Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Ce ne spune nouă PISA (printre altele)
Că fiecare ministru al educației din România e un savant. Am avut peste 30 de savanți după 1989, care prin studiourile TV și prin interviuri le știu pe toate. În majoritatea cazurilor sunt absolvenți de studii înalte care le-au uitat pe alea joase. Limba română și logica le sunt străine, atunci când nu le sunt dușmance. Fiecare a revoluționat sistemul (care numai de revoluție n-avea nevoie), a inovat și a schimbat până n-a mai rămas nimic rezonabil. Manualele alternative au devenit teoretice chiar și în practică (puteți verifica la clasa a IX-a în București), iar șansele să dai de un profesor care știe ce vorbește sunt tot mai mici. Statistic vorbind, șansele ca în capul trebii să ajungă o persoană care înțelege ce face sunt ca și nule. E bine așadar să rămânem la principiul „scapă cine poate”.
Că unul din doi liceeni nu e bun de ospătar. Testele PISA nu sunt olimpiade. În cazul lor, „excelența” înseamnă doar că te duce mintea. (Binișor, nu foarte tare.) Că la școală (puțin probabil) sau în familie ai învățat să gândești. Iar low performance înseamnă că ești tămâie. Cu alte cuvinte, că nu ești în stare de operațiuni simple, iar într-un sistem axiomatic ești complet pierdut. Unii cred că nu e nimic grav în asta, dar viața socială îi contrazice. În cinci minute, fie că îi așezi într-o stație de metrou (cu cât mai aglomerată, cu atât mai bine), fie că îi pui să facă o călătorie sau să-și estimeze venitul anual, potențialul câștig al unei investiții etc.
Că limba română e pentru mulți elevi străină, chit că au studiat-o zece ani. Asta nu e o surpriză, pentru că e de ajuns să deschizi un manual de gimnaziu ca să-ți dai seama că e o chestiune de timp până când pacienții n-o să mai înțeleagă nimic. Și că, în cele mai multe cazuri, premianții o să exceleze la teorie, dar n-o să fie în stare să producă o sinteză a unei lecturi. Dar faptul că traducătorii testelor în sine nu stăpânesc limba română poate fi considerat surpriză? Cam care ar fi dimensiunea surprizei dacă ar testa cineva profesorii?
Că avem deja o tradiție în tratarea publică a problemelor după principiul Groucho Marx: le găsim peste tot, le împerechem cu soluții strâmbe pe care le aplicăm greșit. După care ne mirăm că avem zece farmacii și douăzeci de case de pariuri la o librărie! Că „tineretul” visează numai NFT-uri și criptomonede (care există tocmai pentru că populația globală de guguștiuci e în creștere) ori că oameni „serioși” molfăie în public găluște de Inteligență Artificială.
Că, deși de niște decenii defilăm sub sloganul „copiii de azi sunt mai inteligenți”, realitatea ne arată că mulți și-au lăsat inteligența în copilărie. Lumea e plină de cursuri pentru mari și mici, dar nu și de teste care să ne arate cu ce-au rămas pacienții în urma lor.
Că părinții care au copii în învățământul „gratuit” – un segment social enorm – sunt într-o proporție covârșitoare incapabili să înțeleagă pierderile provocate odraslelor de propria neglijență. Continuă cu seninătate să le irosească resursele aruncându-i în malaxoare cu sclipici și așteaptă să-i găsească întregi și integri la ieșire. Și încă stăm bine. În câțiva ani distracția asta o să atingă cu totul alte culmi, pentru că apar părinții care au crescut (la propriu) cu Facebook. Și se pregătesc cei crescuți cu TikTok. Mană cerească pentru dresorii de milionari săraci.
Comentarii
Involutia invatamantului a fost planificata . Maestrul Cristoiu a spus-o sintetic : ” „Stupid people” n-a fost o constatare , ci un program „
Te apuca rusinea cand rasfoiesti un manual de Limba si literatura romana. Texte -suport ( suport la … nimic!) apartinand unor anonimi , chenare cu definitii fara context, asta gasesti, si care mai de care mai colorate.Ici-colo , cate un autor „canonic”(apropo, care-i linita estetica a „canonizarii” scriitorilor romani? ).De ce s-a renuntat la Functia cronologica in studiul literaturii romane? Sau, daca nu mai e la moda, macar cronolofgia inversa , asa cum ne sfatuieste Umberto Eco.. Trist..
Rezultatul era previzibil inca de prin 1991 cand, dupa ce s-au asezat un pic apele de dupa „revolutie”, s-a inceput… revolutionarea invatamantului.
Prima tampenie enorma, cea initiala, a fost aceea ca s-a renuntat fara nici un discernamant la tot ce era „vechi”. Pe nimeni n-a interesat daca „vechi”-ul ala avea vreo valoare sau nu, daca era eficient sau nu, daca era util sau nu: tot ce au inteles cretinii de atunci, care si-au zis „politicieni”,a fost ca totul, fara exceptie, trebuie distrus si inlocuit cu altceva, fara a avea insa nici cea mai vaga idee cu ce sa inlocuiasca ce distrugeau.
Apoi, a venit vremea renuntarii la manualele obligatorii, editate sub egida si sub supravegherea Academiei Romane (inca de la Abecedar) si inlocuirea lor cu „manualele alternative”, din care copii urmau sa invete (sanchi!!!), despre marile „elite” ale romaniei, de genul Andreei Esca.
Asa au ajuns sa fie folosite in scoli, manuale de chimie scrise de profesori de desen de prin nu stiu ce sat din jud. Galati, din care am aflat ca otelul contine carbune (ca na, carbonul sau carbunele, tot aia e, nu?) si multe altele, asemanatoare.
Pentru absolventii de invatamant superior, inclusiv pentru cei de invatamant pedagogic, s-a renuntat la perioada de stagiatura si atestarea competentei profesionale, a fost inlocuita cu „masteratul”, obtinut oricum, de la orice facultate, la orice disciplina!
Nu mai sunt profesori de liceu competenti? Pai, nu mai sunt profesori universitari competenti!!! Care naiba profesori, sa-i invete pe viitorii profesori ceva, in conditiile in care „formatorii”, in marea lor majoritate, habar n-au despre ce e vorba la cursurile pe care ar trebui sa le predea?
Fiecare „scriitor” de manuale, se simte obligat sa dea copiilor explicatii cat mai complicate, cat mai pline de filosofie, cat mai presupus savante deci, cat mai putin inteligibile: in conditiile in care e evident ca nici macar autorul nu stie prea bine ce-a vrut sa spuna in „manualul” lui, cum sa inteleaga ceva de acolo profesorul beneficiar si, cu atat mai putin, elevul, beneficiarul final?
Fara exceptie, din dorinta de epatare, TOTI cretinii care s-au auto-denumit „politicieni”, au contribuit intr-un fel sau altul la decaderea sistemului de invatamant romanesc! Majoritatea lor, fie ei fosti sau actuali, daca n-au luat direct decizii care sa afecteze invatamantul, s-au amestecat in involutia lui, accentuand-o, prin activitatea lor „profesionala”, fiind ori „profesori” pe undeva, ori autori de manuale sau manuale alternative, destinate sistemului de invatamant!
La mizeriile astea, se adauga starea generala a societatii, care fata de nivelul 1990, s-a degradat continuu.
Si cand zic „starea generala a societatii”, ma refer la legislatia legata de familie si copii, la media, la modul in care s-a produs inversarea valorilor, ajungandu-se la ridicarea in slavi ca exemplu de urmat a nu stiu carui Salam, Esca sau Furtuna, in paralel cu denigrarea lui Creanga sau Eminescu.
Consumul de alcool si droguri „usoare” sunt cool, vedetismul online care uneori frizeaza dementa e proba de curaj, tupeul, lipsa de respect si nesimtirea, sunt noile dovezi ale viitorului tanar cu sanse maxime de a razbate in viata.
Zilele trecute, citeam un articol elogios la adresa primarului sect. 3 parca, care a premiat niste elevi pentru rezultate bune la o serie de concursuri scolare internationale: poate e bine, poate nu, ce a facut el. Dar nu era cazul, daca tot a fost vorba de recunoasterea excelentei, sa fie premiati si profesorii elevilor alora?
Nu intreb cati dintre copii de astazi ci, cati dintre profesorii de astazi, au auzit de Elie Carafoli, de Aurel Persu, de Gogu Constantinescu, de George Emil Palade, de Gheorge Titeica, de Traian Lalescu sau de Grigore Moisil?
Copii de azi, in imensa lor majoritate, au fost educati sa butoneze telefoanele in cautarea ultimelor aparitii semnate de mai stiu eu ce „influenceri” sau manelisti, nu sa bantuie librariile in cautarea vreunei scrieri de-a lui Mark Twain, Constantin Chirita, Jack London, Michel Zevaco, Alexandre Dumas sau Radu Tudoran…
Inteligenta, e nativa pentru orice copil normal. Dar ca orice este nativ, se estompeaza, se anchilozeaza, pana cand ajunge de nefolosit, daca nu se exerseaza continuu, daca nu se antreneaza, daca nu se intareste prin exercitiu permanent.
Pe de alta parte, societatea actuala din Romania, este in asa fel alcatuita incat un copil merituos care absolva cursurile unei scoli profesionale sau ale unei facultati, nu-si gaseste un loc corespunzator de munca, prin care sa-si aduca aportul la evolutia societatii, in timp ce un cretin sustinut de banii sau puterea politica a „babacilor”, ajunge imediat unde vrea, sarind toate etapele posibile!
Din pacate, manelizarea, feisbucirea si tik-tocarea societatii romanesti, a ajuns intr-un punct fara intoarcere si daca vreodata se va dori revenirea spre normalitate, ajungerea acolo va dura cu mult mai mult decat a durat nimicirea sistemului de invatamant de la noi. Intotdeauna e infinit mai simpla si mai rapida distrugerea, decat constructia…
Da, profesorii acelor copii ar trebui premiați înaintea elevilor. Altfel, o să rămână tot mai puțini. Dar restul face norma.
Deja s a spus TOTUL… ROBERT, nu ai mai lasat loc pt nici un cuvintel… BRAVO !!!
Excelent comentariul dumneavoastra la excelentul articol al domnului Zaicu ! Dramatice adevaruri ale societatii romanesti in curs de „evolutie” / disolutie.