Dejun cu Vladimir Putin

Am însoțit, alături de alți jurnaliști, de diferite culori politice, pe Ion Iliescu în călătoria sa în Federația Rusă, din zilele de 3–5 iulie 2003, avînd în centru Semnarea Tratatului româno-rus.

A fost pentru mine un prilej istoric de a pătrunde în Kremlin, de a fi martor la un eveniment important postdecembrist, ba chiar de a participa la dejunul dat de Vladimir Putin în cinstea delegației noastre.

Mi-am publicat însemnările din acest voiaj profesional în 2007, la editura Historia, sub titlul Dejun cu Vladimir Putin, volumul În vestă printre fracuri, din seria de note satirice de călătorie peste hotare, Lumea văzută de un român rupt în fund.

S-a discutat mult în timpul din urmă, pe fondul Crizei ucrainene despre Rusia, despre Moscova, despre Vladimir Putin.

M-am gîndit că însemnările mele de călătorie au azi și valoarea unor amintiri.

Chiar dacă satirice, ele dau seamă de o realitate semnificativă trăită de mine în urmă cu peste un deceniu.

Cum mi-au zis rușii Doamna Iona Cristoiu

Un contact sexual, sau mai multe, depinde de chef, dar mai ales de înzestrare, satisface o nevoie umană fundamentală. Un prînz, sau mai multe, depinde de poftă, dar mai ales de contul din bancă, satisface o altă nevoie umană fundamentală. Firea omenească, înclinată spre înflorituri, a descoperit şi alte feluri de contact sexual decît cel practicat cu lampa stinsă şi cu plapuma trasă peste cap de străbunicii noştri, contemporani cu Ienăchiţă Văcărescu. Aşa s-a ajuns la partouze, la voyeurism, la sado-masochism, ba chiar şi la sexul pe internet, mai dificil în România de azi, deoarece, în plin extaz, poate să cadă curentul. Prin raportare la prînzul propriu-zis, care satisface nevoia umană de a mînca, un prînz oficial e ca voyeurismul faţă de contactul sexual propriu-zis şi sănătos.

Pagini: 1 2