De ce, în mare parte, le lipseşte femeilor din România umorul, ca o însuşire a vieţii de zi cu zi? Şi în rândul bărbaţilor e piatră semi-preţioasă rară, din păcate cu unde şi reflexii de umor rău, sarcastic, cinic, gălăgios. Natura parcă nu-l mai poate produce în oameni, din elementele sale: apă, aer, foc, apă, metal, pământ, piatră. Aşa ar locui omul în simplitatea şi lejeritatea convieţuirii cu sine însuşi şi cu ceilalţi. Umorul „natural”, care face inima bună, parcă se stinge ca un soare lipsit de căldura care vine de la oameni sau care radiază înspre oameni şi locuri. Când nu te leagă fire de aur de locul şi locurile în care-ţi petreci existenţa, ceva se zbârceşte în om, ca pielea la frig.
Din observarea societăţii româneşti, umorul nu e considerat a fi o calitate, însuşire importantă la femei, care să se dorească a fi integrat în existenţa cotidiană, de zi cu zi. Societatea nu o dezvoltă, iar bărbaţii români, în genere, nu sunt interesaţi să descopere umor la o femeie. Umorul feminin e lăsat în seama teatrului şi a filmelor de comedie: Draga, Stela, Ileana Stana Ionescu…Ca şi cum între viaţă, cu tragediile şi necazurile ei, şi râsul-surâsul elementelor ar fi o prăpastie fără punte de legătură. Nu mă refer la hazul de necaz, care te ţine legat de necaz, să nu care cumva să uiţi de el. Fetele sunt educate pentru seriozitatea, greutăţile vieţii, iar valoarea pe care o atribuie societatea femeii ţine de „greutate”, prin contrast cu „uşurătatea”, ca forţă centripetă, de negare a balastului. Surâsul -râsul, dacă ar fi integrat în existenţa grea şi serioasă, ar aduce o dimensiune ce ţine de simplitatea -uşurinţa – uşorul naturii şi a frumuseţii care şade-n leagănul ei.
Şi tot mereu mă întreb: unde au dispărut chipurile acelea de femei frumoase, pe care le-am lăsat la plecarea mea din ţară, ape care nu se trec peste pietrele care rămân? La tot pasul, femei care arată îmbătrânite, la 30, 40 sau 50 de ani, pentru că aşa le transformă bărbaţii, familiile lor, societatea care le dă verdictul: sunteţi bătrâne, nu mai eşti ce-ai fost la 20 de ani. Dacă tinereţea şi frumuseţea cresc în ochii lumii doar din creanga vârstei fără griji şi responsabilităţi, iar dincolo de aceasta, din filtre şi aplicaţii, puţine speranţe. Măcar dac-ar rămâne încrederea şi acea desuetă iubire de sine bună. Ce bine se simte în scoarţa lui cireşul în floare, adică se iubeşte, cu fluturi, albine şi gaze cu tot, la fel de mult ca şi în iarnă, cu stele de promoroacă-n loc de plete şi cu căldura-n rădăcinile inimii.
Îmbătrânirea e o măsură a relaţiilor în care sunt prinse, în orizontul lipsei de iubire, poreclită iubire: de fapt nevoia de protecţie, siguranţă, statut şi trai fără lipsuri materiale, „cadourile” oferite de bărbat. În acest schimb, femeii i se taie, la modul simbolic şi existenţial, „capul”. Deşi nici bărbaţii acelor femei nu mai au cap, şi-n aceste aglomerări de cioturi care nu mai sunt păduri, se impun cu tupeu Stăpânii, Boşii, pseudo-zeii, tiranii, să-i chinuie pe alţii. Dacă ne-am opri batăr din făcut, să nu mai năruim atâta-n jur şi înlăuntru.
Bune observatii. Umorul romanesc vechi era inteligent, ceva gen ‘mancat elegant folosind tacamuri si gura inchisa’. Acuma e o hahaiala inghiortaind un lighean de sarmale intre doua manele. Rade lumea cu mancarea in gura…
Da, cam asa ceva.
umorul nu e piatra semi-pretioasa, rara,
ca el e sinonim cu viata :))
cum sa fie viata…o piatra semipretioasa, rara:)
–
oamenii care glumesc sint vii, insa gluma nu dispare atunci cind ei devin seriosi!:))), din contra!:)))) seriozitatea lor devine generatoare de zambet:)
daca ai scoate umorul din Univers, el dispare, brusc!:))))
vesnicia si umorul sint legate ombilical:)
deci Universul dispare!:))
Online, ce ai scris aici mi-a amintit de Steinhard- el avea un umor de om bun la inima si inteligent, cu mintea ascutita, dar fara sa dea la oase, sa nimiceasca ori sa-si bata joc. Daca tu ai spus ca Universul dispare fara Umor, iar altii au spus ca el ar disparea fara rugaciunea catorva oameni Buni, atunci Rugaciunea = Umorul acela vindecator.
Rugaciunea e un Zambet, un zambet al Inimii 🙂
daca Universul ar disparea fara rugaciunea citorva oameni Buni, atunci Universul sta…in jobul citorva:)))), fie ei si Buni!
–
io zic ca universul ar disparea daca Zambetul zambetul Inimii, nu s-ar mai manifesta:), deci pentru ca Universul sa-si perpetueze miscarea e suficient ca omul sa se manifeste dupa cum e facut:)
–
ce bine ca Universul nu sta in…jobul citova oameni, ca…oameni fiind, astia mai si chiulesc!:)))),
fiind dusi in Ispita, cand si cand…:)
Geo,
Bine, uite, am sa-ti fac pe plac si-am sa scriu asa cum iti doresti tu: totul e bine si frumos, tot ce se intampla-n lume e fix ce-si doresc muritorii de rand, „decidentii politici” & comp. sunt interesati numai si numai de bunastarea popoarelor si nu pot dormi noaptea de grija noastra, informatiile care ne sunt servite oficial sunt corecte si adevarate, manipularea si dezinformarea nu exista, viitorul este luminos si oricine poate face si spune exact ce-si doreste, libertatile noaste sunt respectate la litera de cei aflati la putere fiindca ei n-ar indrazni sa atenteze la ele si nici nu-si doresc sa creeze o alta societate in care toti sa fim supravegheati si monitorizati… e bine asa?
Eu am priceput ca tu vrei sa „colorezi” realitatea asa incat chiar daca e neagra s-o vezi roz, dar asta inseamna fix ce ti-am mai spus deja. Din partea mea n-ai decat sa fii fericit cand vezi ca viata de zi de zi a celor multi se degradeaza. Eu nu pot.
Cu teza ca „toti conducatorii sunt niste tampiti” dai de fapt vina tot pe bietii oameni fiindca s-au lasat pacaliti, mintiti si si inselati de niste smecheri. Pentru ei viata este mereu frumoasa… si se comporta ca niste „zei”. Dar nu ma astept ca tu sa intelegi asta cata vreme te deranjeaza ca altii vad si gandesc altfel decat tine. Sorry….
Paul, daca discutam în contradictoriu, nu înseamna ca ma deranjeaza ca tu gândesti diferit, nu cred ca ti-am dat vreo dovada ca nu-ti respect opiniile. Si, te rog mult sa nu-mi atribui afirmatii pe care nu le-am facut. Te simti lezat, desi nu ai avea de ce, si-mi pui în cârca niste pareri care nu-mi apartin, ba dimpotriva, am scris de multe ori exact inversul.
Hai sa-ti mai zic una, ca sa te contrariez si mai mult.
S-ar putea ca voi, cei care sunteti adeptii teoriilor conspirationiste, sa faceti jocul decidentilor incompetenti si incapabili, carora le convine ca în loc sa fie acuzati ei în mod direct de proasta orânduire a lumii, exista din ce în ce mai multi parerologi care dau vina pe „Zeii” din umbra, în loc sa se revolte pe ei, pe mai marii pe care îi au în fata. Nici nu ar fi imposibil ca cei carora le tii partea, sefi de guverne si de tari, politicieni slabi, depasiti de vremuri sa inventeze si sa întretina aceste teorii conspirationiste, nu doar de acum, ci de multi ani încoace.
Geo,
Hehehe!… Nu ma mai contrariaza nimic. Le vad si le accept…
„Teoria conspiratiei” este o expresie denigratoare, insa eu mi-o asum. Nu-mi pasa. Conspiratii exista iar Revolutia din 89 e una din dovezi. Ca unii nu vor in ruptul capului sa vada cum „baietii destepti” (na, nu le mai spun „zei” ca sa nu-mi reprosezi iar) au lucrat in secret prin manipulare, minciuna, crima chiar, ca sa-si ajunga scopurile, asta e. Revolutia a fost mai intati o „teorie”, apoi a a devenit realitate. Pandemia a fost cu cativa ani in urma doar o „teorie”, acum e realitate. Razboaiele au fost mai intati teorie, apoi realitate. Zborul pe luna (acum pe Marte) a fost doar „teorie”, apoi a devenit realitate. Sa mai continui? Am insa si eu o intrebare: ceea ce spui tu despre politicienii slabi, ce este, cumva o alta „teorie a conspiratiei”?
Eu nu as pune în aceeasi oala dedesubturile unor evenimente istorice, vechile teorii conspirationiste, cu ceea ce se întâmpla acum. Poate îmi spui concret ce banuiesti în legatura cu aparitia SARS-CoV-2 si cu felul în care este gestionata criza Covid-19, ca sa am ce sa-ti raspund.
Apoi, nu înteleg de ce confunzi unele teorii anticipative nevinovate cu teorii conspirationiste dure, care prevad raul. Zborul pe Luna în sine a fost prevazut si realizat cu calm, foarte bine ca au existat teorii care au sustinut ca va fi asa. Trebuie sa stii ca teoria conspirationista referitoare la acest eveniment este aceea ca totul este o minciuna, ca aselenizarea nu s-a întâmplat niciodata. Simpatici, domnii acestia care scriu fictiuni de dragul de a scrie, simpatici si domnii care adora acest gen de literatura. Pâna la punctul în care nu confunde realitatea cu fictiunea, totusi. 🙂
Geo,
Sigur ca tu nu vezi nici o legatura. Pe Adriana Vitan ati mazilit-o desi v-a dat date concrete, ba chiar si video-uri cu dovezi filmate prin spitale. Ce-ati facut voi? Le-ati sters. Asta e singurul „raspuns” pe care-l primeste oricine incearca sa spuna ceva contra „sfintei” pandemii. Pacat.
PS. Eu ma opresc aici cu discutia din respect pentru Monica.
Este si cazul sa te opresti, pentru ca vad ca ai început sa sari calul!
Care „voi ati mazilit-o”???!!!
Care „voi” ati facut si ati dres???!!!
.
Dialoghez cât se poate de corect cu dumneata, si în momentul în care nu poti sa vii cu argumente, vii cu calomnii???
.
Daca ai fi vrut sa faci ceva din respect pentru Monica, ai fi continuat discutia în conditii de respect si nu te-ai fi retras dupa o lovitura urâta sub centura. Sau te-ai fi oprit înainte sa ma jignesti în mod gratuit.
Geo,
Eu mi-am asumat postura pe care mi-ai dat-o atunci cand ai scris asa: „S-ar putea ca voi, cei care sunteti adeptii teoriilor conspirationiste…”, prin urmare m-ai plasat doar pe mine intre adeptii teoriilor conspirationiste iar pe tine te-ai plasat in opozitie. Iar opozitia, adica voi, stergeti tot ce nu va comvine. Trebuia sa spun ca noi le stergem?… Nu inteleg, unde am gresit?…
PS. Totusi, as prefera sa incheiem discutia aici, ca n-am de gand sa polimizez cu tine de dragul polemicii. Verifica si o sa vezi ca tu esti cel care ai inceput discutia cu mine, asa ca e dreptul meu sa o inchei atunci cand consider ca e cazul.
Daca tu pui semnul egaltatii între asa-zisa ofensa „S-ar putea ca voi, cei care sunteti adeptii teoriilor conspirationiste…” pe care ti-am adus-o eu si acuzatia nefondata „Pe Adriana Vitan ati mazilit-o…”, pe care mi-ai adus-o tu, atunci da-mi voie sa ma îndoiesc de capacitatea ta de a vedea si de a pune în balanta corect niste situatii. Reciteste totul si poate te vei lamuri.
P.S. Cine-i Adriana Vitan?
10 cu steluta si un sfat cu suflet: sa scrii la fel de bine si de acum încolo, dar sa nu te lasi impresionata prea mult de constatarile pe care le faci, sa nu te schimbi, sa nu te pierzi în lumea în care te-ai întors…
.
Ai atins multe puncte sensibile ale unui subiect care ar trebui sa puna pe gânduri societatea, si nu numai pe cea româneasca. În primul rând barbatii ar trebui sa fie îngrijorati ca doamnele timpurilor noi sunt prea încruntate si îmbatrânesc prea repede, ca nu mai pot sa fie ceea ce erau altadata, factorul de echilibru, de bune decizii în majoritatea familiilor…
.
Nu stiu daca s-a mai scris despre asta, dar eu cred ca femeia de tip nou s-a schimbat mult, si nu înspre bine, pentru ca ea nu mai procreeaza sau nu mai procreeaza suficient. Am o colega care la 40 de ani, având o singura fiica care este aproape studenta, a hotarât sa mai aiba doi copii, unul dupa celalalt pentru ca simtea ca doar asa va putea sa ramâna mereu în forma, vesela, cu dorinta de a fi la înaltime. Pentru puiutii ei si pentru ea însasi în acelasi timp, dar si pentru barbatul de lânga ea care a întinerit cu cel putin 10 ani sub povara fericita a cresterii micutilor…
.
Terapia prin râs, este grozav ca ai atins acest subiect, exista studii care demonstreaza ca râsul face bine tuturor, daca nu mai râdem, daca nu râdem destul, daca nu ne aducem aminte tot timpul ca trebuie sa râdem, suntem pierduti, femei si barbati deopotriva…
.
Goana dupa bani a formatorilor de opinie este o nenorocire pentru societate în ansamblul ei, pentru femei în mod special, daca o sa am timp o sa scriu ceva despre asta putin mai târziu.
Geo, eu sunt convinsa ca voi ramane un insider-outsider in lumea romaneasca. Mi-am castigat acel ochi, nu se mai pierde. Toate bune ce ai scris.
Oricum, am ajuns sa-i dau dreptate lui Maggie Thatcher (desi nu-mi place de ea, nu ma leaga ceva de ea) in privinta societatii – cum ca societatea nu mai exista. Da, vorbim despre oameni pusi sau care ajung sa faca lucruri impreuna, pentru bani sau alte beneficii, mici sau mari placeri.
Dinamica Placerii e o poveste a Universului 🙂
cea care ‘Misca e Dorinta, iar cea care misca Dorinta e Placerea.
insa atunci cind se manifesta Desavarsirea, Placerea e…in orice!…miscare a Universului. deci propria placere e deja acoperita de Placerea cu care e daruit Universul:))))
–
deci…nimic fara Placere, insa…stai!, Universul e deja plin ochi! de Placere!, :))))
faza tare fiind ca o asa placere, adica Desavasrita, se arata la fata abia atunci cind tu, in mod…natural, nu mai ai nevoie de placerile tale….:)
–
e ceva de mers pina cind ‘lipsa Dorintei’ se manifesta, insa ea…nu e o poveste a unui ‘gol’, ci a unui…preaplin!:))))
–
eu cred ca Tatal zambeste-ntruna!, zbenguindu-se pe Taramul…Duhului Sfant!:)))
Monica,
Observatia ta este valida nu doar pentru Ro, in multe tari considerate pana mai ieri ca avand o anumita calitate a vietii, se observa o tristete, o deprimare a intregii societati. Femei, barbati, tineri si batrani, traim acum o trauma. Se pare ca noi, muritorii de rand, i-am suparat pe Zei cu ceva. Iar acum suportam consecintele. Suntem pedepsiti in fel si chip. Si nimeni nu stie cand se vor potoli Zeii. Dar daca nu se vor potoli curand, nu m-as mira ca Pamantul sa erupa, fiindca temperatura creste constant si nu mai e mult pana la punctul de fierbere. Cine stie, poate chiar asta isi doresc Zeii?…
Paul, îti citesc postarile, mereu îi amintesti pe Zeii din cauza carora, dupa parerea ta, se întâmpla toate relele… Scuza-ma, dar mie îmi suna ca o scuza a faptului ca suntem slabi, lasi, incapabili sa ne construim destinele. Este simplu si comod sa dam vina pe altii, pe „Zeii” invizibili pe care-i invoci tu…
Paul,
Sa stii ca a mai ramas Satul…unele sate nepopulate care merita redescoperite, restaurate. Pamantul, viile, paduri – inca au mai ramas-
Ruralul devine opportunitate, poate chiar salvare. Mie-mi plac extraordinar de mult casele de tip vechi – multe in muzeul satului din Sibiu. Azi am vazut una din zona Brasovului care mi-a mers la inima. Cu ierburi de leac sau aromatice agatate in grinda. Si apoi casele in stil brancovenesc, cu foisor, in mijlocul naturii.
Doar sa-ti schimb perspectiva, nu sa ti-o fac ‘roza’.
Satul e una din cele doua variante disponibile 🙂
cealalta fiind Metropola.
–
insa…intersectia dintre astea doua tre sa fie multime vida, pentru ca ele sa se manifesta in acelasi spatiu si timp.
🙂
–
daia ziceam io, nu mai zic!, ca doua lumi, doua partide, doua taramuri, doua sisteme sociale tre sa fie disponibile, fiecare mergand pe drumul sau, asumat plenar:)
-la brat cu Natura
-la brat cu Civilizatia
cele doua nu pot coexista pe acelasi taram, sa incerci un melaj doar ca sa ajungi la concluzia asta e doar timp pierdut si reactiuni manifestate pe pielea…si a unora si a celorlalti 🙂
Monica,
Ai dreptate, o iesire in natura mi-ar prinde bine… Merci!