Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Ciudățenii electorale. Minunea din Graz, unde au învins comuniștii

Cu tristețe, dar și cu înțelegere observ că tot mai mulți comentatori pe acest blog nutresc o revoltă mocnită și își exprimă pesimismul și resemnarea cu privire la mersul și soarta umanității. Unii ne văd pe toți vânduți marilor concerne, alții ne văd transformați în cobai și supuși unor experimente inumane. Majoritatea oamenilor par să nu mai întrezărească nicio șansă de redresare pentru specia noastră în fața autoproclamatei „rase superioare” care ne vrea sub control. Într-adevăr, acesta pare a fi trendul, numai că, atât timp cât există viață, există și o alternativă. Singura lipsă de alternativă o conferă moartea (fizică). Istoria ne aduce mereu câte-un déjà-vu referitor la astfel de tendințe expansioniste asupra trupurilor și minților celor mulți și adormiți, dar și unul care ne șoptește că niciodată nu este totul pierdut. Fiindcă nu toți sunt de vânzare și mai peste tot se află cineva care rămâne treaz, câte o mică licărire, adeseori suficientă pentru a le indica drumul și altora, dispuși să riște.

La final de septembrie a.c. au avut loc alegeri în două dintre cele nouă state federale din Austria. Unele s-au desfășurat în landul Stiria și au fost pentru Consiliul Municipal Graz, iar celelalte au fost pentru Parlamentul Local din Austria Superioară. În ambele landuri, rezultatele alegerilor i-au surprins pe comentatori, alegători și aleși deopotrivă, cu câte un fenomen neașteptat și respectiv inedit. Și într-un land și în celălalt, cetățenii și-au taxat cum se cuvine actuala conducere și i-au dat de înțeles că politica pe care o practică nu se înscrie neapărat pe linia pentru care fuseseră votați anterior.

Surpriza numărul unu a venit din Austria Superioară, unde o nouă facțiune – un „partid al scepticilor vaccinului”, înființat în ultimele luni, drept consecință a măsurilor pandemice aberante – a fost propulsată direct în parlament, ajungând peste noapte de la zero la peste 6%. Partidul MFG: Menschen-Freiheit-Grundrechte (Oameni-Libertate-Drepturi fundamentale) nu se declară împotriva vaccinurilor, ci a tendințelor de introducere a vaccinării obligatorii și împotriva măsurilor abuzive care nu se bazează pe dovezi clare, luate de guvernanți în ultima perioadă, și care îngrădesc drepturile și libertățile garantate ale cetățenilor.

Alegerile din Graz au avut loc paralel cu huiduielile din PNL-ul român – care își alegea vorbărețul următorilor 4 ani –, iar rezultatul acestora a fost unul care i-a uluit pe mulți austrieci. „Fapte, nu vorbărie!” Așa sună deviza electorală a grupării ajunsă cea mai puternică forță politică din Graz în urma alegerilor pentru Consiliul Municipal din 25 septembrie. Partidul comuniștilor (KPÖ) a câștigat prin fapte concrete alegerile în fața adversarilor, care doar rumegă și vomită vorbe goale asupra alegătorilor, ori de câte ori le simt privirile ațintite asupra lor.

Sloganul de mai sus nu este nou și nici scos de la naftalină cu ocazia alegerilor, ci e pus în aplicare zi de zi de aproape două decenii. De douăzeci de ani, comuniștii din landul sud-estic al Austriei experimentează lozinca pe viu, iar rezultatele se văd. Nu este prima dată când comuniștii și-au convins electoratul să-i realeagă și să le acorde încredere, este însă prima dată când rezultatele alegerilor i-au luat prin surprindere pe comuniștii înșiși, aceștia urmând să ocupe – nesperat – fotoliul de primar. O treime dintre cetățenii care au votat au optat pentru KPÖ. Așa se face că o comunistă a reușit să-l doboare din fotoliul de edil al orașului pe acela care l-a ocupat preț de 18 ani, timp în care s-a desprins treptat de alegători, preferând să treacă de partea marilor corporații. Devenise incapabil să mai sesizeze problemele reale ale populației, iar în ultima perioadă a lansat ideile unor proiecte grandomane, enorm de costisitoare, distrugătoare de natură, care au scos în stradă tot mai des majoritatea alegătorilor.

