Pare incredibil, dar un stat european care presupus funcționează „normal”, a anunțat că renunță la anchetarea asasinării unui fost prim-ministru: Suedia a suspendat investigațiile privind uciderea fostului premier suedez Olof Palme, care a fost împușcat mortal în urmă cu 34 de ani la Stockholm. Autoritățile au afirmat simplist că decizia a fost luată pentru că principalul suspect a murit în anul 2000. Social- democratul suedez Palme a fost prim-ministru de două ori și s-a manifestat ca un critic egal față de super-puterile Statele Unite sau Uniunea Sovietică. Istoria anchetării asasinării sale este una a amatorismului: procuratura suedeză a obținut inițial condamnarea unei persoane, care a fost însă achitată la Curtea de Apel, după care procurorii au deferit Justiției un nou suspect, care a decedat în timpul cercetărilor.
… un risc pentru întregul continent european (prin lipsa de implicare a actualului guvern în combaterea fenomenului terorist), nu a reușit până în 2020 să stabilească vinovatul într-un asasinat politic dus la îndeplinire în public: Olof Palme a fost atacat pe stradă, după ce ieșise dintr-un cinema local și se îndrepta spre casă. Nu a avut gardă de corp, iar expertizele au stabilit că a fost împușcat din spate. În 34 de ani de anchete, au fost înregistrate direct de poliție doar 30 de persoane, dar cercul cercetărilor a implicat aproape 10000. Ancheta a fost întreruptă la nivelul în care autoritățile judiciare suedeze „suspectau” pe un anume Engstrom ca autor al atacului și care a decedat în urmă cu 20 de ani. Vajnicii anchetatori suedezi reținuseră în seama lui Engstrom că a fost printre primii prezenți la locul asasinatului, că era membru al unui club de tir, că era alcoolic, că muncea uneori până târziu: total insuficient pentru punerea sub acuzare.
… neegalate încă în Europa: cristoiublog.ro a dezvăluit că, în 2019, actualul prim-ministru suedez Stefan Löfven, chema la crearea unui tribunal internațional care să judece membrii grupului sunnit terorist Stat Islamic (IS). Liderul „corect politic” Löfven, unul dintre roboțeii politici europeni asamblați în garajele sorosiste, voia încă un tribunal, fiindcă la acel moment, țara sa nu avea nici măcar o legislație penală pentru punerea sub acuzare a cetățenilor suedezi înrolați în milițiile IS și reveniți în Europa- majoritatea sosiți în Suedia ca „refugiați” de o generație, din state cu jihadism ale Africii și Asiei. Între 2012 și 2017, cel puțin 300 de suedezi călătoriseră spre Siria și Irak pentru a se alătura grupului radical islamist și Califatului inaugurat în deșert.
…cristoiublog.ro aducea în atenția opiniei publice din România, faptul bizar că, prin „decizia” unui procuror suedez, afișarea steagului grupului Stat islamic nu mai era considerat ca „semn al urii” (ca în restul Europei), adică nu mai era pedepsit penal. Reamintim că, în octombrie 2016, procurorul suedez Gisela Sjövall decidea (pe o „științifică” analiză) că steagul grupului jihadist Stat Islamic – Daesh nu constituie „hate speech” („discurs al urii”) așa încât acest însemn al terorismului internațional putea fi afișat „legal” oriunde în această țară: altfel spus, dacă un suedez umbla cu un steag Daesh pe un trotuar și se mai strângeau vreo zece lângă el, pe legea suedeză, acolo putea fi înființat un club al fumătorilor de pipă (cu tutun din Siria) fiindcă nu era nimic „riscant” pentru siguranța publică. Spre stupefacția Europei civilizate, un simbol care catalizase activitatea unui grup terorist responsabil pentru zeci de masacre, a beneficiat în Suedia de întreaga „înțelegere” a „idioților utili” din Justiție, și a rămas considerat doar un banal „mijloc de comunicare non- verbală”.
… pe o motivație bizară- cu doi judecători care au făcut opinie separată în Completul de 5 – sentințele a două instanțe judecătorești anterioare și decidea anularea deportării unui refugiat african (din Somalia) care fusese condamnat definitiv pentru viol, invocând faptul că deținutul avea “legături puternice” cu Suedia și că nu exista “niciun motiv extraordinar” pentru deportarea lui. Era vorba, desigur, de magistrați suedezi formați la aceeași „școală neoliberală” a “corecților politici”, în care „legăturile puternice” cu o țară au ajuns să „atenueze” pedepse în cazul unei infracțiuni grave precum violul.
… în 2016, familia regală suedeză o decora pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, pentru “lupta curajoasă și susținută împotriva corupției”, în aceeași perioadă în care Gunnar Stetler, procurorul-șef al unității anti-corupție din Stockholm, decidea că familia regală suedeză “se situează potrivit Constituției suedeze, adică deasupra legislației anti-corupție”, deci nu putea fi judecată pentru corupție. Era grotescul unei „democrații” de paradă, dus pe una dintre culmile sale cele mai înalte din Suedia: care culmi, pe „corectitudine politică”, nu-s foarte joase.
… și care a permis imixtiunea ambasadorilor săi în politicile interne ale României ( e.g. în aprilie 2019, fostul ambasador suedez Anneli Lindahl semna abuziv, dincolo de practicile diplomatice, o scrisoare comună alături de alte 11 ambasadori din București, în care erau exprimate “îngrijorări cu privire la statul de drept din România”) are astăzi probleme cu propriul stat de drept și nu poate afla asasinul unuia dintre prim-miniștrii săi. După eșecul în cazul Palme, sistemul judiciar suedez arată ca o glumă: restul, din păcate, e poveste adevărată.
Lasă un răspuns