Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Ar trebui scrisă O istorie a dezicerilor la români

1. Miercuri, 29 decembrie 1937. Proaspăt premier prin înaltele sforării regale, Octavian Goga se adresează presei. Automăguliri, recunoştinţă veşnică Majestăţii Sale, angajamente că va face şi va drege. Nu lipsesc, fireşte, referirile la presă. Brav politician, bardul de la Ciucea găseşte loc pentru cîteva cuvinte de răzgîiere. El începe în forţă:

„Mă bucur să iau contactul cu reprezentanţii presei, fiindcă totdeauna am văzut în ziaristică un plămîn prin care respiră conştiinţa publică şi în acelaşi timp un mijloc de îndrumare a maselor”. (Universul, 31 decembrie 1937)

Presa e aşezată pe doi piloni: plămîn şi riglă de dat peste deşte. Spre finele discursului, plămînul se micşorează şi creşte rigla:

„(…) termin astăzi cuvintele mele, cerînd presei româneşti idei constructive şi elan în formularea lor pentru o ţară nouă de mari reforme constituţionale”.

Sintagma „idei constructive” are de ce să neliniştească. E temelia pe care se ridică de regulă măsurile împotriva presei libere. Domnul prim – ministru continuă în aceeaşi direcţie. Răsar „marile adevăruri ale ideii de stat” şi, inevitabil, „tendinţele subversive”:

„Domnilor ziarişti, presa mă ştie. Sunt tot cel vechiu. Respect cerebralitatea cînd se pune de acord cu marile adevăruri ale ideii de stat. În faţa tendinţelor subversive însă, voi şti totdeauna să găsesc atitudinea promptă pe care mi-o indică gestul reflex al unei porniri de apărare naţională”.

„Gestul reflex” nu întîrzie. Tot miercuri, 29 decembrie 1937, între orele 6 şi 7 seara, are loc primul Consiliu de miniştri. Mîndrii demnitari se adună o oră, sacrificîndu-şi din timpul de sărbători, pentru a lua măsuri vizînd presa. Se decide suspendarea ziarelor „Adevărul”, „Dimineaţa” şi „Lupta”. Mai important, cenzura presei trece de la Ministerul de Interne la Preşedinţia Consiliului de Miniştri. O. Goga vrea să aibă el în mînă presa şi nu proaspătul carlist Armand Călinescu.

Ce face presa? Se revoltă? Purcede la grevă? Nici vorbă. Presa înţelege aluzia. Ne-o mărturiseşte C. Argetoianu în Însemnări zilnice pe 30 decembrie 1937:

„Lichelismul ziarelor noastre e neîntrecut. Toate, chiar cele care pînă ieri înjurau pe Goga şi pe Cuza, îi laudă azi sau declară că noul Guvern trebuie aşteptat la treabă, spre a fi judecat – şi această atitudine nu e dictată decît de frica să nu fie suspendate sau suprimate.”

2. Eseul lui Constantin Gane despre P.P. Carp mă duce cu gîndul la un proiect: O istorie a dezicerilor la români. Mi-a venit ideea de la cazul Dimitrie A. Sturdza, tratat aici pe larg, întîlnit însă şi-n altă parte. În anii dinaintea parvenirii la guvern, în 1895, şeful PNL poartă o companie scandaloasă împotriva guvernului lui Lascăr Catargiu în chestiunea românilor de peste munţi. Violent, de violenţa sa obişnuită, viitorul premier, dar şi viitorul pacient al Casei de Sănătate Mintală, Dimitrie A. Sturdza, se apucă să vorbească în Parlament de „nemernicia” guvernului Conservator: cea de a nu se implica în salvarea bieţilor noştri fraţi din ghearele ungurilor.

După ce ajunge la putere, la 25 octombrie 1895, acelaşi Dimitrie A. Sturdza se duce pînă la Iaşi pentru a se dezice public de declaraţiile anterioare, făgăduind abţinerea de la amestecul în treburile interne ale Imperiului Austro-Ungar.