Dar nu doar furia și nemulțumirea populației față de vechea echipă au adus comuniștii la putere (la urma urmei, ei nu au fost singurii candidați!), ci felul în care cetățenii au fost convinși de comuniști prin simpla trecere la fapte. Populația știe deja că nu are de-a face cu niște staliniști deghizați care încearcă să instaureze „dictatura proletariatului” și care umblă cu embleme cu secera și ciocanul, ci cu un partid democratic, unul care cunoaște îndeaproape problemele cu care se confruntă oamenii simpli și care face tot ce-i stă în putință pentru a le sări în ajutor. (Notă: A nu se înțelege că aș face apologia comuniștilor – tocmai eu, fostă victimă a sistemului (!), deși acel sistem a fost orice, numai comunism nu. Eu nu fac decât să citez din spusele alegătorilor și ale analiștilor politici.)

În mass-media se vorbește despre „Minunea din Graz”. În realitate nu este vorba de niciun miracol, ci doar de consecința firească a unor lucruri care se derulează de ani buni și nu doar în campaniile electorale. Partidul și liderii săi dispun de credibilitate. Nu apar printre oameni doar în preajma alegerilor și nu îi „salvează” doar în ultimul moment sau când simt camerele de luat vederi îndreptate spre ei, ci trăiesc efectiv printre acei oameni, inclusiv în perioadele dintre alegeri. Practic, își pun în aplicare programul decupat întocmai după chipul și asemănarea lor. Nu este prima oară când fac parte din consiliul municipal, e prima oară că au ajuns în vârf. Iar pe durata mandatului nu s-au comportat ca niște mandatari, ci mai degrabă ca niște asistenți sociali. Indiferent ce resort li s-a încredințat, că a fost segmentul construcției de locuințe ori al transportului în comun, ei s-au preocupat de acordarea sprijinului necesar pentru cei cu o situație socială precară.

Partidul comuniștilor și-a făcut un scop primordial din reprezentarea celor săraci și slabi. Și pentru asta a luat în calcul inclusiv sacrificii financiare personale. De două decenii, mandatarii renunță la o parte consistentă din salariu (2/3), parte depusă într-un fond social. Concret, din 6100 euro neto politicianul păstrează pentru sine 1950 euro, iar restul e folosit în scopuri sociale. Tot așa este donat si surplusul de finanțare (solicitat de la stat de către restul partidelor si cu care KPÖ nu a fost de acord) a partidului însuși. Nu e mult, între 2014 și 2019, s-au strâns în jur de 500.000 de euro, bani care s-au întors la 3.500 de oameni. Din aceste fonduri, oamenii nevoiași sunt ajutați să-și plătească restanțele chiriei, să-și repare boilerul, să-și cumpere o mașină de spălat, să-și cumpere mâncare sau să-și amenajeze un apartament ieftin. Pentru a nu fi acuzați de mituirea alegătorilor, toate acele sume se regăsesc acribic scrise de mână într-un caiet pus la dispoziția oricui dorește să se convingă de transparența activității lor.

Și, pentru că nu orice problemă își află rezolvarea în bani, există, de asemenea, discuții extinse cu oamenii aflați în căutare de ajutor, iar conversațiile se desfășoară cu mult respect, după spusele celor care au trecut prin audiențe. Câteva exemple: O beneficiară de pensie minimă iese fericită din birou. I se rupseseră ochelarii pentru citit, acum o să primească unii noi. Un student afgan își ține în mână diploma de germană de la cursul pregătitor, pe care i-o prezintă ​​cu mândrie mandatarului. Studentul poate conta pe sprijin lunar pentru un curs de programator la universitatea de științe aplicate. Aici, celor defavorizați de soartă li se admiră deschis modul în care nu se dau bătuți, admirație care le dă curaj. Mulți dintre politicienii comuniști cunosc astfel de greutăți, ei înșiși provenind din familii nu tocmai privilegiate.

Deși partidul comunist nu este necunoscut în Austria, aici nu s-a instaurat niciodată un regim asemănător celor din Blocul de Est. Partidul comunist germano-austriac, înființat în 1918, este unul dintre cele mai vechi partide comuniste din istorie. În anii ’30, pe când național-socialiștii trecuseră partidul comunist în ilegalitate, comuniștii s-au angajat într-o luptă sinucigașă împotriva nedreptăților sociale, a războiului și a fascismului și nu au ezitat să se alăture adversarilor politici în lupta împotriva dușmanului comun. Că nu au putut, totuși, să împiedice ascensiunea criminalilor în masă, asta știm cu toții. După război, comuniștii au continuat să fie prezenți în viața politică, deși la modul modest. Partidul lor a ajuns să fie reprezentat cu câteva mandate chiar în Consiliul Național din 1945 până în 1959 și în mai multe parlamente locale până în 1970. Iar în ultimii 20 de ani, după cum spuneam, în landul Stiria.

Știu c-o să fiu acuzată, cel puțin de naivitate, dacă vin acum cu: Dacă altundeva se poate, de ce n-ar fi posibil și într-o țară ca România? Mai ales că aici se găsesc din belșug oameni care să cunoască greul și care să știe ce înseamnă lipsurile de tot felul, iar multe dintre drepturile omului se regăsesc cel mult pe hârtie. Nu de reînființarea partidul comunist e vorba – numele grupării chiar nu contează –, ci doar de punerea în mișcare și mai ales de exemplul personal. Alegătorii au nevoie de alternativă. Sunt atâtea de făcut, încât orice bolovan, cât de mărunt, mutat din loc, poate însemna o faptă bună și poate aduce un câștig de puncte echipei care să creadă în ceea ce face și care să facă ceva în care să creadă. Nu de vorbe sforăitoare duce lumea lipsă, ci de fapte, fie ele cât de mărunte. Vorbăria e prea goală ca să mai impresioneze pe cineva și mai consumă și energie necesară altundeva. În schimb, micile prefaceri pot salva destine. Și nu se spune că cine salvează o viață, salvează, de fapt, o lume?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

23 comentarii pentru articolul „Ciudățenii electorale. Minunea din Graz, unde au învins comuniștii”

  • Buna seara,
    Felicitari pentru acest material, foarte bine documentat, echistant din punct de vedere politic si ne arata ca abordarea clasei politice in raport cu poporul este de o maniera atat de pragmatica incat ai impresia ca este inventie utopica si nu un fapt real care se petrece foarte aproape de granita cu Romania.

    • Vă mulțumesc. Într-adevăr, nici mie nu mi-a venit să cred. Dar am aflat că acei politicieni chiar au trăit în mijlocul poporului și îi cunoșteau toate grijile și toate problemele. Ei s-au aflat la dispoziția populației zi și noapte. Nu au ezitat să se deplaseze acasă la cetățeni și să le dea o mână de ajutor, indiferent la ce, și i-au sprijinit ori de câte ori au avut probleme cu cei care încercau să-i tragă pe sfoară (în general rechinii imobiliari). Practic nu poți decât să prețuiești astfel de caractere, având în vedere cât de rare sunt/au ajuns să fie.

  • Teoria ca teoria, dar compatriotii nostri stau prost cu practica. Sunt convinsa ca toti sunt de acord cu ceea ce ati scris in acest editorial, chiar daca nu fac absolut nimic în acest sens. Si ati scris bine.

  • Cum ziceam, inteleptii privesc mai cu seama inspre seminte.

    Insa…:)), uite, pe lumea asta, la acest nivel de dezvoltare, care e si ultimul, chiar daca e unul perpetuu, civilizatia, tot insamantand doribte de un anumitvtip, a reusit, in mod natural, sa si traga…antiîntelepti:))
    care si ei, evident, privesc mai cu seama catre seminte. in fapt catre dorinte, stiind ca, pe motiv ca Universul implineste dorinte in mod absolut, daca reusesti sa ti tragi o…taraba cu dorinte pe care le controlezu, cel pe care il controlezi e chiar…Viitorul:)), pentru ca Prezentul este doar o suma de dorinte care se implinesc in mod absolut.

    Prin urmare in timp ce unii, antiînteleptii, pun sub control Viitorul punind haturi…dorintelor, intelepciunea…nu mai face doua parale pacilea, prin civilizatie, in ochii unora:)),
    tocmai daia nu prea mai intereseaza pe nimeni ce soiuri de seminte iti rasar in…gradina patriei:)), cam toți focusindu se sa i dreseze pe cei care rasar…sa ‘ faca’ duoa cum le e dorinta!:))

    una e sa i faci pe oameni sa urmeze o anumita ecuatie de miscare si cu totul alta treaba e ca ecuatia aia de miscare pe care tu o doresti implinita sa fie…pusa in om…inca din fabricatie, caz in care el..doar se misca natural, astfel manifestandu se..nonactiunea, nu i așa?:))

    De fapt…cu ce a inceput…Povestea Omului?…nu cumva tot cu o nonactiune?:))) Sa nu doresti!:)))
    Dupa care omul, fiind plenar si simplu pus la indoiala..a dorit?:)))
    Insa…asemenea unui razboi mondial, cel care l incepe e si cel care l pierde, in cazul asta mai deosebit:)), cel care l a inceput, dorindu si, e omul, iar cel care l va pierde…e tot omul, care va ajunge, pierzand, sa…nu si mai doreasca!:)))

    Daia tot spun eu ca mai ibtai de toate se gradunaresc dorintele, ca asa si numai asa definesti soiul semintelor care ti rasar pe ogor:)), iar odata definute tot ce faci mai e…sa le uzi, sa la plivesti, …sa le perniti o miscare naturala, ca miscandu se astfel ele…implinesc in mod natural! dorinte, nu mai tre sa le inveti, adesea doar cu puteri…omenesti:))), cum s o faca:)

  • „binele nu exista n lume decat daca l faci tu”

    nu prea cred.
    binele exista in lume si el se implineste negresit.
    uite acusica, peste o mie de ani, sau poate pina la sfarsitul veacurilor, insa binele exista in lume si se implineste negresit.
    insa…da!, si omul poate participa la ‘facerea’ binelui, insa el e parte a acestui proces daca si numai daca urmeaza procedura pe care o urmeaza binele atunci cind Universul se ocupa cu ‘facerea’ lui.

    sa rinduiesti dupa cum Natura a rinduit mai inainte, si sa ajuti la armonizarea celor care…se vad in dizarmonie, inseamna sa faci bine.
    sa faci Bine…uite, pentru asta trebuie sa…consumi tot timpul din Univers:)
    in mod absolut, binele inseamna sa implinesti dorintele tuturor.
    Universul cu asta se ocupa, deci binele cu care Universul se preocupa este binele absolut, prin urmare nu numai ca binele exista n lume, uite ca el are si o exprimare absoluta.
    semanand dorinte care prin simpla lor implinire, implinesc rinduielile Creatiei, inseamna sa faci bine.
    semanand dorinte de acest tip…rasar oameni capabili sa le implineasca.iata binele: gradinareste i pe acestia, insa mai cu seama pe cei care se arata a fi capabili sa implineasca dorinte…peste generatii.
    prin exprimarea lor… naturala, ei…implinesc dorinte. acestia nu trebuie…sa se apuce sa implineasca dorinte, ci doar…sa se exprime.
    semeni dorinte in armonie cu Natura si gradinaresti…incepind cu darurile cele mai de pret.

    binele rasare in mod natural. linga el, buruienile, intre buruieni, el. nu sa-l faci, ci mai cu seama sa l gradinaresti, inseamna sa participi la implinirea binelui.

    gradinarul…nu ‘face’ boabe de griu, el seamana grau si, cind il vede rasarit…il gradinareste.
    semeni dorinte in armonie cu Natura si rasar oameni care implinesc astfel de dorinte. si oamenii seamana dorinte, semanand propriile dorinte, care daca sint in armonie cu Natura sustin rinduiala inteleapta, iar daca nu sustin nasterea balariilor.

    un intelept se ingrijeste de seminte.
    el rinduieste traditii, datini si obiceiuri care poarta cu ele dorinte in armonie cu Natura.
    implinind traditiile, datinile si obiceiurile se traieste in armonie cu Natura…dincolo de generatii.
    azi…nu mai conteaza semintele. toti sint cu ochii pe…ce rasare. si din ce rasare unii vor sa faca….ceapa, altii cartofi, iar altii lalele. pai si cu samanata…cum ramane?!

    binele exista in lume, iar tu il poti cataliza.

    sint atatea de facut…,
    adica sint atitea datini, traditii si obiceiuri de implinit… :)))
    binele se insamanteaza azi si se manifesta…peste generatii, iar tu, cel care l-ai insamantat, esti plecat de mult de pe-aici…:)

    astazi rinduielile se invata dupa ce vte nasti:))
    pe vremuri ele se invatau de cind erai samanta:)

    astazi…se face un bine adesea dupa ce raul se manifesta.
    pe vremuri se facea bine inainte ca raul sa se manifeste:)

    pe vremuri incepeai scoala inainte sa te nasti:))
    azi o incepi dupa:), adesea invatand o ceapa cum sa fie castravete:)))

    ‘intelepciunea de azi’ prea multe parale nu face, insa si ea e un bine:)), pentru ca se afla sub umbrela Universului, care se preocupa cu binele absolut:)

    • vreti sa faceti…bine in tara asta si nu stiti cum?!:)), ca i ati pierdut pe drum pe intelepti?:)))
      pai…impliniti datini traditii si obiceiuri!
      acestea sint seminte insamantate de Batranii neamului:), sint pline ochi cu intelepciune:)

      ploaia de la watrloo, daca se va manifesta paici, ea tot din semintele sadite de Batrani rasare:), nimic nu e intamplator.

