Adoptă o casă tradițională românească!

O căprioară ţâşni din spatele casei evreieşti de lemn cu solzi verzi şi maro, ce mă face să-mi imaginez un peşte fabulos în burta căruia locuia pe vremuri o familie, ca Iona în pântecele balenei. Venise în salturi silenţioase peste dunele de zăpadă aşternută în noaptea trecută în Muzeul Astra (al Satului). N-am auzit-o, fiind absorbită-n lumina întâlnirii cu zăpada şi soarele în covata scobită-n pădure, unde se leagănă casele vechi strămutate din locurile lor de baştină. Casa evreiască, aproape de petecul de pădure de lângă şosea, a fost primul popas. Nu ştiu de unde venise căprioara, întrucât Muzeul Astra e îngrădit. Am urmărit-o cu privirea până s-a pierdut în desişul pădurii din spatele casei gorjene.

Îmi place să vin la Muzeul Astra şi, în acelaşi timp, nu-mi place, întrucât dacă vii suficient de des, realizezi lipsa de autenticitate a unui loc, altminteri, original şi autentic. Nu e realitate, e doar un muzeu cu o benefică mentalitate de conservare a caselor tradiţionale (româneşti în principal, dar şi minorităţi), dar care nu se mai regăseşte în realitatea vieţii concrete din satele din România, cu mici excepţii. Mentalitatea ţăranului şi a orăşanului ce-şi cumpără sau îşi face casă la ţară e axată pe confort şi modernizare, exact ca la oraş. Lemnul s-a vândut la export, nici nu ne-a trecut prin cap să-l investim în România, ca materie primă pentru construcţia- restaurarea de case în stil tradiţonal, după modelul celor expuse în muzeul Astra, de pildă. Cei care-şi fac vilă urmează un model de arhitectură de împrumut.

Ştiu de existenţa proiectului de restaurare a caselor săseşti abandonate de pe Valea Hârtibaciului. Cumperi o casă până în 20.000 de euro şi o restaurezi, păstrând linia arhitecturii tradiţionale a casei săseşti. Primeşti şi bani europeni pentru restaurare, dacă vrei să începi o afacere cu pensiuni. Dar deja sunt câteva pensiuni prin acea zonă. Dacă faci pensiuni în exces, se ajunge la saturaţie, la transformarea zonei în loc turistic, fără să ai garanţia că satul poate atrage turiştii care să menţină rentabilă concurenţa la nivel de pensiuni. Şi unde-s prea mulţi turişti se strică spiritul tradiţional autohton, ceea ce merge de fapt împotriva intenţiei declarate de salvare de la extincţie a satelor depopulate, cu case săseşti părăsite. Dacă vrei să-i atragi pe românii din afara graniţelor ţării să se întoarcă în ţară şi să salveze satul tradiţional, care, din păcate, nu mai reprezintă o valoare pentru majoritatea românilor dinlăuntrul graniţelor ţării, nu condiţionezi sprijinul financiar de o afacere – cu pensiuni sau agricolă. Poate cei care se întorc vor să trăiască simplu, autosuficient, în armonie cu ritmurile naturii, pentru bucurie, nu pentru bani. Poate sunt mai interesaţi în a ajuta o comunitate – da, există valoare în munca în folosul comunităţii – în a-şi valorifica abilităţile şi talentele în folosul acelei comunităţi şi a-şi face banii prin munca pe care o ştiu ei mai bine, care le aduce satisfacţii.

Prince Charles a afirmat, adesea, că este ataşat de locurile noastre şi iubeşte România. Eu cred că iubeşte Transilvania şi aceea mai mult prin locurile cu specific unguresc- german. Voi fi convinsă că vrea să ajute România când se va implica şi în salvarea satelor tradiţionale cu specific românesc, dincolo de Carpaţi, mai spre sud şi est. De pildă, să ajute şi la educarea românilor dintr-un sat argeşean, vrâncean sau gorjean, care mai păstrează case cu specific autohton, ce ar putea fi salvate, restaurate.

Ar fi extraordinar dacă ar exista un proiect de adopţie a caselor tradiţionale româneşti, atâtea cât mai există, prin care românii din afara graniţelor ţării ar fi încurajaţi şi sprijiniţi să cumpere – la un preţ mic- acele case, cu obligaţia să le restaureze într-un interval de timp prestabilit şi cu un plafon de minimă investiţie. Români care să adopte o casă. Pot fi case păsite sau case scoase la vânzare de către proprietari, puse în circuitul acelui proiect destinat românilor din afara graniţelor ţării. Ar putea fi puşi în contact cu arhitecţi specializaţi în restaurarea acelor tipuri de case. Pentru mine, stilul architectural neo-românesc este o nestemată prea puţin valorificată. Nu trebuie obligaţi să se întoarcă să înceapă o afacere – se vor întoarce ei sau copiii lor atunci când vor fi pregătiţi să facă acel pas. Până atunci, ar avea o casă de vacanţă.