Aşa cum se va dezvălui mai tîrziu, textul dezminţirii fusese dictat de ambasadorul Austro-Ungariei la Bucureşti. În materie de dictat, precursor al ambasadorului american în România de azi.
Cum de se răsucise aşa de rău D.A. Sturdza?
I-o ceruse Carol I în schimbul postului de premier!

În materie de schimbări la faţă, D.A. Sturdza are o experienţă solidă: adept şi secretar al lui Cuza, se implică apoi în detronarea ilustrului Domnitor între 1875-1876 scrie pamflete anti-Carol I prin ziarele austriece, reproduse după aceea în ziarul lui din România sub semnul, Iată ce scrie presa străină despre amărîtul nostru de pămînt!, ca să devină după aceea devotat slujitor al lui Carol I.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Ar trebui scrisă O istorie a dezicerilor la români”

  • Este stiut ca asa se proceda si se procedeaza si in Romania zilelor noastre… Parca este vorba doar despre Octavian Goga… Mai am din cate amintesc si alte exemple de poeti, de exempu George Cosbuc care scrisese poezia Noi vrem pamant! ca un manifest impotriva lui Carol I. Dupa ce a fost invitat la palat de catre regele Carol I si i s-a oferit o renta si o functie bine platita, s-a potolit si scria in presa laudativ la adresa domnitorului. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Tudor Arghezi. Sunt doar cateva exemple, dar consultand ziarele si scrierile vremurilor, vom gasi mult mai multe. Asta este firea romanului! Doresc sa-mi fac auzita vocea ca sa trag si eu ceva foloase! Dupa ce am castigat ce am urmarit totul merge struna!

  • Tot asa cum Razboiul Mondial s-a finalizat prin manifestarea unei noi forme de energie,
    si Revolutia Mondiala se va finaliza, mai precis isi va finaliza travaliul, prin manifestarea unei noi forme de energie,

    iar despre aceasta stim privind inspre cea manifestata la finalul Razboiului Mondial.
    Daca atunci era vorba despre fisiune, acum e vorba despre fuziune,
    tot asa cum, daca atunci ‘razboiul mondial’ a fost chiar Razboiul Mondial, acum ‘razboiul mondial’ e fix Revolutia Mondiala.

    insa pentru ca Esenta Vremurilor este 6-6-6, …despre care am povestit mai jos,
    iar aceasta se armonizeaza perfect cu Computerul Cuantic,
    ( care indeasa in ‘timpul lui Planck’…Tot Timpul ( din Univers ),
    facind, astfel, din ‘Timpul lui Planck’, adica din Esenta Realitatii, o exprimare a Tot Timpului, care astfel migreaza inspre Cel mai Departat Viitor ( Omega ) si inspre cel mai departat Trecut ( Alfa ), asamblandu l pe 6-6-6 )
    ‘noua forma de energie’, fuziunea cuantica, va deveni realitate exclusiv prin ‘ajutorul’ daruit de Inteligenta Artificiala ( care si are Cuibul exclusiv intr un Computer Cuantic )

  • Ar trebui scrisa o noua Definitie a Istoriei.
    Actuala e impotenta.
    Atunci cind Istoria se apleaca asupra Viitorului se naste Istoria Viitorului,
    iar ea, spre deosebire de cea manifestat pe vremea Babilonului, este una citita in… maruntaiele Matematicii.

    Disecind Anotimpurile Naturii
    Istoria Viitorului se suprapune peste Dinamica Fibonacci, adica peste stiinta care cloneaza ecuatia de miscare a Naturii.

