Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Spovedania unui „învins” – Monica Ioana Gugura
Sibiul a fost primul oraş Capitală Europeană a Culturii din România. Întreaga Europă ar trebui să scape de asemenea titluri pompoase, câştigate pe bază de dosar de candidatură, în funcţie de proiecte culturale, evenimente culturale de amploare sau acţiuni de tip Green Deal. Că au schimbat farfurii, linguriţe, beţigaşe de plastic cu unele din lemn, că au cules câteva deşeuri de plastic, este mai nimic. Afluenţii Cibinului şi porţiunea de drum dinainte de intrarea în Răşinari, de pildă, sunt înţesate de deşeuri din plastic şi alte materiale greu degradabile
Ce este cultura? Ar fi o dezbatere aproape fără sfârşit, dar ceea ce defineşte cultura unui loc, a unui oraş e în primul rând nivelul de cultură al oamenilor acelui loc. Nu înseamnă câte filme, câte spectacole au văzut, ce şi câte concerte au ascultat, câte cărţi au citit, ci cum îşi grădinăresc sufletul – aici nu mă refer la religie sau biserică – ca să nu devină o cloacă fetidă din care cresc gândurile rele şi în care se-nmulţesc perversităţile minţii şi ale sufletului, iar de aici, faptele reprobabile, criminale, chiar dacă nu se pot aduna ‘probe’. Culmea perversităţii intenţiilor şi acţiunilor criminale e să le comiţi în aşa fel încât să nu fie probe, conform legislaţiei europene sau codului penal românesc.
Să dau mai multe indicii. Să fac mărturisirea publică, înainte de a contacta Avocatul Poporului pentru a cere informaţii şi sprijin pentru a da în judecată Ambasada României de la Londra şi alte părţi ale ‘sistemului’ sibian. Voi trece acest oraş prin pară de foc, aşa cum mă trec zi de zi de când m-am repatriat, sibienii.
Am fost primită execrabil, îngrozitor, de acest oraş, după 18 ani de existenţă departe de România, dar cu sufletul aproape de Sibiu şi de ţară, chiar cu prezenţa fizică, de 2-3 ori pe an. Scriu aceste lucruri pentru majoritatea sibienilor care mă ştiu de pe stradă şi din profanarea-defăimarea de caracter insidioasă ascunsă proferată de cei care au fost puşi să mă urmărească la plecarea-fuga mea din oraşul din East Anglia, pe parcursul zborului şi până la destinaţia mea de la Sibiu, pentru a continua (sibienii, precum şi cetăţeni din alte judeţe mobilizaţi în acest scop), la scară mult mai mare, ceea ce au făcut englezii la comanda laşă şi plină de ură a unui cetăţean britanic de culoare, vecin cu mine. Am ales să plec forţată de pericolele la adresa securităţii şi integrităţii mele fizice şi psihice din ultimele patru luni dinainte de plecare. ‘Speak up, be brave, to be protected’ zice un slogan promovat de Suffolk Constabulary. Nu au făcut nimic să mă protejeze pe stradă – săracii, nu aveau resursele financiare probabil – şi au fost luni în care nici înăuntrul proprietăţii, curte-grădină nu am fost în siguranţă. Drepturile fundamentale ale omului, libertăţile garantate prin Human Rights Act, mi-au fost rase prin acţiunile criminale ale celor care mă ‘track and trace’ cu precizie şi coordonare de grup infracţional organizat, cum ies din casă şi până intru în casă, planurile lor şi tentativele (eşuate, nefinalizate) de capturare-răpire, în scopul clar de a dispărea, de a fi traficată pentru satisfacerea urii, orgoliului, imaginii de boss suprem absolut al celui care este de fapt un mafiot infractor de o laşitate, patologie şi mizerie sufletească ce nu poate fi descris în limbaj literar. Ce să mai povestesc despre planurile lor în privinţa proprietăţilor mele câştigate prin muncă cinstită, neîntreruptă, timp de 18 ani. Dar palma peste faţă mi-a dat-o şi Ambasada României de la Londra, contactată de trei ori personal, inclusiv prin cristoiublog, cerând ajutorul de a fi scoasă din Anglia în regim de securitate, nu lăsată să plec pe cont propriu, pentru a nu fi urmărită până la destinaţie, pentru a-mi redobândi drepturile şi libertăţile garantate omului – restricţiile Covidului, lockdownul şi carantinările le-am îndurat peste tot restul. Nu mi s-a răspuns, nu mi s-a dat nici măcar un cuvânt bun, de încurajare de la Ambasadă. M-am adresat Ambasadorilor României de la Londra, în perioada iunie- septembrie 2020. Mai mult, când am sunat la telefon şi mi-a răspuns o angajată MAE căreia i-am spus că sunt urmărită şi supravegheată permanent, am fost redirecţionată pe altă ‘linie’ la care nu mi-a mai răspuns nimeni. Voi da în judecată Ambasada României de la Londra, precum şi Guvernul Marii Britanii, prin Home Office, Suffolk Constabulary, cu tot Serviciul lor de Intelligence pe care eu i-am ajutat să ‘build the picture’, că habar n-aveau de nimic, şi tot la faza de construcţie a viziunii au rămas până la fuga mea, ca refugiat victimizat de banda de crimă organizată a oraşului.
