Presa occidentală e încîntată de cum a fost trasă pe sfoară de ucraineni în cazul Justițiarul din aer

Prestigiosul post TV France 24 – cu pretenții de a fi un CNN francez – a postat pe site-ul din 2 mai 2022, la orele 18.10, următorul text, variantă scrisă a știrii video:

„«Fantoma de la Kiev», un mit în serviciul propagandei ucrainene

Forțele aeriene ucrainene au recunoscut sîmbătă că «Fantoma din Kiev» nu există, după ce a sugerat altfel în trecut. Dar acest mit al unui pilot anonim care a doborît de unul singur zeci de avioane rusești ilustrează eficiența și obiectivele propagandei ucrainene.

«Fantoma din Kiev» nu mai există. Forțele aeriene ucrainene au pus capăt, sîmbătă, 30 aprilie, mitului acestui «as» al aerului care ar fi doborît peste patruzeci de avioane de luptă rusești de la începutul războiului.

«Fantoma din Kiev» este o legendă a super-eroului creată de ucraineni! Ar trebui privit ca o reprezentare colectivă a piloților Brigăzii 40 de Aviație Tactică. Ei sunt cei care protejează cerul capitalei și pot apărea brusc acolo unde inamicul nu se așteaptă la ei», au spus forțele aeriene pe pagina sa de Facebook.

Această mărturisire pune capăt la mai bine de o lună de fervoare pe rețelele de socializare – întreținută adesea chiar de autoritățile ucrainene – și speculații în jurul identității și existenței acestei «fantome» eroice, înfățișate drept cel mai rău coșmar al piloților ruși. Armata nu a precizat de ce a ajuns să ridice vălul acestei campanii de propagandă.

Cu o zi înainte de mărturisirea armatei ucrainene, mai multe mass-media – inclusiv Times – au susținut că au identificat celebra fantomă. Pentru ei, a fost maiorul Stepan Tarabalka, un pilot ucrainean care a murit în acțiune pe 13 martie și care a primit titlul onorific de «erou ucrainean» pentru isprăvile sale aeriene. (…)

Autoritățile și politicienii ucraineni au profitat de șansa de a da un strat de legitimitate aventurilor acestui justițiar din aer. Guvernul a postat astfel un videoclip, pe 27 februarie, cu acest «pilot MIG-29 anonim» care doborîse deja zece avioane rusești. Ulterior s-a stabilit că imaginile folosite au fost preluate dintr-un joc video”.

Lectura acestui text (e un fragment dintr-un articol mai amplu) de către un cunoscător al măruntaielor – nu totdeauna parfumate! – ale Presei ne conduce la cîteva observații:

a) CNN-ul francez n-a făcut altceva decît să consemneze o informație dată de autoritățile ucrainene. Avînd în vedere că alte instituții de presă cu pretenții au trecut sub tăcere știrea, deși se bat în a prelua toate sughițurile de pe internet ale autorităților locale din Ucraina (primari, consilieri, contabili,) ba chiar și pe ale naziștilor de la Azov, postul francez merită aprecierea noastră. Asta nu înseamnă că putem ocoli întrebarea, inevitabilă cînd vine vorba de o publicație:
De ce n-a descoperit falsul prestigiosul post francez?
Pentru că deconspirarea falsului n-a fost făcută de presă, ci de autoritățile ucrainene.

Și dacă ucrainenii nu recunoșteau că eroul e o născocire și continuau să cultive mitul?
France 24, la fel ca toate televiziunile planetare, ar fi relatat pe larg și cu lux de amănunte faptele legendare ale Născocitului.

Ar fi fost normal ca măcar un jurnalist occidental, stîrnit de numărul incredibil de avioane rusești doborîte ( 40 de avioane în nici o lună!) să purceadă la o investigație jurnalistică.
N-a făcut-o nimeni.
Și nu pentru că n-ar fi fost suspicioși, ci pentru că -potrivit ultimelor teorii din presă- poți minți, poți minți porcește, dacă asta servește Cauzei. Mulți știau că e un fals de doi lei. N-au zis nici pîs. Cum să zică? Nu sînt mai nou ziariștii în ținută de luptă?

b) De ce a socotit Armata Ucraineană să mărturisească falsul?
Un post cu pretenții de a fi alcătuit din profesioniști ar fi încercat să afle răspunsul la această întrebare. Din cîte se vede, CNN-ul francez nu-și bate capul cu așa ceva. El se mulțumește să consemneze că nu se știe de ce.

Dacă s-ar fi ostenit să răspundă, postul ar fi ajuns la concluzia că menținerea falsului ar fi pus probleme propagandei de război a Ucrainei. Personajul, prezentat de presa lumii ca fiind unul real, devenise obiect de preocupare pentru jurnaliștii occidentali. Loviți de sindromul hollywoodian al super eroului care salvează planeta trăgînd cu pușca în asteroizi, aceștia se năpustiseră asupra ucrainenilor ca să obțină și mai multe amănunte. De aceea, la început ucrainenii l-au făcut să moară. Eroic, firește. Un erou mort e mai periculos dacă e un fals decît un erou viu. Mai mult ca sigur coțofenele din presa lumii, în căutare de bărbați în stare să le încingă imaginația pe parcursul nopții, s-ar fi grăbit să-i caute monumentul, pentru a suspina în marginea lui. Dîndu-și seama de asta, ucrainenii au socotit că trebuie să-l dea în gît. Conștienți că nu vor suferi nici o pagubă. Presa lumii nu s-ar fi trezit din beția telenovelistică în care s-a cufundat de la începutul Războiului. Nu era nici un risc ca presa occidentală să repete figura din cazul decembrie 1989 în România. Și anume ca suspicioasă că propaganda de război ucraineană a tras-o pe sfoară în chip primitiv, să pornească o campanie furibundă de descoperire și a altor falsuri – campanie urmată, cum s-a întîmplat cazul lui Decembrie 1989 cu mărturisirea c-a fost o proastă.

c) France 24 lasă impresia unei anume admirații față de farsa pusă la cale de ucraineni. Se distinge chiar un anume entuziasm față de inteligența propagandei de război ucraineană. Asta chiar dacă ea a tras pe sfoară mai întîi presa occidentală, bătîndu-și joc de ea în chip fățiș și apoi, prin intermediul presei, pe cetățenii occidentali. Luîndu-i, între noi fie vorba, de proști, pentru că doar proștii pot crede că un avion poate doborî peste patruzeci de avioane în mai puțin de o lună, fără ca să aibă măcar o singură zgârietură. De parcă avioanele rusești erau de hîrtie!