Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Adoptă o casă tradițională românească!

O căprioară ţâşni din spatele casei evreieşti de lemn cu solzi verzi şi maro, ce mă face să-mi imaginez un peşte fabulos în burta căruia locuia pe vremuri o familie, ca Iona în pântecele balenei. Venise în salturi silenţioase peste dunele de zăpadă aşternută în noaptea trecută în Muzeul Astra (al Satului). N-am auzit-o, fiind absorbită-n lumina întâlnirii cu zăpada şi soarele în covata scobită-n pădure, unde se leagănă casele vechi strămutate din locurile lor de baştină. Casa evreiască, aproape de petecul de pădure de lângă şosea, a fost primul popas. Nu ştiu de unde venise căprioara, întrucât Muzeul Astra e îngrădit. Am urmărit-o cu privirea până s-a pierdut în desişul pădurii din spatele casei gorjene.

Îmi place să vin la Muzeul Astra şi, în acelaşi timp, nu-mi place, întrucât dacă vii suficient de des, realizezi lipsa de autenticitate a unui loc, altminteri, original şi autentic. Nu e realitate, e doar un muzeu cu o benefică mentalitate de conservare a caselor tradiţionale (româneşti în principal, dar şi minorităţi), dar care nu se mai regăseşte în realitatea vieţii concrete din satele din România, cu mici excepţii. Mentalitatea ţăranului şi a orăşanului ce-şi cumpără sau îşi face casă la ţară e axată pe confort şi modernizare, exact ca la oraş. Lemnul s-a vândut la export, nici nu ne-a trecut prin cap să-l investim în România, ca materie primă pentru construcţia- restaurarea de case în stil tradiţonal, după modelul celor expuse în muzeul Astra, de pildă. Cei care-şi fac vilă urmează un model de arhitectură de împrumut.

Ştiu de existenţa proiectului de restaurare a caselor săseşti abandonate de pe Valea Hârtibaciului. Cumperi o casă până în 20.000 de euro şi o restaurezi, păstrând linia arhitecturii tradiţionale a casei săseşti. Primeşti şi bani europeni pentru restaurare, dacă vrei să începi o afacere cu pensiuni. Dar deja sunt câteva pensiuni prin acea zonă. Dacă faci pensiuni în exces, se ajunge la saturaţie, la transformarea zonei în loc turistic, fără să ai garanţia că satul poate atrage turiştii care să menţină rentabilă concurenţa la nivel de pensiuni. Şi unde-s prea mulţi turişti se strică spiritul tradiţional autohton, ceea ce merge de fapt împotriva intenţiei declarate de salvare de la extincţie a satelor depopulate, cu case săseşti părăsite. Dacă vrei să-i atragi pe românii din afara graniţelor ţării să se întoarcă în ţară şi să salveze satul tradiţional, care, din păcate, nu mai reprezintă o valoare pentru majoritatea românilor dinlăuntrul graniţelor ţării, nu condiţionezi sprijinul financiar de o afacere – cu pensiuni sau agricolă. Poate cei care se întorc vor să trăiască simplu, autosuficient, în armonie cu ritmurile naturii, pentru bucurie, nu pentru bani. Poate sunt mai interesaţi în a ajuta o comunitate – da, există valoare în munca în folosul comunităţii – în a-şi valorifica abilităţile şi talentele în folosul acelei comunităţi şi a-şi face banii prin munca pe care o ştiu ei mai bine, care le aduce satisfacţii.

Prince Charles a afirmat, adesea, că este ataşat de locurile noastre şi iubeşte România. Eu cred că iubeşte Transilvania şi aceea mai mult prin locurile cu specific unguresc- german. Voi fi convinsă că vrea să ajute România când se va implica şi în salvarea satelor tradiţionale cu specific românesc, dincolo de Carpaţi, mai spre sud şi est. De pildă, să ajute şi la educarea românilor dintr-un sat argeşean, vrâncean sau gorjean, care mai păstrează case cu specific autohton, ce ar putea fi salvate, restaurate.

Ar fi extraordinar dacă ar exista un proiect de adopţie a caselor tradiţionale româneşti, atâtea cât mai există, prin care românii din afara graniţelor ţării ar fi încurajaţi şi sprijiniţi să cumpere – la un preţ mic- acele case, cu obligaţia să le restaureze într-un interval de timp prestabilit şi cu un plafon de minimă investiţie. Români care să adopte o casă. Pot fi case păsite sau case scoase la vânzare de către proprietari, puse în circuitul acelui proiect destinat românilor din afara graniţelor ţării. Ar putea fi puşi în contact cu arhitecţi specializaţi în restaurarea acelor tipuri de case. Pentru mine, stilul architectural neo-românesc este o nestemată prea puţin valorificată. Nu trebuie obligaţi să se întoarcă să înceapă o afacere – se vor întoarce ei sau copiii lor atunci când vor fi pregătiţi să facă acel pas. Până atunci, ar avea o casă de vacanţă.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Adoptă o casă tradițională românească!”

  • Noi „adoptasem” o casa traditionala într-un sat de lânga lacul „Trei Ape”, aproape de Semenic. Frumusetea si linistea acelor locuri neasemuite au disparut odata cu invazia „cocalarilor” si a altor aratari, care si-au cumparat sau si-au construit case mari si urâte pe lânga noi… oameni mici si prea veseli, fara niciun Dumnezeu.
    Am vândut si de atunci nu ne mai dorim o casa de vacanta.
    P.S. Îmi place ca (înca?) nu scrii despre boli si virusuri. Si scrii frumos. 🙂

    • Da, inteleg…libertatea se manifesta in comunitate si suporta acele constrangeri. Cine e in jurul nostru, cum sunt, ce fac aceia. Doar daca te duci in varf de munte unde sa nu mai ajunga nimeni, esti mai aproape de libertate, dar ce mai poti face atunci pentru nevoile tale omenesti, daca nu s-au simplificat pana la radacini?
      Ar trebui ca strazile cu case traditionale autentice sa devina ‘de patrimoniu’, inclusiv la sate. Si un sat cu multe case, cladiri de patrimoniu, sa se supuna unor reglementari diferite- sa nu poti construi decat in acelasi stil.

  • Corect! Cu un mic amendament. Pensiunile nu mai sunt necesare, turismul in general, fiind mort si ingropat. Asteapta doar parastasul oficial. Pandemia va fi perpetua spre domesticirea populatiei care se incapataneaza sa viseze frumos cum ca se va mai intoarce vreodata la vremuri normale. Lucru care nu se va intampla niciodata. Prietenii stiu de ce!

    • Cand am scris chiar m-am gandit ca sunt prea multe pensiuni in Romania. Pana acum au fost utile la ceva…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *