Bieţii americani!

Pentru a-mi reîmprospăta memoria despre Irak (lucrez la amplul reportaj Prin Irakul lui Saddam Hussein, pentru volumul doi al serialului Lumea văzută de un român rupt în fund) citesc, sau mai degrabă recitesc Guide de Irak, volumul scris de francezul Gilles Munier şi tipărit în 2000.

L-am avut cu mine în timpul călătoriei în Irak. Sau cel puţin aşa cred. Nu-i exclus să mi-l fi dat cineva în toiul războiului din Golf, cînd Realitatea TV, pe care o conduceam părea Bagdadul din O mie şi una de nopţi, atîtea personaje şi personalităţi ciudate poposeau prin studio. E şi o dedicaţie în franceză (a autorului?!) pentru cineva al cărui nume îl descifrez cu greu, dedicaţie mai mult decît oficială, vorbind de ridicarea embargoului şi de reintegrarea Irakului în comunitatea internaţională.

Capitolul 2, Irak, peste 10000 de ani de Istorie, e o încîntare. Sumerieni, Akkadieni, Babilonieni, Assirieni, Parti, Alexandru cel Mare, Nabucodonosor, Hammurabi, Harun al Rashid.
Nume, tot atîtea nume care vin din depărtarea anilor de şcoală.

Mesopotamia se învăţă înaintea altor civilizaţii, distribuită cum e în primele pagini ale manualului.
4500, 2000, 1830 Înainte de Christos… Şi nu bolovani, cum se întîlnesc peste tot în lume, ci mărturii concrete al unei civilizaţii care ştie să ridice oraşe, turnuri, palate, grădini suspendate, care a îmblînzit maimuţa din om introducînd Codul de legi.

Nu pot să-mi reprim un zîmbet sarcastic la gîndul că pe acest covor de istorie calcă soldatul american, mîncătorul de hamburger şi băutorul de Coca-Cola, Jim şi Jack, alb sau negru, cu cefele lor groase de bivoli, care trag cu mitraliera, incapabili să-şi dea seama unde se află, deoarece orizontul frunţii lor înguste nu trece de prezervativ şi de pop-corn.