Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie

București, numele de navă care a intrat în istorie

La aproximativ 10 mii de km distanță de București, în anul 1962, o navă care purta numele capitalei noastre uimea și oarecum umilea ambele puteri de tip hegemon și ambele sisteme opuse care aveau să divizeze lumea (9.576 km – distanța de la București la Havana). Această navă avea să fie singura care trecea de blocada americanilor îndreptată împotriva sovieticilor, ridicând sprâncenele militarilor și civililor care asistau la ciocnirea dintre doi giganți care se luptau pentru mințile și inimile tuturor oamenilor de pe Glob. Partea interesantă este că nava nu avea să plonjeze printre valuri, precum în cinematografie, ci avea să navigheze lin și incredibil de încet, parcă tocmai pentru a nu uimi lumea și mai tare. Însă, oare cum a început totul?

După ce a promis, în luna mai a anului 1960, că va apăra Cuba folosind arme sovietice, liderul sovietic Nikita Hrușciov a presupus că factorii de decizie din Statele Unite nu vor lua nicio măsură pentru a împiedica instalarea rachetelor balistice sovietice cu rază medie și intermediară de acțiune în Cuba. Asemenea rachete puteau lovi o mare parte din estul Statelor Unite în doar câteva minute dacă erau lansate din Cuba. Factorii de decizie din Statele Unite au aflat în iulie 1962 că Uniunea Sovietică începuse deja să livreze rachete în Cuba. Până la data de 29 august, noi informații referitoare la construcții militare și la prezența unor tehnicieni sovietici au fost raportate de către piloții avioanelor de spionaj americane U-2 care survolau insula. Iar la data de 14 octombrie a fost raportată prezența unei rachete balistice pe un platou de lansare. O scurtă paranteză: Avioanele de spionaj U-2 ale americanilor au fost concepute și fiindcă americanii au apreciat valoarea celor mai bune informații de care dispunea guvernul american cu privire la instalațiile din interiorul Uniunii Sovietice, informații obținute datorită fotografiilor pe care le făcuseră echipajele naziste din Luftwaffe, fotografii făcute în timpul războiului pe teritoriul de la vest de Munții Ural. Astfel, nevoia pentru aeronave ușoare de spionaj era una reală și nu un moft politico-militar.

După ce a analizat cu atenție alternativele unei reacții imediate a S.U.A. în Cuba: debarcarea, atacuri aeriene asupra locurilor unde rachetele sovieticilor au fost amplasate, o blocadă a insulei ori alte manevre diplomatice de tip soft ori hard-power, președintele american John F. Kennedy, președintele care avea să pornească un nou trend datorită vârstei sale, cel mai tânăr om ales în această funcție în SUA, dar și președintele care a murit cel mai tânăr, într-o lume condusă de către seniori, a decis să instituie o „carantină” navală sau o blocadă asupra Cubei pentru a împiedica noi transporturi de rachete sovietice. Kennedy a anunțat carantina la data de 22 octombrie și a avertizat că forțele americane vor confisca armele ofensive și materialul asociat pe care navele sovietice ar putea încerca să le livreze în Cuba. În zilele următoare, navele sovietice cu destinația Cuba și-au modificat cursul, îndepărtându-se de zona de carantină. O singură navă avea să continue să navigheze, iar aceasta era nava „București”.

În timp ce aceste două superputeri se aflau aproape de un război nuclear, Kennedy, cel care a fost și primul președinte romano-catolic din istoria SUA, umilind elitele WASP (White Anglo-Saxon Protestants), a făcut un schimb de mesaje cu Hrușciov. Și liderul comunist avea să uimească lumea, asta și prin denunțarea crimelor predecesorului său, Iosif Vissarionovici Stalin. Hrușciov a demarat și o politică de de-stalinizare împreună cu aliatul său cheie Anastas Mikoyan, un armean. Același Hrușciov a sponsorizat și programul spațial sovietic timpuriu și a promulgat unele reforme moderate în politica internă a URSS. În anul 1964, conducerea Kremlinului l-a deposedat de putere pe Hrușciov, înlocuindu-l cu Leonid Brejnev ca prim-secretar și cu Alexei Kosygin drept om de încredere, promovat mai apoi demnitar de rang înalt. Kosygin avea să fie unul dintre cei mai influenți decidenți politici sovietici la mijlocul anilor ’60. La data de 28 octombrie, Hrușciov a capitulat, informându-l pe Kennedy că lucrările la facilitățile care vor găzdui rachete vor fi oprite și că rachetele aflate deja în Cuba vor fi returnate Uniunii Sovietice. În schimb, Kennedy s-a angajat ca Statele Unite să nu invadeze niciodată Cuba.

În plus, Kennedy a promis în secret că va retrage rachetele nucleare pe care Statele Unite le amplasaseră în Turcia în anii anteriori. În săptămânile următoare, ambele superputeri au început să-și îndeplinească promisiunile, iar criza s-a încheiat la sfârșitul lunii noiembrie. Liderul comunist cubanez, Fidel Castro, a fost extrem de înfuriat de retragerea sovieticilor în fața ultimatumului american, acuzându-i pe sovietici că l-au vândut, dar a fost prea slab ca să acționeze.

Umilirea sovieticilor în Cuba a jucat un rol important în căderea de la putere a lui Hrușciov în octombrie 1964 și în determinarea Uniunii Sovietice de a atinge, pentru început, o egalitate a puterii nucleare cu Statele Unite (https://www.britannica.com/event/Cuban-missile-crisis). Egalitate atinsă mai ales prin spionaj, să ne amintim și de anul 1953, de Julius și Ethel Rosenberg, primii cetățeni americani condamnați și executați pentru spionaj în timp de pace. Dintr-un manual de istorie american (https://bpb-us-e2.wpmucdn.com/sites.uci.edu/dist/5/2530/files/2016/03/11.9-HOT-On_The_Brink.pdf ):

Nu știu cu exactitate dacă este același vas, ori unul diferit, însă Cargoul „București” este prima navă românească care a făcut o călătorie în jurul Pământului. La data de 11 august 1963, nava a plecat din portul Constanța, cu un echipaj format din 37 (sau 50) de marinari aflați sub comanda domnului căpitan de cursă-lungă Liviu Neguț. Cargoul fost construit în anul 1961-62 în Iugoslavia prietenă, tot atunci când a fost construită și nava „Dobrogea”. A parcurs 27.600 de mile, cu o viteză medie de 12 noduri pe oră, iar călătoria a durat 134 de zile. Echipajul a vizitat: Santiago de Cuba, Boquerón, golful Guantanamo, Playa Girón, Canalul Panama și China, loc final în care marinarii au descărcat peste 10.000 de tone de zahăr din Cuba lui Fidel Castro, totul pentru prietenii chinezi. La data de 22 decembrie a anului 1963, echipajul a ajuns acasă, în Portul Constanța. Tipic nouă, nava a ajuns în septembrie 1990 la fier vechi la Aliağa, în Turcia. Unii și alții au transmis: Căpitanul de cursă-lungă Liviu Neguț a ieșit la pensie cu 900 lei și a murit în chinuri groaznice. „Craioveanul Liviu Neguț a fost aruncat la pensie, cu o pensie mizeră, a murit în chinuri groaznice, nu avea bani de doctor si de medicamente, făceam cheta la cursurile Ceronav si-i duceam să aibă ce mânca. Rușine, rușine și blestem pe capul celor ce au chinuit acest brav marinar român! Liviu Neguț, un nume de mare om, și-a dăruit viața Patriei și marii”! (https://www.ct100.ro/confesiunile-unui-marinar-de-cursa-lunga/). Nu știu dacă este adevărat sau fals, dar dacă nu este minciună, situația este una extrem de tristă.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „București, numele de navă care a intrat în istorie”

  • Pe nava Bucuresti ,a fost comandant CLC Victor Radulescu timp de aproximativ 20 ani. Liviu Negoita si Victor Radulescu, printre primii si cei mai experimentati comandanti de cursa lunga,la vremea-ceea, shimbau navele Dobrogea si Bucuresti( cele mai mari cargouri de marfuri generale ,din perioada respectiva-) intre ei, in concedii sau alte cauze.Faceau voiaje,indeosebi, extremul Orient-China Japonia,Vietnam, Indonezia,Filipine,etc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *