de metrou semnul Atenție! Servicii limitate.
În aceste condiții, străinului i-a rămas soluția mersului pe jos.
Ore întregi de mers pe jos obligatoriu, fatale, pentru că, la Paris, oriunde ai sta, ca să ajungi la unele monumente trebuie să iei neapărat metroul.
Am tras la un hotel din Montmartre. Ideal ca să văd Sacré-Cœur.
Cel care a tras însă în zona Montparnasse trebuie să meargă pe jos ca să ajungă la Sacré-Cœur vreo oră și ceva. Eu, ca să ajung la Sorbona, a trebuit să fac pe jos o oră.
Și astfel am mers pe jos la Paris într-o săptămînă cît n-am mers la București într-un an.
De ce-am fost la Paris?
Ca să merg pe jos.
Ca să slăbesc, adică!
N.B. La Église de la Trinité am găsit un text consacrat Grevei.
El debutează astfel:
„Turiștii și parizienii redescoperă, forțați, mersul pe jos!”
Această realitate – spune textul – corespunde dorinței lui Dumnezeu:
„Corpul omului e făcut pentru a se mișca, a se deplasa, a acționa. Prin mersul pe jos, corpul își regăsește locul. El nu mai e un pachet care e transportat, ci un Cineva care privește, salută, întîlnește. Cineva capabil de a vedea în jurul lui.
De la venirea sa pe lume, Isus a fost un călător, un mergător pe jos.
El își pune părinții să călătorească înainte de nașterea sa spre Betheleem și-i face să plece apoi spre Egipt.”
Iată un bun motiv să fi fost la Paris acum:
Am urmat exemplul lui Isus!
Acest editorial a apărut în ediția online a cotidianului Evenimentul Zilei.
Comentarii
Interesant de stiut
Cele mai multe Cadenas d’Amour din Paris au existat pe Le Pont des Arts. Lacatele iubirii care au îngreunat prea mult podul de pe Sena vreo 7 ani au fost vândute la licitatie contra sumei de 250.000 euro, bani care au fost donati apoi unor asociatii.
P.S. Sindicatele si Guvernul francez nu cad de acord asupra „faimoasei âge PIVOT” (vârsta de pensionare).