  • La inceput, toti sunt fete mari. Totusi, intrebare la radio Erevan: se poate face comunism in Elvetia? Raspuns: Da, dar e pacat. Inlocuiti Elvetia cu Austria si …mai stam de vorba. Comunismul e frumos cand are bani dar e nasol cand nu-i are. Si atunci ii procura inapoi de la aia carora pana mai demult doar le dadea. Ei, atunci d-abia va deveni interesant. O excursie pentru baietii si fetele din cele doua zone pana in RPDK ar fi facut minuni. Ah, ca smecherii care sunt acum la butoane nu mai sunt demult capitalisti, e clar ca lumina zilei. oricum, nici aia nu prea aveau ce sa voteze. Dar se vor lamuri mintenas!

  • ”Binele nu există pe lume pe lume, decât dacă îl faci tu!”
    N-am spus-o eu, ci Erich Kästner.
    Eu doar subscriu 🙂

    • Da, dar si facerea de bine e ‘….tere de mama!

      • Frumos. Deci, esti si needucat. Expresiile de mahala nu se folosesc atunci cand dialoghezi cu o doamna. Mai mare jena.

        • Si doamnele trebuie aduse cu picioarele pe pamant cateodata. Asta ca sa nu piarda contactul cu realitatea!

  • Mai inainte de fapte sint dorintele.Deci nu de anumite fapte duce lipsa lumea, ci de anumite dorinte.

  • Oamenii, pe Furtuna, ii vor avea pe Enoh si Ilie cu ei, o vreme, si daca oamenii vor asculta zicerile acestora se vor lumina, o vreme:))
    Insa…io zic ca ‘Enoh si Ilie’ sint..’Enoh SI Ilie’:)), asa ca…e vorba desprenun singur tip, nu despre doi:)),
    insa…se vor prinde ca asa e, ..creca o sa le zica chiar el:))

  • Io cred ca oamenii trebuie trecuti prin …Raiul pe Pamant, atat:)),
    tot asa cum treci o corabie prin Furtuna:)

    deci mai intai tre sa stie care e faza, despre ce e vorba, si to mai intai tfe sa mai stie si ca miza e…chiar Viata lor:),
    iar in al doilea rind ca…vor fi pusi la indoiala in stil plenar, si ca vor fi capabili sa reziste pentru ca Tatal a scurtat zilele Raiului pe Pamant..fix atat cit sa fie innstare sa reziste, deci daca…Raiul pe Pamant inca se maibdesfasoara…atunci si ei…inca mai pot duce:))

    Vremurile astea vor scoate din oameni…tot ce au in ei, Steliana, asa ca…nu ti fa griji, daca acolo e povestea pe care tu o doresti povestita atunci ea va fi povestita negresit:)

  • Cum adica pesimist?
    Cum adica optimist?!:))

    Mintea va pune la indoiala Inima, iar Iubirea nu va pica…in veci!:))
    Asta e Adevarul, nu se cheama pesimism si nici optimism:)

    Deci ne indreptam spre finalul povestii Minte VS Inima. Acu daca asa e Calea, si spre asta ne indreptam, indiferent cit de pesimist sau optimist e cineva sau altcineva, alta Destinatie..de unde?!:)))

    Io tot spun ca ce urmeaza e..Raiul pe Pamant!:)), deci unii ar putea sa spuna ca sint optimist!:)),
    Insa eu tot spun si ca Raiul pe Pamant e…fix Iadul!:)), asa ca altii ar putea sa spuna ca sint pesimist!:)))

    De la mine se vede clar- cristal ca ne indreptam spre o lume Artificiala, care tinde sa scoata Inima din orice ecuatie de miscare, daruind ecuatia exclusiv Mintii:), prin urmare se prea poate spune ca…un magnet gigantic vrea sa ibscoata Inimandin piept, omului:)),
    cei care rezista…sint oamenii, iar cei care aleg Lumea Mintii, deci renunta la Inima, sint antioamenii.
    Io nu vad unde e optimismul sau pesimismul, eu doar asta vad:))
    deci nicio grija, omul nu va pica niciodata, pentru ca el e Iubire…:)

  • @Steliana,

    Pesimismul unora dintre noi se refera la structurile „internationale”. La Piovra „se hraneste” la ora actuala prin reteaua pe care si-a creat-o la nivel mondial. „Alesii” de la nivel local ori national sunt ei insisi prizonieri in acest imens lagar. Ca ne mai dam unii altora cate-un pahar cu apa e sublim, da’ nu schimba cursu’ istoriei. Pandemia este o nebunie fiindca gasca OMS-ului a primit printr-un singur „protocol” puteri administrative mondiale. Ori aici e buba: cum sa lupti cu o caracatita mondiala care si-a infiltrat oamenii in posturile cheie si actioneaza la comanda? Sigur, la „alegeri” mai cade cate-un cap de-asta, dar pana cand populatia nu va cere si va obtine anularea tuturor „protocoalelor” internationale care s-au facut fara stirea ei si prin care de fapt a fost vanduta altor „lideri” care nu se afla sub controlul ei direct, eu unul voi ramane „pesimist” macar ca in fapt sunt numa’ „realist”… 🙂

    • sa fii realist…nu i de colea, ca in cazul asta ai ca referinta chiar Referinta Absoluta, adica Adevarul:)

    • Nici eu nu debordez de optimism, deși din alte motive. Mai bine ne dăm unul altuia un pahar cu apă, zic eu, decât să ne mâncăm între noi (vezi doar actuala bătălie dintre vaccinați și nevaccinați) și să le facem jocul tocmai acelora care ne vor dezbinați și mai ușor de manevrat. Buturuga mică a reușit de multe ori să răstoarne ditamai carul. Iar acele alegeri locale nu au rămas de loc fără răsunet. Au pus pe jar restul partidelor, iar valul seismic a atins inclusiv haita rechinilor imobiliari care-și făceau de cap prin Berlin (comuniștii vor să stopeze explozia prețurilor și a chiriilor) și care se văd acum confruntați cu un referendum.
      De undeva trebuie început și sunt ferm convinsă că nu de sus. De acolo n-o să vină niciodată vreo salvare. Aici împărtășesc pesimismul general. Resemnarea nu are însă cum să fie soluția 😉

      • @steliana,

        Ai dreptate, de undeva trebuie inceput… 🙂

        Apropo, tocmai am citit o chestie interesanta, aia cu denuntul facut de AUR la DNA vizavi de incercarea PNL-istilor de a le cumpara voturile. Asta poate fi „un inceput” pentru Romanica. Si daca cei de la AUR o vor tine tot asa, „expertii” in politica o sa ramana cu gura cascata cand o sa vada ce scor va face partidu’ asta „extremist” cu prima ocazie. Ce nu iau in calcul smecherii e faptu’ ca desi romanii se „desteapta” greu, atunci cand o fac, o fac violent si nu-i mai opreste nimeni si nimic!…

    • Sa ne intelegem. Vrajeala cu votu’ si cu alegerili libere s-a fumat demult. E clar ca la ora asta lumea e condusa de niste megacorporatii care si-au bagat in buzunar tot ce inseamna componentele fostului stat democratic, de la sefi de state, de guverne, parlamente, structuri de forta si inteligence, justitie si …tot. Dar absolut tot. Daca avem noroc, va ploua la Waterloo. Daca nu, nu!

      • @cib,

        Hai ca distractia-i mare!… Facebook-ul a picat in toata lumea si cica domeniu’ e „de vanzare”… Si Instagram, Whatsapp, Messenger, toate’s blocate… hehehe!… Habar n-am cine le-o tras-o in halu’ asta, dar daca asta-i miscare facuta „de jos” ca raspuns la cenzura, mai ca-mi vine sa fiu optimist, asa, ‘oleaca’… 🙂

        • Sa vedem, a zis orbul. Daca nu e ceva temporar, e posibil sa fi fost nori grei la Waterloo. Sau vreun lebadoi blm? Oare de ce rusii si-au testat reteaua interna acum ceva vreme? Or fi stiut ai dreaq ceva? Nu, nu cred ca e opera lor, spun doar ca astia stiu multe, ca d-aia nici Mossadu nu prea le sufla-n ciorba. Oricum, daca dispar astia , eu ma bucur. De fapt nimeni n-ar avea nimic de pierdut. Poate NSA, dar au ei vreun back-up pe undeva pitit bine.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog