Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (7)

„Pe drumul de la aeroportul militar (unde am aterizat după o călătorie de 4 ore şi ceva de la Londra, cu un avion al Royal Air Force), pînă în capitala Macedoniei, am văzut la un moment dat o tăbliţă indicatoare: Belgrad – Înainte, Priştina – Înainte, Skopje – La dreapta. Tăbliţa m-a dus imediat cu gîndul la un adevăr pe care mulţi l-am uitat: Macedonia a fost cîndva o republică a Federaţiei Iugoslave. Cele trei localităţi aparţineau aceluiaşi stat. Acum Belgrad e capitala Serbiei, Skopje, capitala Macedoniei, iar Priştina, capitala unui teritoriu pe cale de a deveni un protectorat NATO.
Macedonia a fost una dintre republicile Iugoslaviei. Acum ea e trecută în toate enciclopediile drept o ţară de sine stătătoare. Totuşi, din cîte am văzut pînă acum, nu e o ţară-ţară, precum România sau Anglia, ci un spaţiu fantasmagoric, pe care mi-e greu să-l definesc din punct de vedere ştiinţific. Sînt mai întîi urmele vizibile ale fostei Iugoslavii. Autostrada care o străbate, ca şi toate marile clădiri din Skopje, sînt de pe vremea lui Tito. Statuia acestuia din urmă o întîlnesc, în mărime naturală, la hotelul Ambasador, deşi Macedonia a devenit independentă, sfidînd construcţia politică realizată de Tito.
Teoretic ar fi trebuit ca statuia lui Tito, cel acuzat (inclusiv de macedoneni), că ar fi ţinut la un loc, în chip forţat, ţări ce voiau să zburde libere, să fie dărîmată. Iat-o însă rămasă în picioare, izbindu-ţi privirea, la un hotel din centrul oraşului Skopje. Simt apoi semnele prezenţei în acest teritoriu a două forţe care au pus stăpînire pe ţară: trupele NATO şi hoardele de politicieni, vedete de cinema, jurnalişti, reporteri de televiziune, hoardă ajunsă în Macedonia pentru a-i boci pe refugiaţii albanezi, după ce le-au vizitat taberele, pentru ca seara să-şi risipească dolarii la restaurantele scumpe. Sînt prezenţe temporare, provocate de criza din Kosovo, dar care fac din Macedonia un stat provizoriu, în care se vine şi se pleacă mai rău ca într-o gară.
Trupele NATO, mai precis cele aparţinînd Angliei, sînt instalate în afara oraşului. Avem şansa de a vizita Înaltul Comandament al Brigăzii a IV-a de Blindate, adusă în Macedonia în cadrul operaţiunii «Agricola», operaţiune deja echivocă. Gîndită iniţial pentru a se deplasa în Macedonia după Acordul de la Paris, Brigada a IV-a constituie nucleul posibilei armate terestre care ar putea invada Kosovo. E o tabără militară în toată regula, înzestrată cu tehnologie de ultimă oră (tancuri Challenger 1 şi vehicule blindate de luptă numite «Warrior», elicoptere «Lynx»), corturi, soldaţi umblînd încolo şi-ncoace înarmaţi pînă-n dinţi. Juri că te afli într-o ţară în plin război. Numai că puţin mai încolo de tabăra militară NATO, la cîteva sute de metri de drumul răscolit de şenilele tancurilor, dai de o turmă de oi, strînsă sub un salcîm, bete de căldură, lîngă stăpînul care doarme dus. Deşi tot ce vezi aparţine maşinăriei ucigătoare, deşi de aici ar putea porni invazia terestră, totuşi, nu reuşesc să mă încarc de tensiunea prafului de puşcă. (…)
Militarii NATO sînt o prezenţă obişnuită în Macedonia. Microbuzul cu care călătorim are pe parbriz inscripţia NATO. La taxarea de pe autostradă trecem fără să plătim, după ce şoferul, îmbrăcat în ţinută militară, îl salută din mers pe cei de la barieră.
Militarii NATO sînt totuşi discreţi. Adevărata trupă de ocupaţie în Macedonia o reprezintă cei veniţi pentru refugiaţi, pentru albanezii din tabăra Stankovici 1, îndeosebi. Zilnic oraşul e asaltat de politicieni (pe aici au fost Tony Blair, Hillary Clinton), de vedete (Roger Moore), de trimişi ai sutelor de organizaţii umanitare de pe glob, dar mai ales de jurnalişti. Skopje n-a fost pregătit pentru această invazie. Hotelurile sînt arhipline. La Ambasador, hotelul unde tragem, sîntem obligaţi să stăm cîte doi în cameră, pentru că nu mai sînt locuri. Un al treilea pat arată că hotelul e gata să facă faţă şi altor invadatori. Toată această hoardă bîntuie prin oraş, merge în taberele de refugiaţi, plînge pe umărul kosovarilor, scrie şi trimite acasă reportaje lacrimogene. Astfel că, alături de macedoneni care vînd varză la piaţă sau taie frunză la cîini, deoarece sînt şomeri, oraşul e plin de inşi care vin şi pleacă. Acelaşi lucru se întîmplă în toată Macedonia.
Cît timp va dura criza din Kosovo, Macedonia va rămîne un stat ca o gară“.

(Din cartea Ion Cristoiu ”În vestă printre fracuri”, Editura Historia, București 2007)

Pagini: 1 2