Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Arhiva Afectivă. Contoarele lumii sau când viitorul desființează trecutul

Nu-i tocmai ușor să dai noutate vechiului, autoritate noului, strălucire – locului comun, lumină spațiului obscur, atracție pentru demodat, credibilitate pentru îndoială, darămite să arăți natura tuturor lucrurilor și toate proprietățile lor în natură. Cam așa încerca Pliniu cel Bătrân1 să explice în câteva cuvinte gândul său înainte să pornească uriașa muncă la cea mai veche lucrare enciclopedică care a supraviețuit până în vremurile moderne – Naturalis Historia, Istoria Naturală.

Om de stat din secolul I d.Hr. Pliniu cel Bătrân a compilat o lucrare de 37 de capitole care cuprinde domeniile botanicii, zoologiei, astronomiei, geologiei, mineralogiei precum și exploatarea acestor resurse. Rămâne o lucrare standard pentru perioada romană arătând progresele în tehnologie și înțelegerea fenomenelor naturale de la acea vreme. În prefața lucrării sale menționează că a compilat 20.000 de fapte din 2000 de lucrări din peste 200 de autori și că a adăugat multe altele din propria sa experiență. Lucrarea a fost publicată în jurul anilor 77–79 d.Hr.

Pliniu cel Bătrân a dorit să vadă de aproape fenomenul erupției Vezuviului, dar deși a fost atenționat asupra pericolului, a rămas în zonă. Fiind supraponderal și neputând grăbi pasul ca alții care s-au salvat, a inhalat gaze toxice emise de vulcan, a suferit un atac de cord, fiind găsit două zile mai târziu sub cenușă.


A fost odată ca niciodată, în îndepărtata Chină, un împărat pe nune Yongle. Și ce-i veni lui într-o bună zi? Păi ce-i veni? O idee, desigur! Și asta se petrecea nu doar ca noi toți să aflăm, după șase sute șaptesprezece ani, că un împărat din dinastia Ming avea idei, dar mai ales să ne dăm seama de imensa lui curiozitate și dragoste pentru citit. Era din cale afară de curios împăratul ăsta! Și uite așa, două mii de învățați, s-au pus pe muncă, vreme de cinci ani, între 1403-1408. Scrisă de mână, Enciclopedia Yongle conținea un milion de pagini de simboluri chinezești, atent caligrafiate, și 22.937 de capitole în 11.095 de volume. Enciclopedia2 cuprindea şi câteva mii de ilustrații realizate manual. În forma finală, se estimează că lucrarea ar fi cântărit 40 de tone şi măsura 40.000 de metri cubi. Savanții au încorporat 8.000 de texte din cele mai vechi timpuri până la începutul dinastiei Ming. Au fost abordate multe subiecte, inclusiv agricultură, artă, astronomie, dramă, geologie, istorie, literatură, medicină, științe naturale, religie, și tehnologie, precum și descrieri ale evenimentelor naturale neobișnuite.

Cea mai mare parte a acestei enciclopedii a fost pierdută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în mijlocul dezordinilor sociale. Unii cercetători, precum Sun Chenze, și un savant Qin, au teoretizat că împăratul Yongle a folosit proiectul literar din motive politice. Apoi a început o dispută între neoconfucianiști și non-confucianiști până într-acolo încât neoconfucianiștii susțineau că enciclopedia nu era altceva decât „ grâu și pleavă ”.
Anvergura și dimensiunea sa au făcut-o cea mai mare enciclopedie generală din lume până când a fost depășită de Wikipedia la 9 septembrie 2007, aproape șase secole mai târziu.

Enciclopedia, sau un dicționar sistematic al științelor, artelor și meșteșugurilor, mai bine cunoscut sub numele de Encyclopédie a fost publicată în Franța între 1751 și 1772, cu suplimente ulterioare, ediții revăzute și traduceri. A avut mulți autori, cunoscuți sub numele de Enciclopediști. A fost editată de Denis Diderot. Potrivit lui Denis Diderot scopul Enciclopediei era „să schimbe modul în care oamenii gândesc”.

Britanicii și-au inițiat o enciclopedie proprie, iar autorul ei se justifica printr-o scrisoare adresată regelui Angliei, explicând că lucrarea elaborată în Franța „este acuzată pe bună dreptate de răspândirea anarhiei și ateismului„. Encyclopaedia Britannica a fost ideea lui Colin Macfarquhar librar și editor, și Andrew Bell, gravor, ambii din Edinburgh. Ei au conceput Britannica ca o reacție conservatoare la Enciclopedia franceză a lui Diderot, care a fost considerată ca fiind eretică.

Momentul de referință, care urma să consacre noțiunea de enciclopedie3 universală, urma să apară tot în Franța. În anul 1856, Pierre Larousse publica „Noul dicționar al limbii franceze”, de fapt strămoșul actualului Petit Larousse. Efortul lui a culminat în perioada 1864-1876, când a publicat 11 volume ale unui dicționar cuprinzând 22.700 de pagini, strămoșul marelui Larousse de astăzi.

Enciclopedia Larousse, ca și Britannica, au inspirat apariția rapidă a unui mare număr de lucrări enciclopedice, în aproape toate țările lumii. Cele mai modeste se mulțumesc cu un simplu „dicționar”, altele și-au făcut lucrări enciclopedice proprii, iar altele au reeditat una dintre enciclopediile de mare prestigiu, pe care au completat-o cu informații specifice din propria țară.
Timp de peste o sută de ani, gloria enciclopediilor a părut că este imbatabilă, până când au apărut enciclopediile online, care par să le concureze.

În loc de încheiere:

De când tot aud la radio, tv sau reclame, că moare lumea de covid, dar nu așa oricum, ci în cifre copleșitoare, am început tot mai des să-mi amintesc momentul când, în 1994, descopeream enciclopedia digitală Encarta4. Veți spune ce legătură este între cifrele deceselor de covid și Encarta? Ei bine există o legătură mai degrabă perceptivă. În Encarta exista un contor5, o pagină a statisticilor de pe glob privind nașterile, accidentele, bolile și decesele. Dacă priveai acel contor te lua cu frig. Se derula cu viteza secundelor și aflai pe dată câte mii de oameni mureau la naștere, câți mureau de diabet, câți de infarct etc. Totul se petrecea în timp ce urmăreai acea pagină a statisticilor în timp real. Păi, mă întrebam eu, care „timp real” era acela dacă eu consultam un cd editat cu un an în urmă? Mi-a explicat atunci cineva că dacă sunt conectată la internet, în momentul în care instalez cd-ul, toate datele acelui cd sunt imediat actualizate.

În 2009, actualizările pentru Encarta au fost oprite. Decesul Encarta a fost atribuit pe scară largă concurenței paginii Wikipedia gratuită și generată de utilizatori.
Așadar Wikipedia a trimis în derizoriu toate enciclopediile – și pe cele făcute cu trudă în Antichitate, și pe cele care au declanșat lupte între tabere filosofice, și pe cele care au adus ateismul la putere odată cu Revoluția Franceză, dar și pe cele care mă făceau pe mine să cred că văd în timp real pulsul planetei. Altfel spus, deseori privitul ca mâța în calendar nu ajută nici mâței nici calendarului.


https://en.wikipedia.org/wiki/Yongle_Encyclopedia

http://www.rador.ro/2016/05/23/povestea-celei-mai-mari-enciclopedii-din-istorie-detronata-de-wikipedia/

https://ziare.com/cultura/carte/cum-a-aparut-prima-enciclopedie-din-lume-1243871

1 Comparând diferiţi autori între ei am descoperit că cei mai gravi şi mai importanţi dintre scriitorii noi nu au făcut altceva decât să copieze cuvânt cu cuvânt opera celor de dinaintea lor, fără să citeze sursa. Pliniu cel Bătrân

2 Astăzi, doar 400 de volume din cele 11.095 scrise iniţial se mai păstrează. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu originalul şi încă se speră că va fi găsit. Bănuiala este că acesta a fost îngropat odată cu împăratul Jiajing, dar locaţia mormântului nu este cunoscută. Cu siguranţă, ar fi una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din istorie. Găsirea enciclopediei ar echivala cu recuperarea „Istoriei complete a lumii”, lucrarea monumentală scrisă în anul 290 î.Hr, care a dispărut în urma distrugerii Bibliotecii din Alexandria. Enciclopedia Yongle este de 12 ori mai mare decât Enciclopedia Franceză.

3 În Sumer a existat o lucrare enciclopedică întocmită de antici, cuprinzând un inventar interesant de animale, pietre, plante și păsări. Lucrarea datează de la sfârșitul mileniului IV i.Hr. Ulterior, în Egiptul Antic, în Grecia, Roma, dar și în Europa medievală au existat numeroase preocupări pentru cuprinderea cunoștințelor într-o lucrare sintetică, însă noțiunea de enciclopedie, ca lucrare sistematizată, apare abia în Franța pre-revoluționară.

https://en.wikipedia.org/wiki/Encarta

5 https://www.worldometers.info/
https://www.worldometers.info/world-population/


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Arhiva Afectivă. Contoarele lumii sau când viitorul desființează trecutul”

  • insa si Wikipdia va fi trimisa in derizoriu, cel care se ocupa de treaba asta fiind ‘asistentul personal’, Siri gen.
    care, insa, iti este si profesor.
    profesor care te nvata…orice! care iti este si medicul personal,
    ba chiar si cel mai bun prieten!:)), …cui ii mai pasa ca e virtual, daca e cel mai bun ?!:)))

    • atunci cind viitorul desfiinteaza trecutul, ambele devin prezent.
      alfa este si omega, cauza este si efectul, …pai da, dar povestea asta e cu superpozitii.
      -daruirea de sine, plenara, e una,
      -aducerea trecutului si prezentului in viitor…e cealalta.

      civilizatia se ocupa cu asta din urma. iar ea mai inseamna si ca dorintele se implinesc,…toate!, in timpul lui Planck.
      o astfel de stare e proprie ‘taramului digital’ de pe meleagurile ‘computerului cuantic’

      revolutia mondiala se va finaliza abia atunci cind ‘computerul cuantic’ va fi prezent in dinamica lumii cam tot asa cum energia nucleara a adus cu sine si finalul razboiului mondial.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog