Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Cum a apărut în România jurnalismul care trimite la ghilotină
Pe parcursul procesului intentat ziariştilor, sub numele de Procesul criminalilor de gîndire (22 mai – 4 iunie 1945), presa comunistă şi presa comunizantă n-au contenit a insulta în fel şi chip pe cei mai mari gazetari interbelici: Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic.
Sub semnătura lui Miron Constantinescu, Scînteia din 31 mai 1945 tipăreşte pe pagina întîi un pamflet de o rară violenţă, mărturie a isteriei create de comunişti în epocă nu numai împotriva cărţilor, dar şi a celor care le scriau.
După lectura pamfletului îți dai seama că Procesul avea să fie o sinistră piesă de teatru.
Acuzații erau condamnați cu mult înainte de începerea primei ședințe.
Articolul lui Miron Constantinescu semnalizează ivirea și dezvoltarea unui jurnalism aparte, înflorit în anii stalinismului, continuat și în postdecembrism:
Jurnalismul care trimite la ghilotină.
„Viperele
Cu mult înainte ca primele ciubote nemţeşti să păşească pe pămîntul drag al Patriei noastre, cu mult înainte ca Gerstenberg, Killinger, Neubacher sau Clodius să se înstăpînească pe plaiurile noastre roditoare şi îmbălsămate de miresme peste cari să răspîndească putoarea lor fetidă nazistă, Hitler şi-a avut reprezentanţii şi purtătorii săi de cuvînt în ţara noastră!
Acestor slugi ticăloase, cărora la sunetul arginţilor şi la mirosul prăzii începeau să le şuere limbile şi să le apară colţii veninoşi şi hîzi, le-a revenit «misiunea» de a vărsa în valuri otrava lor în popor, de a ameţi şi întuneca minţile uşuratice, de a cumpăra conştiinţele scoase la mezat, de a încerca să intoxice organismul neamului.
Cuvintele de ordine de la Berlin şi Roma, sloganurile lui Goebbels şi Dietrich, iar mai tîrziu ale trădătorilor de patrie – Antoneştii, erau reluate cu slugărnicie de jigodie şi emise pe toate lungimile de undă ale presei.
Şi entuziasmul trădătorilor de Patrie, al valeţilor lui Goering era permanent alimentat de stipendiile grase ale duşmanilor popoarelor, ale asasinilor de copii şi femei, ale ucigaşilor de profesie.
Şi după ce au răspîndit otrava, după ce au semănat vrajba şi au uneltit împotriva unităţii naţiunii, în luna de jale a poporului nostru – Septembrie 1940 – cine exulta pe toate tonurile, cine sărbătorea răpirea Ardealului, dictatura agenturii lui Hitler şi sosirea coloanelor blindate ale cotropitorilor germani?
Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru, Ilie Rădulescu, Popescu-Prundeni, Romulus Seişanu, Radu Gyr – gangsterii presei, salariaţii Gestapoului, simbriaşii lui Goebbels, vînzătorii de Patrie!
A început apoi războiul acela criminal din 1941, au început asasinatele, jafurile, masacrele în Basarabia, în Ukraina, în Crimeea, în Caucaz.
Peste 600.000 de români au căzut victime acestui prăpăd, milioane de ucraineni, ruşi, moldoveni, evrei au fost ucişi, jefuiţi de hoardele naziste.Dar în spatele fiecărui asasin sau tîlhar care mînuia mitraliera sau tunul împotriva populaţiei paşnice era unul din ei: era Stelian sau Şeicaru, era Ilie Rădulescu sau Seişanu, Prundeni sau Dianu.
Cînd călăul Isopescu masacra zeci de mii de oameni la Bug, realiza visul directorului «Universului» care zeci de ani a instigat la aceasta; cînd javra Trepăduş lega oamenii de copaci cu capul în jos înfăptuia ceea ce propovăduise Ion Dobre zis Nichifor Crainic; cînd sadicul bandit Ghineraru rupea în bucăţi copii tîrîndu-i legaţi de motocicletă executa ceea ce l-au învăţat «maeştrii săi» Ilie Rădulescu, Popescu-Prundeni, Radu Gyr.
În spatele fiecărui asasin era un aţîţător, în spatele fiecărui şacal era o viperă.Dar astăzi ceasul judecăţii a sunat! În faţa Tribunalului Poporului apar tremurînd laş cei ce au lins ciubotele prusacilor, cei ce au oferit ţara lui Hitler, cei ce au împins-o la război criminal, autorii morali ai asasinatelor şi jafurilor.
Ucigaşi tineretului român, stipendiaţii Berlinului sunt azi în faţa Tribunalului Poporului ca vinovaţi de dezastrul ţării şi criminali de război.
Cu scîrbă şi ură priveşte poporul român la ei, cu ură şi scîrbă privim boturile lor mînjite de sînge.Deplină încredere avem în Tribunalul Poporului, în judecătorii propuşi acolo de norod. După cum au ştiut să deie o sentinţă pilduitoare călăilor şacali vor şti să pedepsească exemplar şi pe viperele otrăvitoare.
Pentru ca niciodată de acum încolo trădătorii de neam, vînzătorii de Patrie, slugile mîrşave ale duşmanului să nu mai încerce să ridice capul.
Pentru ca niciodată de acum încolo năpîrcile să nu mai ia condeiul în mînă.
Pentru ca poporul nostru să devină curat, luminat, fericit.Miron Constantinescu”
Comentarii
10 comentarii pentru articolul „Cum a apărut în România jurnalismul care trimite la ghilotină”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Superb !!!! Ticalosia este o arta, iar romanii au fost si sunt „meseriasi” de la „vladica la opinca”.
Cred ..ca va distrati cand scrieti ptr ca stiti istoria „neaccesibila” prostimii. Regrete doar la Radu Gyr.
In rest : ce a fost va mai fi si este un timp pentru toate (vezi Eclesiast).
…………………………………………………………………………………………………………….
Vreau sa-i raspund unui „vorbitor de romana” : in 1988 am regandit niste procese industriale si am realizat
ca pot cu o minima investitie sa renunt la 50% din angajati. Ceausescu „stia” situatia, dar nu accepta ideea
de somaj. Am fost chemat la partid (PCR), amenintat si obligat sa renunt la idee, eram dusmanul clasei muncitoare.
Deci : SA-L PUPATI IN CUR PE CEAUSESCU : V-A DAT DE MANCARE !!
@Gh.Grosu – E bine dacă ați renunțat doar la ”idee”! Alții au renunțat la mai mult de atât! Și, da! ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” i-a adus multă suferință nemeritată lui Radu Gyr.
de ce nemeritata?
Va si vad”amenintat” de PCR si pling numai cind ma gindesc ce amenintari crunte ati primit si ce greu v-a fost sa renuntati la idee…obligat fiind bineinteles…eu nu cred ca erati „dusmanul clasei muncitoare” asa cum credea PCR-ul, eu cred ca erati si sinteti bine cu pluta…intrati pe acest site de buna voie si nesilit de nimeni?Sau sinteti platit ca sa agitati nejustificat si sa mintiti constient? Inseamna ca ocupati o functie importanta inainte de ’89 ca sa „renuntati la 50% din angajati”. Cam citi angajati erau atunci ca sa concediati 50%? Ce functie aveati ca sa decideti concedierea a 50% din angajati?Sint 32 de ani de atunci, la felul cum va exprimati si scrieti diverse, erati prea tinar in ’88 ca sa ocupati functii importante. Ideile referitoare la procesele industriale nu erau ignorate la vremea aia, cine a lucrat pe atunci stie,cine nu, scrie prostii…asa cum faci mneatale acu’.Aia care veneau cu idei de imbunatatire, in orice domeniu, aveau privilegii si erau respectati de toti cei cu care lucrau, inclusiv conducerea intreprinderii respective. Ceea ce scrieti, poate vi se trage de la boala autoimuna de care pomeneati pe aici ca suferiti crunt…Aoleooooo, sper sa nu vi se traga de la nenumaratele doze de vaccin covid…se stie deja ca efectele secundare nu sint cunoscute in totalitate, inca se „aduna”…sa nu va fi afectat cumva „amintirile”…
Cel mai mult mă intrigă siguranța cu care vorbește Miron Constantinescu prin cuvintele din articol! Și era un om de știință la acea dată! Urmase Facultatea de Filozofie și la momentul scrierii articolului era deja doctor în științe sociale. Nu răzbate niciun pic de îndoială. Măcar să fi zis și că, poate, nu toți cei înfierați sunt la fel de vinovați sau că, tot poate, mai erau și alții la fel de vinovați ca aceia din lotul judecat! Un om de știință nu trebuie să-și abandoneze instrumentele de lucru profesionale, nici în profesie, nici atunci când înșiruie vorbe pe o hârtie fără legătură directă cu știința! Cred că și degringolada în care suntem astăzi se datorează în mare parte abandonului oamenilor de știință de la rigorile propriilor meserii, meserii care i-au propulsat în funcții de conducere ale statului.
Actualmente, RO a ajuns fără opoziție pe cale prezidențială, pașnică, neocupată cu tancuri. Se miră și Moromete.
Ro e una, poporul care misuna prin Ro e…alta poveste.
‘opozitia’, in popor, are un traseu… nu chiar de colea, pentru ca in popor tocma ce s-a nascut ‘opozitia’ proprie exclusiv dinamicii Hrist-Antihrist.
cui ii pasa daca in parlament nu mai e opozitie, cita vreme poporul da semne ca ii vede pe cei majoritari in barca lui Antihrist? :))
stiati ca in popor se manifesta, vreti nu vreti…ele se manifesta!, dinamici de tip Hrist-Antihrist?
Super comentariu, super!!!!Citi isi dau seama?
Miron Constantinescu=Alexandru Muraru
Acest articol ar trebui trimis si conducatorilor actuali ai Romaniei dar mai ales dl. Alex. Moraru. Poporul roman, ca natiune nu a gresit niciodata.cei care au condus au facut greseli pentru care au platit. Antonescu, cu clica lui a platit, iar poporul roman a patimit, a condamnat ororile, a trait ani intregi cu vina. In 1989 Ceausescu, cu clica lui a platit si tot poporul roman patimeste, a trait si traieste cu pata unui popor de mana a doua.Un popor nu poate sa isi asume mereu vina pentru un conducator prost, nu traim in istorie. Conducatorii au disparut, noi, poporul roman ne cerem mereu scuze. Altii, care au declansat nenorocirile mondiale nu mai cer scuze. Poate ca acum, in comparatie cu pandemia Covid, al doilea razboi mondial va fi un lucru minor. Poate ca pentru istoria Romaniei, mai important va fi Decebal.