Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

De ce a devenit Lacul Morii locul morții?

Amărâte vremi am ajuns să trăim dacă azi, o femeie de 44 de ani, care își făcea fără griji exercițiul de alergări, avea să moară sfâșiată de o haită de câini în zona Lacul Morii. Culmea nefericirii, cu aproape un an în urmă, aceeași femeie, care se afla tot la alergat, fusese atacată, în aceeași zonă, tot de o haită de javre fără stăpân, dar reușise să scape. „Am avut noroc- a declarat Ana O.D. la scurtă vreme după asta-, au existat și cazuri fatale”. Da, a avut noroc atunci, dar de data asta, norocul nu a fost de partea ei.

Să fie, însă, acum vorba doar despre nenoroc sau, în realitate, lucrurile stau mult mai rău? Înclin să cred că cea de a doua variantă de răspuns este cea adevărată. Opinie pe care mi-o întăresc declarațiile pline de echivocuri și de ambiguități ale unor entități cu atribuții în acest domeniu, declarații din care nu lipsesc bilanțuri de inițiative și de acțiuni. Finalizate cu ce, dacă lucrurile stau așa cum scriu domniile lor? De exemplu, aflăm cu acest prilej, că există o Autoritate pentru Supravegherea și Protecția Animalelor. Întrebare de elementar bun simț: câinii care au sfâșiat-o azi dimineață pe nefericita doamnă Ana erau supravegheați sau erau protejați? Poate să ne spună cineva de la respectiva autoritate de unde puteau să vină ei? Și, mai ales, cum este posibil ca, după un an de când aceeași nefericită doamnă Ana a sesizat pericolul, câinii fără stăpân fac în continuare legea, iar zona Lacului Morii a devenit zona Lacului Morții?

Tot din informațiile care au început să circule în spațiul public, mai reiese și că terenul aflat în acest areal a aparținut unui CAP, iar acum acolo s-au instalat niște proprietari cu acte în regulă. Și atunci, câinii care stăpânesc zona au scăpat din vreo gospodărie, s-au pripășit venind de prin alte zone sau au fost intenționat aduși de nu mai știu unde și, mai ales, de nu mai știu cine? Pe de altă parte, nu sunt puțini localnicii care declară că s-au adresat în legătură cu această situație sus-menționatei autorități sau poliției locale și li s-a promis că problema se va rezolva. Halal rezolvare, ce să spun!…

Dacă am înțeles bine, acest nenorocit caz a intrat în atenția procurorilor și că el va fi cercetat cu toată rigoarea cuvenită. Problema este, însă, alta și anume dacă, măcar după drama petrecută azi dimineață, se va trece odată pentru totdeauna de la măsuri încropite pe repede înainte la un set de reglementări care să stopeze acest fenomen care a devenit un foarte grav pericol social. După cum cred că ar trebui să se pună problema unor reglementări juridice mult mai aspre prin care să fie sancționați atât cei care, în mod intenționat, scapă de sub control câinii din propria ogradă sau adunați de pe nu mai știu unde, cât și pe cei care, măre Doamne, din milă, pripășesc asemenea maidanezi dar uită să mai aibă grija lor.

De fapt, ca să spunem lucrurilor pe nume, există o lege specială pentru căinii fără stăpâni, dar ea este în mod sistematic încălcată pentru ca fondurile alocate pentru supravegherea și protejarea acestora să fie sifonate în beneficiul unor paravane de interpuși.

Știu de pe acum că, scriind și iscălind cele de mai sus, risc să îmi pun în cap niscai ONG-uri, SRL-uri, ligi sau asociații de protecție a patrupedelor. O spun cu toată răspunderea, nu am absolut nimic nici cu aceste animale și nici cu stăpânii lor! Cu o singură condiție și anume ca lucrurile să nu fie scăpate din mână, iar acele patrupede care, de fapt, nu mai sunt decât niște javre, să nu mai reprezinte o amenințare la adresa sănătății și a vieții noastre. Cât privește sus-numita Autoritate pentru Supravegherea și Protecția Animalelor, în cazul de față aflată sub înalta autoritate a Primăriei Generale a Capitalei, poate că nu ar strica să se pună de un control asupra modului în care s-a muncit acolo, fie și numai în ultimul an, și mai ales cu ce rezultate. Cap de listă fiind, bineînțeles, cazul doamnei Ana care a murit sfâșiată de nenorociții de maidanezi care își fac veacul la Lacul Morii.
Căruia, după nenorocirea de azi, am ajuns să îi spunem și Locul Morții!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „De ce a devenit Lacul Morii locul morții?”

  • Pierdere de vreme!
    Cu rușine îmi amintesc de ambasadorul Japoniei omorât de câini vagabonzi, în București!
    La fel îmi amintesc de copilul de vreo trei anișori, lăsat de bunica lui să se joace aiurea, prin tot felul de tufișuri, sfâșiat si omorât de câini. Tot în București!

    Cu oroare îmi amintesc de disputele de pe posturile de televiziune, pline de fals patos, cand a fost vorba de legea eutanasierii câinilor vagabonzi. Acum se numesc câini ,,comunitari”. Se deduce că societatea românească acceptă ca oamenii să fie omorâti, la drumul mare, de animale sălbăticite si leșinate de foame. Gros obraz avem!

    • Nu era ambasador, ci om de afaceri japonez,Hajime Hori. Asta,însă, nu schimbă cu nimic fondul discuției. De aceea, subscriu fără rezerve, la mesajul domnului Radu căruia profit de ocazie pentru a-i mulțumi pentru adevărurile amare pe care le-a transmis.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *