„Călătorul” –  nouă carte semnată Dan Iacob

După atâta politică internă, după atâtea vești povești despre pandemie, vă invit să facem o pauză de respirație în minunata lume a cărților.
Pe 19 brumărel, a venit la ușă poștașul cu o nouă bucurie. El nu mai aduce, de mult timp, telegrame cu posibile vești proaste, nici măcar scrisori în care o rudă sau un prieten adevărat descrie suferințele sale și solicită un ajutor de un fel sau altul. Nici măcar o vedere.

În epoca internetului, poștașul aduce la noi doar bucurii, adică banii lunari de pensie, o carte, o revistă și așa mai departe. Acum știu, oricât de supărat sunt pentru cifrele actuale ale pandemiei, domnul Tănase, de la Poșta Română, mă remontează și mă urcă pe valuri de încântare.
Casa editorială Eikon din București a lansat volumul ,,Călătorul” de Dan Iacob. Este scriitorul care are legături mai vechi cu cristoiublog.ro.

O privire aeriană ne pune în lumină, în acest volum, viața unui bibliotecar cu o vechime de 40 de ani. El devine, după o vorbă orientală, călător fără bagaje. Dar, înainte de asta cheamă la el 12 colegi bibliotecari tineri. Lângă un pahar de vin, câteva coșulețe cu pâine proaspătă și boluri cu felurite soiuri de măsline are loc întâlnirea lor inițiatică. Ca o altă Cină de taină, cei 12 pun întrebări, iar omul, trecut prin cea mai mare parte a vieții, răspunde. Fiecare june își alege apoi 12 cărți.

Toată agoniseala de volume este donată bibliotecii unui oraș de la poalele Ceahlăului. Vinde apartamentul, donează mobila și obiectele casnice unor familii nevoiașe din parohie. Pornește pe jos, primul obiectiv Mănăstirea Pângărați. Urmează drumul către sine însuși. În două decenii face toată Europa. Doar această călătorie i-a oferit marea lecție – a învăța să iubești.

Marea Trecere îl găsește frate la Mănăstirea Putna și este îngropat în preajma mormântului Slâvitului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.
Interesant este că tot aici se află mormântul unui alt mare om dedicat trup și suflet cărților. Este vorba despre academicianul Zoe Dumitrescu Bușulenga, devenită Maica Benedicta.

Cu aceste cuvinte, îl anunț pe cinstitul cititor că am început să degust, rând cu rând, cartea dedicată călătorului către sine. Îmi rezerv, deci, bucuria de a reveni cu descoperirile cele mai importante într-un articol viitor.

Am ales o ilustrație în care noua apariție editorială este lângă cel mai recent volum pe care îl semnez cu soția. Fac acest gest ca mulțumire pentru domnul Dan Iacob, cel care s-a implicat în proiectul familiei noastre.
La final, să ne urăm să depășim cu bine, atât cât se mai poate, crizele din politică, sănătate și energie.

calatorul 246155913_460743685315628_421946501343068258_n