Cine zădărnicește combaterea bolilor?

(Text de Steliana Huhulescu – medic la Direcția de Sănătate Publică din Viena)

În 24 martie 1882 Robert Koch descoperea o bacterie – un bacil – drept cauza bolii sărăciei, tuberculoza. Acel bacil îi poartă numele: bacilul Koch. Boala se transmite pe calea aerului și se manifestă de multe ori ca o gripă.

De atunci s-a declanșat războiul împotriva acelor bacterii care făceau ca plămânul să arate ca mâncat de molii, iar bolnavii să-și piardă și ultima fibră de carne de pe oase (oftica), să tușească și să-și „scuipe plămânii”. S-au descoperit multe medicamente, avem mijloace de investigație moderne, metode de izolare (sunt acele camere cu presiune ușor negativă folosite azi pentru izolarea pacienților cu coronavirus), măști și costume de protecție, laboratoare de înaltă securitate, campanii de prevenție etc.

De ce se numea – și încă se mai numește – „boala sărăciei”? Fiindcă, încă de pe atunci, se știa că alimentația defectuoasă, lipsa de vitamine (în special D), igiena precară, subnutriția, condițiile de trai deficitare, războiul, migrația, catastrofele de tot felul, creșterea exponențială a populației – toate acestea au un numitor comun, sărăcia, și favorizează propagarea bolii. Uneori nu era nevoie de tratament medicamentos, era suficientă o îmbunătățire a condițiilor sus menționate (renumitele sanatorii), iar sistemul imunitar își făcea treaba încapsulând focarul de boală.

Astăzi, 138 de ani mai târziu, încă ne mai confruntăm cu același flagel, pe care promitem cu regularitate să-l eradicăm, nemaifiind capabili să-l combatem nici măcar cu medicamente sofisticate, al căror preț a ajuns astronomic. Ne propunem ca obiectiv eradicarea, cel puțin odată pe an, în 24 martie, când marcăm Ziua mondială a tuberculozei. Ne-am obișnuit să sărbătorim în fiecare zi câte ceva, fie că este vorba de mersul pe jos, prietenie, zâmbete, osteoporoză, șefi, îndrăgostiți, vasectomie etc. În 2020 mai toate evenimentele dedicate acestei maladii au fost anulate – din cauza pandemiei de coronavirus. E cazul să uităm boala sărăciei?

Cum arată situația tuberculozei astăzi? Câteva cifre luate de pe site-urile Institutului Robert Koch din Berlin, OMS și ECDC:

• O treime din populația globului este infectată cu bacteriile TBC; dintre aceștia, 5-10% vor suferi cândva de tuberculoză activă, adică la ei se va declanșa boala.
• În fiecare an se adaugă cazuri noi de îmbolnăvire. În 2018, de pildă, OMS a estimat 10 milioane de cazuri noi de îmbolnăviri, adică la fiecare 4 secunde o persoană se îmbolnăvește de tuberculoză.
• 1,5-2 milioane de oameni mor anual de TBC, adică la fiecare 20 de secunde moare un om de tuberculoză.
• Este cea mai frecventă boală infecțioasă bacteriană care duce la deces (deși terapia există)!
• 80% dintre îmbolnăviri se înregistrează în Africa și sud-estul Asiei (țări din lumea a treia).
• Europa: în fiecare oră se diagnostichează 30 de cazuri de tuberculoză.

Dar ceea ce ne interesează cel mai mult pe noi, românii, sunt datele europene, care nu ne fac de loc cinste, apropiindu-ne nu de Europa, ci de lumea a treia. Ocupăm locul 1 în UE, cu o incidență de peste 50 de cazuri la 100.000 de locuitori. În 2018 (raport recent publicat în 2020) am deținut un loc fruntaș în UE cu o rată de notificare 59,3 la 100 000, în timp ce la polul opus, în Islanda, rata era 2,3.

Tratamentul există și nu este foarte costisitor, cel puțin nu atunci când boala este cauzată de bacterii sensibile la medicamentele uzuale. Lucrurile se complică, firește, atunci când avem de-a face cu o tuberculoză rezistentă de tip MDR (multidrug resistant), sau și mai rău, cu una XDR (extensively-drug resistant). În UE, costurile totale, directe și indirecte, ale terapiei unei tuberculoze (TB) simple (cu bacterii sensibile la medicamente) sunt în jur de 10.000 de euro. Cele ale unei MDR-TB (rezistentă la două dintre cele patru sau cinci medicamente necesare) se ridică la 60.000 euro. Pentru cea de-a treia formă, aceea de XDR-TB, costurile terapiei se ridică la 170.000 de euro. Peste 55% dintre cazurile de TB pulmonară de tip XDR au fost raportate în 2018 din Lituania și România.

Un vechi proverb chinez spune că un medic excelent este acela care împiedică apariția bolilor (a existat chiar o perioadă când medicii își primeau onorariul doar atunci când cei pe care îi aveau în grijă nu se îmbolnăveau); un medic mediocru tratează bolile care încă nu s-au declanșat; un medic neînsemnat tratează bolile deja apărute. Judecând astfel, pentru a combate acest flagel, ar trebui să ne ocupăm mai întâi de sărăcie, pentru a împiedica infectarea și respectiv declanșarea bolii. Faptul că România se află pe primul loc în UE în ce privește incidența acestei molime ne spune că cineva undeva nu și-a făcut și nu-și face treaba, nelucrând la cauză și zădărnicind astfel combaterea unei maladii contagioase. Oare în sarcina cui se află combaterea sărăciei?