Guvernul Johnson a dat undă verde și puteri uriașe Consiliilor județene și locale de a decide măsuri de lockdown punctuale

Anglia de azi îmi amintește de filmele lui Charlie Chaplin: criminalitate mizeră, josnicie și low class, oameni ai legii plini de sine și duși de nas, injustiție socială, nedreptăți, Babesxxx- găini amețite la curțile gangsterilor cu sau fără ștaif, instituții și întreprinderi particulare căpușate de lichele respectate în societate. Charlie Chaplin, ca și caracter-personaj de film, nu e englez. Aici acum, ca și atunci nu poate crește așa ceva. Charlie Chaplin vagabond atemporal, ca o rugăciune jucăușe care descrețește frunțile cu șotii pline de grație din inima bună, este un copil din flori al unui zeu din antichitate. Ca orice profet, nu e primit și nu se regăsește în țara lui. Sângerează gingiile orașului.

Vidanjori pompează sensuri
de o ignoranță definitivă.
Cangrenele cresc cu vegetația
perfidului Albion. Plouă cu pietre.
Soarele ascute o sabie ascunsă în pod
de strămoșul lui Harap Alb.
Respir zumzet dintr-un os drept
doar o Clipă. Bondarii mei
drăgălași pe tufe de lavandă
până la cer.
Nicicând n-au fost zidurile
mai greu de trecut. Dau un Regat
pentru o aripă de albină.

Presa trage un semnal de alarmă că magazinele din Regatul Unit nu vor supraviețui dacă nu își vor muta locația în zonele pe unde mișună navetiștii, între un tren și un autobuz, o gară și o parcare. În acele furnicare, pe o durată de 30 de minute sau o oră, poate și între două emailuri și video-conferințe, oamenii muncii își vor face cumpărăturile, în grabă, ca un amor ratat, cu ejaculare precoce.

Guvernul Johnson a dat undă verde și puteri uriașe Consiliilor județene și locale, de a decide măsuri de lockdown punctuale, atât de punctuale, încât pot fi vizate anumite categorii profesionale, grupe de vârstă, străzi și cartiere, chiar grupuri de tineri care au frecventat o zonă de mare risc la Covid. Omul și chilia lui, sub ascultarea marilor stareți. Se inventează monahismul de tip secular, sau mai degrabă forma perversă a pustniciei forțate în care omul e lăsat să se ‘regăsească’ pierzându-și toate sensurile, fiind acaparat de fiarele care-i dau târcoale. Să se mențină bietul om pe linia de plutire cu droguri sau alte adicții și ideologii la îndemână. Pentru că acestea rămân la îndemână, orice măsuri de izolare s-ar impune.

Până nu de curând nu găsisem răspuns la întrebarea: cum a crescut consumul de droguri pe timp de lockdown, când mobilitatea, mișcarea dintr-un loc într-altul au fost stopate, restricționate? De acum încolo îi rămâne Poliției să demonstreze cu probe o ipoteză de lucru, și anume, una surprinzătoare și dureroasă pentru democrația de veche tradiție. Key workers, destul de mulți dintre ei, probabil au ajuns să fie racolați, persuadați, corupți să colaboreze cu grupurile infracționale organizate, punându-și la dispoziție timpul și mijloacele de transport, chiar cele ale firmelor și instituțiilor pentru care lucrează. Fără știrea sau consimțământul companiilor. Iar mulți care nu au consimțit direct, au consimțit tacit, implicit, poate știind ceea ce fac alții din familiile și anturajul lor de încredere. Chiar nu s-a gândit Guvernul la efectele perverse ale status-rolului pus pe umerii key-workerșilor, atunci când i-au uns ca oameni speciali și aparte?

Când civilitatea unui om ajunge să se măsoare în funcție de cât de bine respectă hotărârile lockdown-ului, măsurile distanțării sociale, ale purtării măștilor în magazine și în mijloacele de transport în comun, se poate configura cu ușurință profilul omului nou. Perfid, josnic, chiar bestial, dar prietenos și respectat în societate.