Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Corespondență din Anglia. Cu petrol, fără petrol, dar până la urmă tot cu petrol, ecologistic vorbind
Echipa de la Davos e o grupare de încotro-bate-vântul care vrea să ne facă să credem că fără ei planeta ar refuza să se mai învârtă în jurul soarelui. Eu le propun să plece pe Marte, pe Saturn, pe Mercur, măcar vreo două luni, în concediu, să vedem dacă e adevărat. De ceva ani încoace și-au spulberat averile în mass-media, ca să ne educe în ecologie, propunând un program de poluare zero, care să le aducă banii dați pe propagandă înapoi. Nu știu dacă pe români au reușit să-i convertească, deși a venit timpul să-și naționalizeze și România resursele naturale și centralele producătoare de energie, dar pe americani și pe englezi, chiar și pe alți europeni din vest i-au făcut să creadă în ’vânturili’ lui Bob Dylan. Că naivii cetățeni ai acelor țări, învățați să primească ajutor de la guverne, au crezut în grădini de moriști eoliene și panouri solare nu m-a mirat foarte tare, ce m-a uimit a fost faptul că și hoții de buzunare au crezut în așa ceva. De la hoții de buzunare aveam pretenții.
Au uitat oare că în iarna lui 2021, în Texas, au înghețat și moriștile și panourile solare? Au uitat că ei au fost cei care au înțepat conductele de gaz rusești, provocând, fără pic de remușcare, un accident ecologic de proporții? Da, chiar ei, ecologiștii lui arză-i focul. Ca să nu mai vorbim de faptul că de reciclat se reciclează, în mare majoritate, în estul sărac, vestul bogat doar adunând.
Dar iată că pe Reuters a apărut o știre care explică, simplu și pe înțelesul tuturor, războiul din Ucraina. Americanilor și englezilor nu le-a păsat de Ucraina, așa cum nu le-a păsat nici de Irak, nici de alte locuri pe unde au băgat zâzanii. Un ONG ecologist a dat în judecată niște companii din Statele Unite ale Americii care construiesc, ghiciți ce? Conducte subacvatice de petrol destinat exportului. De-aia nu era bun petrolul de la ruși, americanii căutau să controleze ei piața. Sper ca Europa, măcar acum, să se trezească din amorțeala funcționarului, să-și dea cu benzinăriile peste cap și să nu le mai cânte în strună americanilor. Nu prea deștepți ei așa, americanii, dar lacomi ca omizile neaghesmuite. Americanii vor să vândă numai ei petrol din acela pe care îl acuzau de poluare. Și-au făcut planuri să fure piața adică.
După cum am mai scris și în alte articole, căderile Statelor Unite ale Americii, Chinei, Canadei, ale tuturor miliardarilor globaliști, cu imperiile lor financiare cu tot sunt rezultatul aroganței și al minciunii fără rușine, al prostituării politice și al ferocității de haită digitală. Când au golit bisericile lui Dumnezeu nu și-au dat seama că și-au blestemat norocul.
Războiul din Ucraina a fost o înșelătorie în care au murit oameni cu care cei din vest și-au vândut ziarele și politicile. America încearcă să se salveze, neînțelegând nici măcar acum că nu o poate face prin minciună și corupție.
Bibliografie:
https://www.reuters.com/business/energy/us-poised-become-net-exporter-crude-oil-2023-2022-12-19/
Comentarii
Un comentariu pentru articolul „Corespondență din Anglia. Cu petrol, fără petrol, dar până la urmă tot cu petrol, ecologistic vorbind”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Cu timp în urmă, hoinărind pe coclaurile patriei, am văzut că pe un perete de piatră era scris cu litere albe, de mână: „Mai există speranță.” (Într-un fel, caligrafia îmi aducea în minte lozinca pe care o silabiseam în clasa I-a. „Trăiască și înflorească scumpa noastră patrie!” Scris cu șablon și litere roșii. Dar asta-i altă poveste…)
Am citit, am recitit și m-am uluit. Ce căuta acolo încurajarea ăia emoțională?! Apoi, am mers mai departe și am uitat-o.
Acum, la ani distanță, citindu-vă textul subconștientul mi-a servit propoziția pe care memoria mea o pusese bine.
Așa e. Mai există speranță. Dar nu cred să ajungă la toată lumea!
P.S. Îmi place cum vă alegeți cuvintele! Expresia „ferocitatea haitei digitale” e extrem de plastică.