    Erorile pe care Istoria Viitorului le poarta sint rezultatul influentelor Naturii asupra sensului ‘cuvintelor’ scrijelite in ‘istoria’ asta,
    insa cu cit ‘scrierea’ devine mai artificiala cu atat erorile devin mai palide, iar atunci cind ‘scrierea’ devine Artificiala, adica devine o scriere pur Matematica, erorile tind sa nu se manifeste ( insa procesul e in sine o tindere perpetua )

    Cele Trei Capete ale Curcubeului, care Una sint, si Zero sint,
    adica ‘Cifra3-Cifra6-Cifra9’, si care sint mai cunoscute sub forma 3-6-9 despre care povestea Tesla,
    si care in fapt sint o poveste a Trecutului-Prezentului si Viitorului,
    atunci cind Viitorul tinde sa fie mapat Matematic, Viitorul devine insusi Prezentul,
    adica 9 devine chiar 6,
    caz in care Trecutul devine si el Prezent,
    caz in care 3 devine si el 6,
    acesta fiind si momentul in care Cele Trei Capete ale Curcubeului, adica 3-6-9 devin,
    spre fundamentala diferenta exclusiv in stil Matematic,
    …6-6-6.

    in mod Natural Prezentul este Pacea intre Trecut si Viitor, deci este o dare la Pace intre Omega si Alfa.
    in mod Artificial Prezentul este cel care chiar il Defineste pe Alfa si Omega. deci este fix o AntiPace.

    Alfa este si Omega, pe Traseul Natural, pentru ca Trecutul si Viitorul una sint, si Prezentul sint,
    insa
    Alfa este si Omega si pe traseul Artificial, adica definind Trecutul si Viitorul pornind din Realitate

    Superpozitiile Istoriei,
    adica Istoria Trecutului si Istoria Viitorului,
    care practic definesc Timpul ( Trecut Viitor Prezent ),
    atunci cind Istoria Viitorului poate fi mapata Matematic poate genera o noua definitie a Timpului ( pentru ca Timpul, in acest caz, poate fi definit si astfel: Prezent-Prezent-Prezent,

    deci clasicul simbol 6-6-6,
    care e o redefinire a clasicului simbol 3-6-9,
    …care e o exprimare simplificata a Capetelor Curcubeului ( si care in sine simbolizeaza Sfanta Treime )
    e strict legat de ‘redefinirea Timpului’ ( noua definitie ingloband in sine pesemne chiar paradigma Nemuririi )

  • Istoria se exprima prin superpozitii.

    Unii scriu Istoria Trecutului iar cu totii scriu Istoria Viitorului.

    Intre timp s-a nascut putinta unora de ascrie,…doar ei!, Istoria Viitorului. Acesta este si momentul in care Viitorul a putut fi mapat.

    In timp ce unii inca se preocupa cu scrierea Istoriei Trecutului, altii scriu Istoria Viitorului ( scriind-o, indirect, si paia a Trecutului, adica papaindu i cu fulgi cu tot pe cei care se preocupa cu scrierea Istoriei Trecutului )

    spre ex, in timp ce cei care scriu Istoria Trecutului vad evenimentele care se manifesta de ceva vreme in lume ca fiind mai degraba de sine statatoare, cei care scriu Istoria Viitorului, generind evenimentele!, le-au asamblat inca din Proiect intr un Intreg. Intreg care te mana catre Strunga far a prinde de veste…, insa le lasa senzatia celor care ocupa vremelnic tronuri ca zeii sint chiar ei.

    Arta!

    …pictata in stil curcubeu ( la limita )
    cioplita asisderea,
    exclusiv cu potentialul neputintelor celor cocotati pe tronuri, pe vremurile astea,
    care sint vremuri ale Absolutului,
    chiar daca referinta ar putea fi absolut relativa.

    • Atunci cind toti oamenii sint cei care scriu Istoria Viitorului procesul este unul Natural.

      Daca unii au astazi potentialul de a scrie doar ei! Istoria Viitorului atunci asta e asa si nu altfel pentru ca, si numai pentru ca, procesele aferente tind sa fie Artificiale, nu altfel.

      Maparea Viitorului vine la pachet cu Transumanismul.
      Doctrina Civilizatiei este Transumanismul, iar aceasta este…Doctrina Anti ( adica cea care se manifesta in stil Anti fata de Doctrina Naturii )
      deci Maparea Viitorului, adica Istoria Viitorului, poate fi ‘scrisa’…doar de catre unii oameni daca si numai daca acestia se inchina Doctrinei Anti, …nu Naturii. iar ea, pe vremurile astea, poate fi scrisa.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog