Micul caporal și marile lui secrete

Anul acesta, în Franța, este „Anul Napoléon”. Azi se împlinesc 200 de ani de la moartea celui mai celebru dintre generali, pe insula Sfânta Elena (5 mai 1821), după șase ani de captivitate.

Comemorările, începute în ianuarie, au fost tulburate de mișcările revendicative gen Black Lives Matter. Într-un perfect exercițiu de teleologie, Napoléon este acuzat că ar fi reintrodus sclavia după ce Republica ar fi abolit-o, deși tot el este acela care a suprimat-o în cele din urmă. Gânditorii stângiști denunță războaiele pe care le-a dus în Europa, ocultând contextul istoric în care s-au derulat viața și cariera lui Napoléon.

David – Napoléon traversand Alpii

Înainte de a merge mai departe, iată, pe (foarte) scurt, biografia lui. Spun pe foarte scurt, căci în fiecare zi, undeva pe planetă, este publicat cel puțin un studiu care îi este consacrat.

General la 23 de ani

Se naște într-o familie de nobili la Ajaccio, în Corsica, în 15 august 1769. La vârstă de 9 ani este trimis pe continent pentru a urmă școlile rezervate copiilor de nobili. Nu vorbește încă limba franceză și când va începe să rupă câteva cuvinte, accentul sau corsican este violent, ceea ce îi va aduce nenumărate încăierări în curtea școlii. Micul corsican nu era dintre aceia care se lăsau călcați pe picior.

Termină Școală Regală Militară din Paris (École Militaire, pe Champs de Marș, care pregătește, în continuare, ofițerii Armatei franceze). Locotenent la 16 ani, general la 23, asistă la declanșarea Revoluției și servește în Armata care va face față atacurilor venite din partea monarhiilor europene.

David – portret neterminat al generalului Bonaparte

Napoléon este trimis, în 1793, să comande armata din Italia. Victoriile sale îi aduc celebritatea, în special cele de la Rivoli și Arcole.

În 1798, guvernul republican îl trimite în Egipt pentru a-i înfrunta pe englezi. Momentul este istoric, deoarece va lua cu el un mare număr de oameni de știință (între care Champolion, cel care va descifra hieroglifele) readucând în istorie, din nisipurile deșertului, Egiptul faraonic.

Legenda “micului caporal” se naște aici. Un tablou celebru, aflat la Luvru, Jean-Antoine Gros, redă o scenă incredibilă: generalul Bonaparte vizitându-și soldații loviți de ciumă. Relatările din epocă spun că Napoléon a ajutat la ridicarea cadavrului, descompus de boală, al unuia dintre soldații săi.

Gros Bonaparte vizitandu-i pe ciumatii de la Jaffa(detaliu)

Părintele instituțiilor moderne

Chemat la Paris pentru a participa la o lovitură de stat, Napoléon o face în beneficiul său, devenind Prim Consul. Regimul politic, în acel moment, în Franța este acela de „Consulat”, după modelul roman: o republică dirijată de trei consuli.

Multe din instituțiile create de Napoléon în perioada prim-consulatului există și azi: Banca Franței, instituția prefectului, liceele, Consiliul de Stat. Codul Civil, redactat în această perioadă, este încă valid, în proporție de peste 50 la sută, și este, probabil, opera să cea mai importantă, stabilind o egalitate între toți cetățenii.

Națiunile europene sunt, însă, în continuare în război cu Franța republicană. În timpul celei de-a doua campanii în Italia, Napoléon câștigă celebra bătălie de la Marengo și îi obligă pe austrieci să facă pace. În 1802, semnează, de asemenea, un Tratat de pace cu englezii.

Napoleon I, Împăratul francezilor

La 18 mai 1804, micul corsican, care nu vorbea franceză când a pus piciorul pe continent, devine Împăratul Francezilor. Lucru probabil mai puțin cunoscut, Napoléon organizează un plebiscit întrebându-și cetățenii dacă sunt de acord ca el să devină împărat, iar aceștia votează majoritar „da”.

David – Încoronarea lui Napoléon (detaliu)

În timpul imperiului, Napoléon va continuă să ducă mai multe campanii militare împotriva Austriei, Angliei, Prusiei și Rusiei. Cea mai importantă dintre victoriile sale este cea la de la Austerlitz împotriva armatelor reunite ale Austriei și Rusiei, la 2 decembrie 1805. Este reconstituită în fiecare an de fanii împăratului îmbrăcați în uniforme de epocă, iar legendă spune că, la fel ca în urmă cu două secole, o rază de soare străpunge norii de fiecare dată.

Prima sa greșeală strategică a fost campania din Rusia, în 1812, în plină iarnă, care se soldează cu un eșec. Mulți dintre soldații săi mor pe drumul de întoarcere. Franța va fi invadată, în 1814, de armatele aliate, iar Napoléon, constrâns să abdice, va fi exilat pe insula Elba, în Mediterana.

François Joseph Sandman – Napoléon la Sfanta Elena

Legenda sa va fi definitiv marcată în istorie cu cele 100 de zile. În martie 1815, Napoléon evadează și debarcă pe pământ francez. Drumul său spre Paris este un triumf și foștii săi soldați, gradați sau simpli grenadieri, îngroașă rândurile celor care îl urmează. Această revenire la putere nu va dura, însă, decât, cum spuneam, 100 de zile. Războiul este reluat de către monarhiile europene iar Napoléon va pierde bătălia de la Waterloo, în apropiere de Bruxelles.
De această dată, Napoleon va fi exilat pe o insula din Atlanticul de Sud, aparținând englezilor – Sfânta Elena. Moare la 5 mai 1821, la 51 de ani, și este îngropat pe insula.

Va promiteam câteva mari secrete ale „micului caporal”. Vă voi vorbi, în următoarele zile, despre femeile din viață lui, despre soarta micului Rege al Romei, băiatul care ar fi trebuit să asigure linia dinastică și care avea doar 4 ani la abdicarea Împăratului, despre relația extraordinară cu soldații și adorația pe care aceștia o aveau pentru el, despre enigmele de la Waterloo, despre câteva dintre cărțile importante care au creat legendă, dar și despre întrebări tulburătoare: A fost sau n-a fost otrăvit de către englezi? În sicriul de porfir de la Invalizi se află, cu adevărat, trupul lui Napoleon? Și dacă da, de ce niciun ministru al Apărării nu a fost de acord să îl deschidă pentru a permite analize care să înlăture orice dubiu? A fost sau nu Napoleon francmason?