Mario Iorgulescu – un dosar cum niciunul nu ar trebui să fie

Începând cu termenul de ieri, 24.10.2022, m-am alăturat echipei de avocați care asigură apărarea lui Mario Iorgulescu, fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, Gino Iorgulescu.
După câteva zile intense de studiu ale dosarului, ocazie cu care am constatat faptul că urmărirea penală s-a desfășurat într-un singur sens, respectiv trimiterea în judecată a lui Mario Iorgulescu pentru infracțiuni cât mai grave, chiar dacă acesta nu le-a săvârșit, mi-am pus întrebarea legitimă : Dacă în locul nefericitului de Mario Iorgulescu se afla un alt tânăr, care nu avea „privilegiul” de a fi fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, dosarul ar fi fost instrumentat cu aceeași patimă excesivă într-un singur sens și ar fi avut parte de aceeași mediatizare negativă concertată ?

Am pus între ghilimele cuvântul privilegiu deoarece, deși în mod normal este cu adevărat un privilegiu să ai părinți precum are Mario Iorgulescu, în acest caz notorietatea tatălui i-a adus majore neplăceri.

Mă întreb, mai mult sau mai puțin retoric :
Dacă Mario Iorgulescu nu era fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, procurorul anchetator ar fi ignorat faptul că starea de pericol a putut fi realmente creată de către șoferița care a abordat virajul la dreapta mult prea larg, fapt care l-a obligat pe Mario Iorgulescu să vireze brusc la stânga, ocazie cu care a acroșat scuarul care, potrivit martorilor care locuiesc în zonă și au ajuns în mai puțin de două minute la locul accidentului, la acel moment nu era semnalizat corespunzător și, mai grav, nici la acest moment nu este semnalizat ?!?

Dacă Mario Iorgulescu nu era fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, dosarul ar fi trecut de faza camerei preliminare și s-ar fi dispus începerea judecății în condițiile în care șoferița autoturismului de culoare închisă care a virat la dreapta și care i-a relatat unui martor faptul că autoturismul condus de Mario Iorgulescu a încercat să o depășească în momentele premergătoare fatidicului accident, nu a fost identificată și, cu atât mai puțin, audiată pentru a se lămuri pe deplin toate circumstanțele producerii accidentului ?!?

Este important de subliniat faptul că, încă de la început, avocații care i-au asigurat apărarea lui Mario Iorgulescu au solicitat identificarea doamnei care a condus autoturismul de culoare închisă.
Dacă Mario Iorgulescu nu era fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, procurorul anchetator și-ar mai fi permis să emită referitor la starea de sănătate a acestuia judecăți care se doreau a fi de valoare și să ignore în mod nepermis concluziile specialiștilor italieni?!?

Fiind mai presus de orice dubiu faptul că, din păcate, în România avem extrem de puține persoane avizate care pot vorbi și, implicit, emite opinii decente referitoare la problemele medicale de care suferă Mario Iorgulescu cu mult înaintea accidentului din 08.09.2019, am fost șocat să constat faptul că procurorul anchetator a emis, inclusiv în cuprinsul Rechizitoriului, judecăți care se doreau a fi de valoare într-un domeniu care, în mod cert, îi este cu totul străin.

O astfel de „judecată de valoare” se regăsește la fila 36 din Rechizitoriu :
„Inculpatul s-a vindecat fizic, dar a început să nu mai înțeleagă acuzațiile, nu mai înțelege consecințele faptelor sale, nu se poate îngriji de bunurile sale și are nevoie de un curator, iar cauza acestor probleme este reprezentată de leziuni cerebrale care datează din copilăria sa, dar care nu l-au afectat în mod deosebit până să fie acuzat de uciderea unei persoane”.

Din cauza unor astfel de abordări și a unor astfel de afirmații făcute de un absolvent de drept care nu are absolut nicio competență într-un domeniu, atât de vast și complex precum este cel al medicinei, sistemul nostru judiciar se face pur și simplu de râs în fața sistemelor judiciare din țările Europei Occidentale, țări la care ne uităm cu jind.

Nefiind un specialist în domeniu, spre deosebire de domnul procuror anchetator care și-a arogat competențe pe care nu le are, cu deferență mă mărginesc în a observa ce au concluzionat autoritățile judiciare italiene în urma analizării opiniilor specialiștilor:
„Tribunalul evidențiază, de asemenea, că gravitatea stării fizice și psihice a lui Iorgulescu Gino Mario a fost constatată și de Comisia Medico – Legală desemnată de INPS, care i-a recunoscut lui Iorgulescu Mario Gino, în data de 29.12.2021, invaliditatea totală și incapacitatea permanentă de muncă 100% cauzată de „tulburare de personalitate, sindrom frontal, tulburare de stres post-traumatic” ; aceasta este o evaluare independentă făcută de un organism public, despre a cărui imparțialitate nu există nici un motiv de îndoială, precum și de altă parte, este incontestabilă imparțialitatea expertului desemnat de această instanță, care și-a asumat calitatea de funcționar public în îndeplinirea acestei sarcini.

În fine, nu se poate nega faptul că două Autorități Judiciare italiene distincte – Judecătorul Tutelar al Tribunalului din Varese și Judecătorul Tutelar al Tribunalului din Mantova – au constatat în două procese civile diferite că Iorgulescu Gino Mario, din cauza afecțiunilor psihico-fizice de care suferă, nu este în măsură să se ocupe de propriile interese și are nevoie de asistența unui reprezentant lega, pe care Tribunalul din Matova l-a numit pe o perioadă nedeterminată.

Condiția de incapacitate de a participa la proces este considerată ireversibilă de către expertul psihiatric, în stadiul actual al cunoștințelor medicale, fiind exclusă orice posibilitate de îmbunătățire viitoare, putând fi păstrate cel mult, capacitățile reziduale”.

Și pentru considerentele anterior citate, considerente care se regăsesc la filele 8-9 ale Deciziei nr. 38, pronunțată la data de 31.05.2022, de către Curtea de Apel din Milano, această instanță italiană a revocat ordonanța de suspendare a mandatelor europene de arestare și a dispus nepunerea în executare a celor două mandate europene de arestare emise pe numele lui Iorgulescu.

Pentru a încerca să se mai spele puțin din rușinea acumulată prin astfel de susțineri și decizii, justiția din România ar trebui să revoce în regim de urgență cel puțin Mandatul European de Arestare nr. 93/UP/15.05.2022, mandat emis în acest dosar.

Având în vedere faptul că dosarul se află în faza cercetării judecătorești iar doamna judecător învestită cu soluționarea fondului a condus ireproșabil ședința de ieri (pot exprima opinii doar referitor la ședința la care am fost prezent personal), sper ca sentința pronunțată să fie corectă și să aibă corespondent exclusiv în dispozițiile legale incidente și în reala situație de fapt.