Ce au făcut sibienii pentu mine? L-au primit cu braţele deschise şi îl protejează pe cetăţeanul britanic de culoare, venit la Sibiu, în Lumea lui Nouă, să radicalizeze prin instigare la ură şi acţiuni criminale de urmărire- răpire (spaţii deschise, închise, magazine, firme, instituţii), cetăţenii acestui oraş, nu doar interlopii. E estimarea mea că 25% din sibieni sunt complici, fie direct, fie prin păstrarea tăcerii. Nimeni nu raportează, nu spune nimic din ceea ce ştiu la Poliţie. Toate sesizările mele şi declaraţiile date, au fost clasate, din lipsă de probe sau pentru că nu ţin de sfera lor de competenţă. Dar dacă nu ţin, de ce nu au sesizat DIICOT Sibiu, pentru că ceea ce se întâmplă este o formă de terorism şi ameninţare la securitatea naţională.
Oriunde m-aş fi dus şi m-aş duce în România, ar fi făcut la fel. Sibiul nu e nici mai rău, nici mai bun, aşa cum nu a fost nici oraşul englezesc în ultimele 4 luni, Se pare că în Europa secolului 21, sunt reţele, oameni şi ‘relaţii’ care decid cine poate trăi în siguranţă, cine să trăiască, să moară, să-şi ducă zilele ca un prizonier-paria la discreţia torţionarilor săi.
Dar măcar aici, mă simt protejată de autorităţi când ies pe stradă, fapt care nu s-a întâmplat în Anglia. Pentru asta, mulţumesc şi sunt recunoscătoare.
Dacă vreţi un luptător anti-corupţie, fără funcţii şi puterea legii, cătuşelor de partea lui, mă aveţi pe mine, cât timp sunt printre voi. Dar presa nu e interesată – vrea doar marile cazuri de hoţii, mite mediatizate, sub semnătura marilor nume.
Comentarii
Buna dimineata, Monica Simion. Ce trista-i lumea! Ti-au pastrat o singura zi articolul pe prima pagina… La asa ceva nu ma asteptam. Daca este cumva din cauza mea, îmi cer scuze (doar tie) ca am spus un adevar care poate a suparat. Pe viitor o sa am grija.
Buna dimineata, Geo,
Chiar nu e nevoie sa tina articolul pe prima pagina. Asta a fost un ‘one off’ pentru mine – mai mult de informare si testarea ‘pietei de reactii’. A scos binele de la cine ma asteptam, ceva rautate din femei, restul Tacere.
Te poate si inspira Tacerea asta… Un titlu de poezie?
🙂
Geo, I am not going to write anymore articles. I made the decision not to, anymore. At least for a long time. If you want us to keep in contact, you know my legal name – find me on Messenger. If not, I’ll be thinking of my friends, that’s sure.
It’s a shock! Tomorrow, mess.
Am citit pana la “religie şi biserică”, poate citesc maine restu’.Apreciez și aștept de fiecare data articolele tale cu mare interes,dar dumnezeu,dupa părerea mea nu a existat si nu a creat nimic in 7 zile…Nu înțeleg de ce oameni inteligenți cred in ceva ce nu exista și se roagă in biserici!
Simona de pe strada mea? Pai daca tu esti aceea, inteleg de ce nu poti citi pana la capat. Am mai mentionat, chiar mai pe larg cuvintele religie si biserica in alte articole. In pastila asta chiar n-a fost vorba deloc de ele, ci dimpotriva, era un Nu e vorba de ele in fata. Reactia ta a venit de abia acum, la acest articol.
Dar poate esti Simo de la Bucuresti.
@ Elene Stoican
.
Eu nu gasesc acea pagina „periculoasa”. Ne dati un link, va rog?
.
Buna rezolvare. Gest frumos, Geo
Monica, nu crezi ca ar trebui sa scrii un articol sau chiar mai multe, în care sa povestesti amanuntit ce ti se întâmpla, poate în acest mod Procuratura se autosesizeaza si, pe de-o parte, îti va acorda protectia de care ai nevoie, iar pe de alta parte, ar putea deschide dosar penal raufacatorilor care te hartuiesc?
Articolul ar trebui sa apara în fiecare zi aici pe prima pagina, dar ar trebui publicat si pe alte site-uri.
Geo, o idee buna.
Dar pentru cateva zile n-:o sa pot scrie- nu am internet unde m-am.mutat de azi
Bafta si ai grija de tine!
Ma întreb unde sunt jurnalistii care scriu pe acest blog. Este trist ca, pâna la aceasta ora, niciunul dintre ei nu a postat ca sa-si sustina în mod public o colega aflata în suferinta.
Dar restul jurnalistilor români si englezi?! De ce nu popularizeaza acest subiect, de ce nu îsi exprima un punct de vedere?!
@Monica,
Am citit de doua ori. Idea de a lupta impotriva celor care reprezinta „raul” in societate este de apreciat si de admirat. Mai ales ca raportul de forta bruta, dupa cum il prezinti, este inegal. Din cate inteleg ai ajuns in conflict ca urmare a job-ului tau in UK iar in acest caz angajatorul tau era responsabil cu protectia ta. Dupa ce ai plecat din UK si ai ajuns in Ro, responsabilii cu protectia ta sunt autoritatile locale. Un avocat bun iti va fi absolut necesar in perioada asta. Personal cred ca presiunea psihica la care sti supusa trebuie rezolvata urgent, indiferent pe ce cale. Daca oficialitatile nu-ti sunt de ajutor, apeleaza la firmele de protectie private. Ele pot evalua mult mai obiectiv si profesionist situatia. Si nu in ultimul rand, o firma de asigurare serioasa. Nu te teme, dracu’ nu-i invincibil… 🙂
Paul, initial nu a fost nici macar intentia de a ‘lupta’ cu raul din societate. Au vrut sa se bage cu de-a sila in viata mea, s-o strice si a trebuit sa ma apar, prin rezistenta. Altii s-ar ‘fi aparat’ altfel – prin acomodare si troc, supunere, devenind alt om. Jobul a fost doar un element. Dar nu principalul. A intrat si Covidul si lockdownul de la care acesti oameni au invatat – Guvernele iau din drepturile si libertatile omului- atunci e la liber. Ii alegem pe aia care sunt fericiti si au bogatia (nu e cea materiala ca eram just middle class normal), sunt si straini (‘immigrants’ for ever) si le-o picat cu rautate – ca-s diferiti si nu pot fi folositi, subordonati.
🙂
in ceea ce priveste articolele tale, …uite ca s-au dovedit capabile, tocma daia le-am asteptat zambind si le-am comentat cu mare drag! :),
in ceea ce priveste spovedania, orice spovedanie e emisa in eter:)), prin urmare cine mai stie ce armonii se nasc pe undeva prin Univers, ca asta e…mare:)
spre ex io am intrat, brusc, in armonie cu geo, atunci cind a scris ca…sentimentul neputintei de a te ajuta cu ceva este oribil…
Pot sa spun ca ma bucur de aceasta armonie, chiar daca e a sentimentului neputintei?!
nu stiu daca poti sau nu, insa e cert ca spatiul virtual e neputincios, e un incapabil, pe alocuri…
Am citit cu sufletul strâns. Parca am avut un cosmar. Nu pot sa cred. Ma încearca o suparare cum nu mi s-a întâmplat demult. Sentimentul neputintei de a te ajuta cu ceva este oribil…
Oare, de ce?! De ce trebuia sa ti se întâmple tocmai tie asa ceva?!
Fii tare, fată dragă, bună și talentată! Ai mare grijă!
Scriitorul e un fel de magician- poate crea bucurie, placere sau manie (o placere intoarsa pe dos) cititorilor . Acum eu am avut nevoie de voi si ce mi-ati daruit inseamna mult.
Cu prețuire.