Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie
Cearta dintre cele două Biserici
Aseară, ieșind din Sala 1 a BAR, după ce m-am chinuit, ca de obicei, cu valizele pe treptele scării, mă abordează un tip agitat. După recomandare și după guler, dibui că e un prelat catolic. După ceremonia de rigoare, desfășurată, evident, în condiții de viață normală, cînd funcționează politețea (îmi imaginez cu greu o discuție în celula supraaglomerată gen vă rog să mă scuzați, pot să mă așez pe WC fără ca dumneavoastră să-mi auziți icnetele sfincterului?!), mă scuzați că vă inoportunez, nu face nimic, zic eu, deși face, e opt seara, s-a închis sala de lectură, dacă nu mă grăbesc, cei de la Academie pun lacătul și la poartă și va trebui să zurui valizele de-a lungul bulevardului Dacia, distinsul deschide portbagajul mașinii (sale, firește) și scoate de acolo un sul uriaș de hîrtie, îl desfășoară, vorbind într-una pe parcursul acestei operațiuni, și eu înțeleg că e copia documentului final al Conciliului de la Florența, unde s-a decis Unirea celor două biserici.
Cînd îmi arată parafa Împăratului Bizantin, devin brusc interesat. Toți istoricii de care îmi reamintesc acum, la relectură, pun printre cauzele Căderii Bizanțului discordia iscată în Oraș de tratativele pentru Unirea cu Biserica Catolică. Ca să obțină ajutor de la Occident, pe 27 noiembrie 1437, Împăratul Ioan al VIII-lea, Paleologul, al Bizanțului, s-a îmbarcat pe o corabie, împreună cu Patriarhul de Constantinopol și alte 700 de persoane, între care și doi episcopi ortodocși din Țările Române, unul din Valahia și celălalt din Moldova, pentru a participa la Conciliul de la Ferrara – Florența, deschis în 8 ianuarie 1438. Spun Ferarra – Florența, deoarece mai înainte, pînă la ivirea Ciumei, a avut loc la Ferrara. Aici la Conciliul de la Florența, Bizantinii au acceptat recunoașterea Papei drept cap al întregii Biserici. Actul final s-a citit în Catedrala Santa Maria del Fiore de către Cardinalul G. Cessarini în varianta latină și de către Vissarion al Niceii în variantă greacă, la 6 iulie 1439. Forțată, impusă de Împărat în speranța unui ajutor financiar și militar din partea Apusului, Unirea a adîncit schisma din sînul Bisericii creștine și, lucru cel mai grav, a dezbinat profund lumea Bizanțului. Adăugată unei creșteri a spaimei față de Latini, rămasă de la nenorocita Cruciadă Latină, cearta privind Unirea a fost una dintre cauzele slăbirii morale a Bizanțului în fața Turcilor. La întoarcerea la Constantinopol, semnatarii au fost huliți, acuzați ca trădători sau azimiți. Mika Waltari a dedicat afacerii două romane, Tînărul Ioannis și Amanții din Bizanț. Înverșunarea taberei ortodoxe e descrisă magistral în romanul Amanții din Bizanț, dedicat ultimelor zile ale Imperiului bizantin de o mie de ani. Constantinopolul a căzut nu numai pentru că Mehmet era superior în folosirea tunului, în numărul de asediatori, dar și pentru că mulți dintre ortodocșii din Oraș, adepți ai lui Gheorghe Scholarios, credeau în secret că Turcii erau mai puțin primejdioși pentru sufletul ortodox decît Latinii. Prezența celor 700 de genovezi conduși de Giovanni Giustiniani, ocuparea Palatului Blacherne de către venețieni, sosirea lui Isidor de Kiev cu 200 de arcași, creau imaginea unor Latini care aveau să pună mîna pe Constantinopol după ce asediul va fi eșuat. Am aflat aceste lucruri, trebuie să recunosc, după seara discuției cu agitatul din fața Bibliotecii. Cu ce se ocupă nu m-am lămurit. Nu m-am lămurit nici ce voia de la mine. Desfășurîndu-mi copiile după documentele Conciliului de la Florența, făcute după exploatarea Casetei Cessarini (acum, după ce m-am informat cît de cît am habar cine e Cessarini ăsta), tipul vrea să mă convingă că bizantinii au vrut Unirea, că teza dezbinării e falsă, că Isidor chiar a apărat Constantinopolul. Poziția sa ar scoate din sărite un prelat ortodox. Eu însă, cum nu sînt așa ceva, dar cum sînt interesat de Căderea Constantinopolului, îl întreb despre Giovanni Giustiniani, pentru a consta că mare lucru nu știe. Timp de patruzeci de minute, cît vorbește, tipul pledează în favoarea Unirii stabilite prin Conciliul de la Florența, sugerînd că Ștefan cel Mare mai avea puțin și devenea catolic. În tot acest timp, trec pe lîngă noi funcționarele de la sală, furioase că o tipă – cică avocată – nu mai pleca, deși eu făcusem asta deja. Ce-și vor fi spus văzîndu-l pe tip în cămașă (și-a scos haina, ca să fie mai patetic), dînd din mîini și pe mine ascultîndu-l?
Își vor fi spus că o fi vreun soț venit să-mi ceară socoteală că nevasta-sa vrea să divorțeze din cauza mea?
Comentarii
Eh , un alt fraier , Ioannos VIII care a crezut in Schengenul de atunci .
poti pleda pentru orice,
insa poti avea succes daca si numai daca respecti doua reguli
-ori te dai pe bunul-simt al locului si al vremurilor in care iti susti pledoaria
-ori reusesti sa invingi bunul-simt de mai sus propovaduind unul mult mai capabil.
–
atunci cind pui la indoiala bunul-simt al locului si al vremurilor e mai probabil sa nu ai succes, daca demersul tau nu e desavarsit.
–
cei care au pus la indoiala bunul-simt care se manifesta in mod diferit pe diferite meleaguri, in aceleasi vremuri, au reusit sa si sustina pledoaria initiind o procedura desavarsita …la limita, mai exact ‘stilul popper’, …adica ‘pasii de melc’, pasii facuti …cu lingurita, cu fragmente, cu imbucaturi care pot fi inghitite pe nemestecate.
–
atunci cind pui la indoiala Bunul-Simt ori esti Antiintelept, ori n ai nicio sansa. iar dac ai o sansa, atunci ea e leita tinderii lui Infinit catre Zero, adica doar tinzi sa ai o sansa.
de aia a si aparut prin batatura lumii Antiintelepciunea, pentru ca cel pus la indoiala e Bunul-Simt, adica insasi Natura.
–
in ceea ce priveste credintele intime ale oamenilor, care se manifesta pe ambele teritorii, si in Cer si in Pamant, deci si in ;lumea palpabila’ in care oamenii isi duc zilele, insa si in sinele lor, in ‘lumea’ care e ‘sinele oamenilor’, s ar putea sa ramai cu senzatia ca demerul ti a reusit, privind doar un taram, Pamantul, fara sa observi ca pe celalalt taram, in imparatia care e sinele oamenilor …tocmai ai pierdut plenar lupta.
–
credeti ca daca Vestul va tot insista sa i deposedeze cu japca pe oameni de credintele lor inradacinate de milenii in …putem spune in mod stiintific in ADN ul lor, se va intimpla altfel decit cum s a intimplat cu Constantinopolul ( dar și pentru că mulți dintre ortodocșii din Oraș, adepți ai lui Gheorghe Scholarios, credeau în secret că Turcii erau mai puțin primejdioși pentru sufletul ortodox decît Latinii )
daca Vestul va tot insista sa dea pe brazda cu japca credintele intime ale celor aflati …la granita dintre imperii la un moment dat cei aflati in astfel de situatie vor considera ca Estul e mai putin primejdios pentru sufletul lor decit Vesticii… si mai devreme sau mai tarziu Constantinopolul va cadea
–
cu toate ca tendinta e sa zici ca asa ceva e imposibil, daca vrei liniste si pace prin zona de granita a mariilor imperii ii lasi pe localnici sa se guverneze propovaduind chiar tu, din pozitia de Protector, patriotismul …ca la carte.
caz particular nația asta
cu toate căa poate n ai zice că așa e, interesul Estului, dar și al Vestului e că paici sa se manifeste Patriotismul,
care e diferit poziția ‘ nici în căruță nici în telegiua’ care ar însemna să stai …la mijloc, între, manifestindu te in stilul curva.
Patriotismul care are că patrie chiar Natura e un patriotism ..Non, e vorba despre o Nonactiune, nu încurcă pe nimeni, nici măcar Civilizația…
suntem cu Vestul ..pe bune, in mod palpabil, o halca buna din popor trăiește la propriu în Vest, pentru că …se simte bine acolo.
deci cum să spună cineva că suntem împotriva Vestului sau că ne bate gândul sa ‘renuntam’ la el?
–
însă nu suntem împotriva Estului, și nu ți trebuie prea mult timp pentru o analiză in acest sens, pentru că doar un naiv ar putea considera că ortodocșii români, care sint marea majoritate, ar putea să se manifeste împotriva altor ortodocși, mai ales pe vremurile astea in care o parte din credințele ortodoxe sint puse la îndoiala, deci tendinta naturala e că ortodocșii sa se adune în aceeași parte a terenului…
exemplul Maestrului cu Constantinopolul e chiar demn de luat in seama.
prin urmare e clar că în mod natural, e scris in ADN ul nostru, in felul nostru de a fi, ca neam,
suntem cu Vestul și nu și tem împotriva Estului
–
pai daca asta e felul nostru de a fi, de ce sa nu fie fructificat, daca tot da semne că e purtător de ‘ pace și prietenie între popoare și a popoarelor cu Natura’?;
Vestule, suntem cu voi!
suntem cu milioanele chiar lunga voi, la propriu.
nu e niciun dubiu in treabă asta!
–
Estule, nu suntem împotriva voastră!
in mod natural nu suntem!
suntem ortodocși și credința noastră e intersecția noastră,
nu e niciun dubiu aici!
acu daca și tem ortodocși,…aia e!
–
prin urmare cel mai simpla cale ‘ cu romanii’ e sa i lași să se manifeste după cum și t, după cum le e natura, adică să fie patrioți, să se manifeste ‘ pe limba lor’
–
acu daca așa e, aia e.