Cum înțelege Klaus Iohannis diplomația

Diplomația este un domeniu complex. Nu te naști diplomat, nu trebuie doar să ai un vocabular peste medie sau să știi să vorbești fluent si coerent. Trebuie să fii în stare să determini un complex de factori, să creezi ocazii, să faci în așa fel ca lucrurile să se întâmple, să calculezi momentele importante și să ai strategii funcție de reacțiile care se ivesc. Un diplomat trebuie să aibă sânge rece, să fie calculat, iar un bun diplomat trebuie să-și iubească țara, să cunoască istoria țării sale, cât și a celei în care se află, să contribuie la dezvoltarea patriei sale.

Pentru multe dintre cele de mai sus este obligatoriu ca un diplomat să cunoască istorie. Nu doar a României. Să aibă expertiză, și istorică. Cultura și educația sunt elementele ce obligatoriu se împletesc cu diplomația pentru a crea rezultate optime.

Din păcate, nu am văzut o preocupare la MAE despre faptul că nu are specialiști (în câteva cazuri foarte puțini) pe Serbia, Bulgaria, Turcia, Ungaria, Ucraina sau Federația Rusă. Cu alte cuvinte, nu au crescut o generație care să le cunoască istoria și să le vorbească limba. Să creeze punți de colaborare cu vecinii noștri.

De ce alegem neinspirat, aducem oameni fără consistență în funcții de importanță națională și ne amăgim că lucrurile se vor schimba? Probabil pentru că este în natura umană să fim optimiști și să ne legăm de vreo speranță, cum că de data aceasta chiar se schimbă lucrurile. În fond, pragmatic analizând lucrurile, nu se pot schimba pozitiv. Aceeași oameni, majoritatea traseiști politici, fără creativitate, controlați de servicii se bucură de funcțiile primite.

Șmecheria, tupeul și combinațiile contribuie din plin la ceea ce se numește campanie electorală. Prosteala și sfidarea oamenilor de bună credință nu are limite. Pe când toți se concentrează pe campania electorală, atât președintele, cât și grupul său de indivizi ce formează guvernul, se concentrează pe singurul lucru pe care-l au în cap și anume să scape țara de PSD. Probabil, Klaus Iohannis va rămâne în istorie ca omul care a distrus Partidul Social Democrat. Actuala conducere PSD îl ajută din plin să-și îndeplinească scopul trasat.

Cum scopul este ca alegerile locale și parlamentare să se țină anul acesta, strategia este de a transfera de la PSD, de a crea panică, prin creșterea treptată a numărului de infectați, cu scopul ca persoanele în vârstă (mare parte votante a PSD) să nu mai vină la vot, în așa fel încât scorul PNL să fie unul satisfăcător. Chiar și pentru Klaus Iohannis, care nu are probleme de etică în ceea ce privește respectarea Constituției.

Sună trist, dar președintele se consideră locomotiva PNL. Cum opoziția nu are vreo problemă cu imparțialitatea președintelui, acesta își vede liniștit de planul său. Câștigarea alegerilor și concentrarea puterii în mâinile sale! Cu presa deja cumpărată, alunecarea spre autoritarism este mai mult decât reală. În practică, drepturile și libertățile le conștientizăm atunci când nu le mai avem.

Jignirile la adresa celor care încă se exprimă după cum gândesc sunt la ordinea zilei la PNL, iar trimiterea elevilor acasă pentru a putea organiza secțiile de votare li se pare un lucru firesc. Ce fac părinții cu copii în cazul în care aceștia trebuie să meargă la muncă? Votează cu PNL?

Cum toate deciziile importante trec pe la Klaus Iohannis, acesta nu contribuie doar la falimentul educației și culturii sau a economiei românești, ci ne creionează o imagine negativă și în diplomație. Pe lângă faptul că avem cea mai slabă clasă diplomatică din istoria României (cu excepția câtorva persoane), asistăm la rotirea unor ambasadori dintr-un punct în altul fără nicio logică sau după o logică a unui președinte care este străin și de acest domeniu.

Care au fost realizările corpului diplomatic în mandatul trecut al lui Klaus Iohannis? Ce am obținut sau cu ce a contribuit pentru România corpul diplomatic? Care sunt direcțiile diplomației românești? Care sunt scopurile? Ce strategie are MAE pentru România? S-au dezvoltat, în ultimii ani, unele relații cu state în care diplomatic nu funcționăm optim? Ce facem cu Republica Moldova, cu Ucraina în privința minorităților, cum fructificăm relațiile din spațiul balcanic (nu există Balcanii de vest) sau orientul apropiat? Ce strategie avem în U.E? Ce facem cu MCV-ul sau cu spațiul Schengen? Etc, etc…
Că funcționăm diplomatic mai mult pe o strategie a serviciilor decât pe una politico-diplomatică este evident. Iar rotirile de ambasadori se fac doar să se facă.

Dan Mihalache este mutat de la Londra la prea complicatul post din Nicosia. Să înțelegem că, de fapt, nivelul său era de Cipru, iar când a fost trimis la Londra a fost trimis, așa, la mișto? Sau Dan Mihalache vrea să fie lângă zona offshore?
În campania electorală pentru realegerea președintelui Iohannis, liberalii s-au deplasat la Londra, la sediul ICR pentru a-i lansa cartea ”vizionară”.
Pentru că Londra este și va rămâne un centru diplomatic cu greutate, românii și-ar putea construi o echipă care să producă rezultate politice transformate în rezultate economice.

A trimite la Moscova un ambasador care nu vorbește limba rusă este ca și cum nu l-ai trimite. Acest Cristian Istrate se poate odihni liniștit tot mandatul. Nu-l va deranja nimeni. Dincolo de strădaniile lui Vasile Soare, fostul ambasador nu a fost susținut din MAE așa cum ar trebui. Acesta și-a adus un aport substanțial pentru români în Federația Rusă. A fost și, din păcate, putem spune că o să rămână ambasadorul care a organizat împreună cu fostul (și el) secretar general din MApN, Codrin Munteanu, prin ONCE procesul de căutare a soldaților români morți în Uniunea Sovietică și procesul de reînhumare într-un cimitir pus la dispoziția României printr-o înțelegere bilaterală. Și nu este singurul cimitir. Tot prin eforturile sale s-a reușit publicarea unui volum care conține lista celor peste 20 000 de români deportați decedați și înhumați pe teritoriul Rusiei.
Ca răsplată, a fost rechemat!

Gabriel Șopandă, după patru ani în Turcia se poate lăuda cu faptul că a existat. Cum comunicarea se face prin canalele directe și prin servicii, ambasadorului român i-a revenit sarcina să existe doar. Ca specialist în relațiile româno-turce, nu am văzut din partea sa un proiect, o realizare culturală sau măcar o minimă realizare în privința relațiilor economice dintre cele două state. Cei care vor să facă o analiză pot privi la activitatea ambasadei Turciei în România. Orice comparație, este de prisos.

O altă sinecură evidentă este Dan Petre. Acest ”istoric” fără operă a ocupat toată viața sa funcții date și nu câștigate. După atâția ani de șef al Institutului Diplomatic (cât tupeu) a lăsat în urma sa…nimic.

Evident lista este lungă. Specializările trecute în drepturile numelor de ambasadori sunt generale. Denumiri ca expert, specialist, problematică sunt doar cuvinte care au rolul de a descrie pentru cei naivi că acești ambasadori chiar sunt specialiști.

În fond, ei sunt aleși și trimiși. Cei care fac jocurile, prin Klaus Iohannis, au ca scop să dezinformeze, să nu iasă în evidență, să nu deranjeze. Să ducă o diplomație în care cuvântul de ordine este îngrijorare!

Urmează încă un mandat în care diplomația românească va rămâne în umbră.