Nicolae Ciucă: O să stabilim liniile de efort pentru perioadă imediat următoare, astfel încât să avem toate demersurile întreprinse pentru ca până la 24 decembrie să putem să avem bugetul finalizat și aprobat, așa cum am discutat

Campionatul de minte

Cu toată veselia politică și leapșa sanitară din jur, România a ajuns pe locul 8 în Campionatul european de șah pe echipe, cu trei victorii, un egal și o înfrângere (cu Polonia lui Duda, la mustață și enervant). Azi joacă cu Spania (deci probabil o să vedem un Deac-Shirov), iar un egal ar asigura un loc onorabil și un aer mai respirabil în ultimele trei runde. Normal, la vârf se bat azerii (cu Radjabov pacifist-ghinionist, altfel nu-i mai prindea nimeni), ucrainenii (cu Korobov nu tocmai în formă) și rușii (cu un Grișciuk super-pacifist, dar simpatic, ca de obicei), strâns talonați de unguri, armeni și olandezi (avantajați de norocul din runda a doua cu Țara Galilor — 4-0, normal). Spectaculosul Bogdan Deac (singurul român din top 100, dacă facem abstracție de Nisipeanu, care joacă pentru Germania) a mai făcut un pas spre cota 2700 în meciul de ieri seară cu neamțul Donchenko. O surpriză mi se pare locul 10 ocupat de Franța (dar mai sunt patru etape și sistemul elvețian o să-i avantajeze, oarecum), deși joacă cu Firouzja și Vachier-Lagrave, adică locul 3 și locul 11 la nivel mondial. Cu două echipe, gazdele slovene se agață cu greu de top 20. Ce să-i faci, la șah nu e ca la ciclism! (Doar Wout van Aert are loc între doi sloveni pe podiumul ciclismului mondial de șosea.)

Întâmplarea face să trec relativ des prin două parcuri unde sunt mese pe care se poate juca șah. Unul e chiar celebru și are și un indicator pe care scrie „La șahiști”. Șahul a devenit foarte rar. Remiul și tablele fac legea (nu că ar fi ceva în neregulă cu asta). Dar nu degeaba este numit șahul „sportul minții“. Din păcate, în ultimele decenii apariția computerelor cu o capacitate de calcul uriașă a alterat jocul profesioniștilor, care nu își mai permit atitudinile „poetice“ de altădată, fiindcă riscă să dea peste un adversar care a învățat pe de rost o variantă descoperită de computer și să ajungă la poziții care sfidează rațiunea umană, în care e nevoie de mutări aparent absurde, chit că sunt foarte logice într-o secvență uriașă de mutări. Nimic din toate astea nu ar trebui să ne împiedice să ne bucurăm de acest joc ca amatori. Regulile sunt simple, iar numărul de exerciții de tactică și strategie pe care le putem face e practic nelimitat. Putem juca mai bine sau mai prost, putem face greșeli care ne „rod“, dar, odată deprinși cu bucuria unei combinații reușite, singurul risc care ne paște e acela de a deveni suporteri împătimiți ai jocului.

Totuși, deși se numește „sportul minții“ și ne oferă ocazia de a ne antrena multe funcții mentale — gândirea spațială, memoria și capacitatea de calcul, puterea deductivă, imaginația și intuiția, capacitățile de concentrare și analiză –, îl trecem cu ușurință la „alte activități”. Jocul frecvent limpezește gândurile și ne poate ajuta în alte eforturi de natură intelectuală: rezolvarea problemelor de matematică sau fizică, deslușirea unui text complicat ori compoziția literară sau muzicală. Dar, bineînțeles, școala noastră e mai ocupată să le explice copiilor că nu e bine să se uite la persoane de același sex (ori că e — ambele variante sunt la fel de stupide). Șahul, goul, soma și puzzle-urile fizice ori mentale sunt tabu pentru majoritatea elevilor. Doamne ferește, poate învață să gândească!

Vineri, 26 noiembrie, începe cel mai puternic meci din istorie pentru titlul de campion mondial: Carlsen-Nepomniașcii (sau Nepomniachtchi, cum scriu — greșit — anglo-sextonii). Sigur, se poate spune că cel mai bine cotat candidat a fost Caruana, dar tocilarul italian născut la Miami n-a vorbit niciodată cu adevărat limba de la cota 2800+, deși s-a plimbat pe-acolo multă vreme (tempi passati). Deși Nepo n-a atins niciodată cota 2800, istoricul le dă ceva speranțe rușilor, care încearcă iar (după eșecul usturător al lui Kariakin) să înhațe titlul după o secetă umilitoare de 14 ani. La juniori, Nepo a avut statistica de partea lui în disputele directe cu Carlsen. Totuși, la seniori s-a „pierdut” oarecum, devenind deja celebru pentru „nerăbdare”. Ocupă un meritoriu loc 5 mondial (și la clasic și la rapid) și când e în toane bune poate să facă ravagii pe eșichier. Să ne bucurăm, așadar! Mai sunt lucruri de savurat în penibilele vremuri ale ciumei minții.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Campionatul de minte”

  • Totusi, cei care vor conduce lumea joaca GO!

    • Joacă și șah, nicio grijă. Wei Yi (fostă mare speranță), Ding Liren, Wang Hao și You Yangyi au toți peste 2700. Cred că în top 100 cei mai mulți sunt chinezi. La feminin Hou Yifan și Ju Wenjun domină podiumurile de ani buni (iar prima joacă în multe turnee open, cu mari maeștri de top). Interesant e că la juniori sunt „varză”. Acolo conduc indienii detașat, cu Nihal, Erigaisi și Praggnanandhaa (care pare și cel mai promițător).

      • Va multumesc pentru raspuns. Nu sunt cunoscator dar din ce am mai citit jocul de GO este sau pare superior sahului. Sau poate ma insel. Cert este ca daca aia mici si multi ne vor conduce, va fi jale. E foarte adevarat ca nici cu astia din vest nu mi-e rusine. Parca toata planeta a luat-o razna. Eu raman la concluzia pe care am tras-o dupa ce am facut umbra pe aici cca 60 si ceva de ani: experimentul lui Dumnezeu (sau ma rog, al Creatorului) cu noi oamenii, a esuat lementabil. Asa ca, urmeaza o reamenajare a „laboratorului” si o „igienizare” prin „inlocuirea” cobailor. Sper sa ma insel da’ nu cred. Oricum nimic nu este etern asa ca, chiar nu conteaza!

        • Este, într-adevăr, un spectacol de gândire spațială, tactică și strategie, și exclude complet factorul șansă, deci e tot un „sport al minții”. Totuși, e un alt sport decât șahul. Și sunt cadouri divine, de care ne putem bucura și când omenirea ajunge la vârsta demenței. 🙂

          • Eu cred ca Sahul si Go-ul vor fi interzise in curand pentru „average Joe”, asa cum in comunism aveai voie sa practici doar Judo si Box, restul artelor martiale fiind un pic interzise sau indeaproape supravegheate (cam cum era in China lui Mao). Oile nu vor avea dreptul sa gandeasca de aceea se si foloseste de la o vreme atata sampon de creier. Si sunt doar un biet optimist care la intrebarea pesimistului daca se poate mai rau de atat, am sa raspund: se poate, cum sa nu se poata!

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog