–Vă rog să vă prezentați.
-Vă mulțumesc și sunt onorată de această invitație.
Carmen Anica –artist plastic. Numele meu de artist este ,,Menu”, așa semnez pe lucrările mele. Îmi amintesc că de la vârsta de 3 ani eram fascinată de nori și căutam în ei diferite forme, construiam din ei imagini, figuri omenești, formam povești. De aceea, nu mă atrăgea să citesc basme și povești pentru copii. Le făceam eu uneori, dar nu îmi rămâneau mult în gând pentru că norii erau într-o continuă transformare. Cred că toți la acea vârstă am făcut așa ceva. Ideea de a picta mă iscodea de multe ori, dar întotdeauna o alungam din gând, în cele din urmă m-a învins și iată sunt aici.
Arta nu cochetează cu vârsta, profesia, zodia artistului, dar poate să fie influențată de tot ce ne înconjoară, de diferite împrejurări ale vieții, bune sau mai puțin bune.
–Cum a fost anul 2022 din punct de vedere artistic? Cum a început 2023?
-Anul 2022, pentru mine a fost un an germinativ, ca un îngheț nu cred că ține de inspirație. Cred ca acești ani pandemici au avut menirea de a ne da peste cap. Nu am realizat decât două lucrări și chiar nu am participat la saloanele de arta, ori diferite evenimente de artă online. Dar încet, încet, în acest an 2023 am revenit cu noi idei reflectate în culori pe care sigur le voi transpune în tablouri. Începutul de an a fost bun, cu vernisaje, multe invitații să îmi expun lucrările sper sa merg spre lumină. Dorința mea este sa pot realiza ceva în arta, să fie ceva ce lasă publicului privitor și nu numai o emoție, o răscolire a minții asemeni unui misterios îndrăgostit.
-Frumos, mi-a plăcut asta cu misteriosul îndrăgostit. Ce ne puteți spune despre artă în general și arta dvs în special?
-Nu vreau sa cred că lumea artei să fie doar vis. Îmi doresc ca noi toți să conștientizăm că un popor fără artă, cultură, tradiție, istorie nu are nimic, nu poate evolua în timp, ne pierdem tinerețea și nu vom fi nici adolescenți, nici bătrâni, doar niște copii.
Apreciați dragii mei arta, cultura, sportul etc. Toate sunt reflecții ale sufletului nostru. Transpunem ce simțim, ce vedem în cele mai frumoase culori. În concluzie, să iubim arta!
– Care sunt pictorii români care vă plac mai mult ?
-Amintesc aici doar pe Gheorghe Tattarescu, Iosif Iser, Adam Bălțatu, Pallady…
– Dar dintre coloriștii străini, de care vă simțiți mai aproape ?
-Aici lista este mai vastă. Menționez doar câteva nume de pictori: Da Vinci, Rembrandt, Michelangelo, Raphael, Monet, Renoir, Kandinski.
– Dintre toate tehnicile folosite, cu care vă simțiți mai confortabil ? Ulei, acuarele, care anume?
– Confortabil este pentru mine acrilic, cu toate ca la început lucram în culori pe baza de ulei. Sunt mai spectaculoase cromatic, dar durata de uscare e mare așteptând mult vernisarea unei lucrări.
– În afară de postările de pe internet, în ce loc vor mai putea admiratorii dumneavoastră să întâlnească tablourile pe care le semnați ?
-Admiratorii și toți cei pasionați de arta pot viziona lucrările in cadrul saloanelor organizate de Asociația Artiștilor Plastici „Ion Andreescu” Arad, din care fac parte, Asociația iArt din Iași, în cadrul saloanelor internaționale și alte galerii de artă, muzee, biblioteci centrale din țară.
– Până unde știți că a ajuns cel mai departe, fizic, concret, nu pe internet, o lucrare de-a dumneavoastră ?
–Am donat o lucrare „Poarta Veche” la Asociația iArt Iași, și cred ca a ajuns pe undeva în America la o licitație, nu știu amănunte. Apoi două lucrări „Ploaie amazoniana” și „Dansul mămăruțelor” în Cehia urmând „Derviși rotitori” în Germania, 4 lucrări reprezentând iarna în diferite ipostaze ale ei, în California și mai ar fi. O precizare, aceste lucrări au fost donate, ori oferite prietenilor care le-au dus în afara țării, oferindu-mi o motivare pentru a merge mai departe. Și ca să închei, vreau să transmit un mesaj: Iubiți arta și pictați propriul dumneavoastră tablou. Nu contează culoarea, ci cum este ea pusa pe pânză sau în viața noastră.
-Mulțumesc frumos. După atâtea cuvinte, să vedem niște valoroase tablouri.
Lasă un răspuns