Comunismul – un fel de Evul Mediu Tîrziu

Din nou, a nu știu cîta oară, în Librăria de la Mallul din Focșani.
Relația mea cu Librăriile nu se deosebește prea tare de cea a dependentului de jocuri de noroc de clădirea cu păcănele.
Cum văd o Librărie, îmi jur că n-o să intru. Dacă intru cumpăr cărți. Și nu mai am unde pune cărțile.

Pînă la urmă intru.
Înaintînd spre stînga, și observînd în treacăt cît de prolific e Lucian Boia, ajung la cărțile scoase de Polirom în colecția Top 10+.

Am văzut de multe ori rafturile care găzduiesc exemplarele din această colecție. Îmi sare în ochi acum Andrei Makine, Recviem pentru Est.
Se găsește alături de alte cărți ale lui Andrei Makine: Testamentul francez, de exemplu.

Sînt sigur că romanul a fost aici pe raft și altădată.
De ce-l văd de-abia acum?
Foarte simplu.
Cînd mi-a recomandat filmul Tigrul alb, Rodica Stănoiu mi-a zis ceva și de romanul Recviem pentru Est al lui Andrei Makine.

Acum, stînd în fața raftului, nu sînt sigur că despre cartea asta e vorba.
O iau și din frunzărire înțeleg că Andrei Makine e un rus din Siberia, stabilit la Paris. Recviem pentru Est e tradus din franceză. Textul publicitar de pe coperta a 4-a mă convinge să iau cartea, deoarece el invocă istoria perioadei sovietice.

Din cîte-mi amintesc Rodica Stănoiu mi-a lăudat cartea ca una de viziune mai originală asupra istoriei URSS, după Stalin supusă unor revizionisme penibile.
Nu sînt însă sigur dacă despre cartea asta e vorba.

Mai cumpăr, de la Sectorul Istorie, Ion Mamina, Consiliu de coroană. Precizările din caseta tehnică îmi spun c-a fost tipărită în 2015. Eu însă țin minte că am una acasă, apărută mai demult. O cumpăr însă. Mai găsesc Bătălia Odessei 8 august-16 octombrie 1941, în memorii și documente, ediție îngrijită de colonel (r) Sevastian Știucă, apărută la Rovimed Publishers, de la Bacău, autorul fiind din Bacău, prilej de a mă uimi din nou de cîte cărți apar în România zilelor noastre, deși toată lumea bocește soarta cărții, și Viața cotidiană a românului între 1941-1945, de Valentin Vasile, editura Cetatea de Scaun. Îmi amintesc că, ajuns la Tîrgul de carte Gaudeamus, la lansarea de anul trecut a cărții de Istorie a SRI, m-am oprit la standul acestei edituri din Tîrgoviște întrebîndu-mă de unde are banii ca să scoată atîtea cărți de Istorie.

Mă întreb și acum.
După raita de la Caiete, Sectorul Papetărie, pentru a constata încă o dată încă o dată prăbușirea filelor albe în favoarea celor dictando sau de matematică, mă opresc la Casierie.
Pe stînga, iau seama la o carte a cărei lansare o văzusem anunțată pentru 16 noiembrie 2015. Librăresele îmi vorbiseră emoționate că la lansare va veni și Aurora Liiceanu.

Cartea se numește Vrancea pe diagonală și e scrisă de Dan Nichita, redactorul „Blogului de atitudine civică VranceaAltfel.ro”.
Frunzăresc cartea.
Surprind nume cunoscute dintre politicienii vrînceni.

Ce pierdere de timp!
Să scrii o carte despre politicienii din Focșani!
Mă hotărăsc să mănînc aici, la Mall, de prînz.

În așteptarea comenzii, după ce dau un autograf unei profesoare din Focșani pe care n-o contrazic cînd îmi spune c-a avut elevă, la Matematică-Informatică, pe o nepoată de a mea (nu țin minte să fi beneficiat de o nepoată!), iau cărțile din punga dată la Librărie și mă apuc de răsfoitul cărților.

În cea despre Odessa (un fel de Crestomație) îmi cad privirile pe titlul Alexandr Werth, Un corespondent pe frontul de Răsărit.
Îmi amintesc imediat că titlul ăsta l-am întîlnit și-n cărțile despre Stalingrad. Îmi promit să caut cartea pe un anticariat on-line.

Mă apuc să citesc din Recviem pentru Est.
Sînt ceea ce autorul numește amintirile copilului. Rămîn cu imaginea unui disc de stîncă tăind o casă de bușteni din Siberia în două, fără a atinge copilul din leagăn.
Deocamdată nu mă captivează.

*

Un gînd. Tocmai cînd terminasem de notat despre meritocraţia din Imperiul Otoman mi-am venit în gînd societatea comunistă.
Societatea comunistă a desfiinţat barierele impuse de familie, de avere, de cotizarea socială.

De ce n-a fost cea mai bună lume dintre lumile posibile?
Pentru că locul averii, al familiei l-a luat originea de clasă.

Pe vremea feudalismului n-aveai nici o şansă dacă te năşteai iobag sau, poate, copil de negustor.
În comunism, culmea! n-aveai nici o şansă dacă te năşteai chiabur, proprietar, fiu de foşti.
În schimb, dacă erai copil de ţăran sărac sau de muncitor, ca să nu mai spunem, copil de nomenclaturist, treptele ascensiunii ţi se aşterneau la picioare.

Deşi ar putea să pară ciudat, societatea binecuvîntate de propagandă ca fiind, în succesiune istorică, după capitalism, era înaintea capitalismului, un fel de Ev Mediu tîrziu.
De Evul Mediu ţinea şi atotputernicia doctrinei.
În Evul Mediu, dacă un lucru lipsea din scrierile cuvioşilor Părinţi, el nu exista.
În comunism, tot ce fusese respins sau chiar ocolit de Marx, Engels şi Lenin nu exista.