Cînd Che Guevara e rentabil în dolari!

15. Povestea uneia dintre fotografiile celebre ale lumii: Che cu beretă

Lui Che Guevara îi sînt dedicate multe cîntece. Toate înscrise în repertoriul formaţiilor cubaneze cu activitate în felurite locuri: la restaurant, prin pieţe, la baruri. Che Guevara e unul dintre părinţii fondatori ai Revoluţiei. Dat fiind c-a murit, cultul său e singurul permis în Cuba, unde Fidel Castro e destul de prudent cu transformarea sa în grup statuar viu. El Comandante en Jefe n-are nici o statuie, nici măcar un portret pe vreo clădire. Singura dată cînd şi-a permis o reproducere a chipului său a fost cu ocazia tipăririi a două timbre: în 1974, cu prilejul vizitei lui Leonid Brejnev şi în 1999, la împlinirea a 40 de ani de la Revoluţia cubaneză. Apelativul Lider Maximo nu e folosit în Cuba.

A fost preluat de străini dintr-o cuvîntare a lui Castro din decembrie 1961, cînd s-a autointitulat Lider Maximo de la Revolution Cubana. Nu însă de asta puţine sînt locurile de petrecere în Cuba unde spectacolul să nu înceapă cu o melodie despre Che Guevara. Che Guevara nu e impus formaţiilor de Secţia de Cultură şi Artă a Partidului Comunist Cubanez. Legendarul guerrilos e cîntat peste tot, pentru că e unul din cele mai căutate produse turistice din insulă.

În Bolivia, unde s-a dus cu cîţiva luptători, Che Guevara n-a reuşit să dea nici o lovitură imperialismului american. O dă însă acum, prin contribuţia ieşită din comun la contul în dolari al Republicii. Castro a proclamat drept ideal revoluţionar aducerea de cît mai mulţi dolari în ţară. Pentru transpunerea lui în practică, toţi cubanezii sînt angajaţi azi într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte. De dincolo de mormînt, Che Guevara nu se mulţumeşte să le surîdă încurajator. Dovedind încă o dată măreţia revoluţionarului de profesie, el s-a angajat direct în bătălia dusă de cubanezi sub stindardul: cîţi mai mulţi dolari de la turiştii străini!

Che Guevara e folosit nu numai ca erou al cîntecelor pentru turiştii străini veniţi în insulă, ca să se dedea, preţ de cîteva zile doar, dezmierdărilor stîngiste, după care să se întoarcă în Raiul putreziciunii burgheze. Nu puţine sînt localităţile lumii care trăiesc din greu pe spinarea unor nume din trecut. Barcelona se hrăneşte din trăsnăile arhitecturale ale lui Gaudi. Ierusalimul trage un ce profit din Iisus Christos. Ţarskoe Selo, din Puşkin. Pentru a-i scoate turistului ochii cu mortul celebru pus la lucru, autorităţile se dau peste cap. Îl pun nume de străzi şi bulevarde; îi ridică statui; îi dedică muzee. După ce-au răscolit tot oraşul ca să mai descopăr ceva de fălit, se apucă de plantat tăbliţe memoriale prin toate locurile pe unde se spune c-a umblat strămoşul atît de generos. Un lucru asemănător se petrece la Havana cu Ernesto Che Guevara. În Piaţa Revoluţiei, faţă-n faţă cu Monumentul lui José Marti, se înalţă edificiul Ministerului de Interne, condus de Che în primele luni de după victoria Revoluţiei. Din 1995 întreaga faţadă e acoperită cu conturul lui Che Guevara în bronz după fotografia făcută de Alberto Kordo. Istoria acestei fotografii de răsunet are în ea însăşi ceva carraibean.

Pe 5 martie 1960 au loc funeraliile celor ucişi în explozia vaporului francez Le Conbre în portul Havana.
La intersecţia străzilor 23 şi 2, se ridică o tribună acoperită cu un steag cubanez în bernă.

Guteérry, poreclit Kordo, pentru că trimite la Kodork, Alberto Diez e fotograf la Revolucion. A venit la manifestare ca fotoreporter al publicaţiei. A reperat deja, la tribună, pe Jen Paul Sarte şi Simoine de Bouvoir (în vizită în Cuba), alături de Castro. Che Guevara nu e aici. A condus cortegiul funerar alături de Fidel şi de ceilalţi conducători ai revoluţiei. Kordo mitralia la întîmplare personajele de la tribună. Deodată, din spate, apare Che. Fotoreporterul apasă pe declanşator de două ori. Prima poză va fi cea celebră.

Kordo spune că s-au făcut atîtea copii cu această fotografie încît dacă ar fi primit o singură liră (italienească) pe o fotografie ar fi ajuns milionar (în dolari).
Pentru a nu fi confundat, cu altcineva eroul poartă celebra bareta cu stea şi proclamă încă o dată, prin scris de mînă, Hasta la victoria, siempre! (Pentru totdeauna, la Victorie)