Cum s-a ciocoit Ludovic Orban

Ludovic Orban a fost, din punct de vedere vestimentar, un ponosit, dar petrecărețul din el l-a ajutat mereu să treacă peste asta și să se facă simpatic în anturaj. Sincer, este de apreciat că, neavând atâta timp serviciu, a chibzuit bine bruma aia de 3000 de lei, cât era în Declarația de avere atunci când a fost nevoit să o facă. Cu suma asta, ori te îmbraci de la second, ori faci foame în țoale de firmă din magazin de firmă.

Prima mea ieșire cu liberali de la vârf, de-ăia adevărați, a fost prin 1996, cred. Nu în Târgu Mureș, ci în Cluj Napoca. Fusese o ședință mare și după m-au invitat cu ei la o bere. Am ajuns la o petrecere, la primul Bal al Presei. M-a și inspirat, că după aceea am organizat și eu câteva ediții în Târgu Mureș. Erau câțiva, și Viorel Cataramă, de el îmi amintesc sigur. Și nu știu cum a pomenit unul de Orban, că era ceva consilier de sector, iar altul a exclamat: „E un pârlit, săracul, nu știe ce-s alea șosete de mătase”. Nu cu emfază, nici superioritate. Cum și eu eram mai de la țară, m-am tot gândit, având în cap dresurile mele de mătase, cum dracu ar putea purta așa ceva un bărbat.

Au fost câteva ocazii, pe care le voi povesti, în care, când îl vedeam pe Orban, auzeam cuvintele ăluia. Poate că așa s-a format o prejudecată, iar dacă nu ar fi ajuns premier, nici nu merita să discutăm despre hainele lui Orban. Ideea este că mi-am amintit că, pe când era ministru al Transporturilor, purta Armani, apoi a revenit la ponoseală, iar acum a sărit iar în costume de firmă. Și nu despre haine e vorba, căci dacă ne amintim de premierul UE, Jean-Claude Juncker, el era foarte mândru de șosetele lui rupte și de faptul că hainele stăteau pe el ca pe gard. Stau și acum, dar acum nu mai contează. Și nici atunci, că puterea lui a stat în pix, nu în șosete.

Prima întâlnire cu Ludovic Orban, când era ministru al Transporturilor, a fost la sediul PNL din Târgu Mureș. De obicei, ăștia din București veneau în ziua de vineri în provincie. Eu aveam șapte joburi în presă și o emisiune la televiziunea locală, care era exact vineri. Și a început Orban să vorbească. Pe atunci nu se vopsea pe păr. După ce mi-am umplut o pagină de cerculețe și alte forme geometrice, mi-am aruncat privirea sub masă. I se ridicaseră pantalonii și între manșetă și șosete era piele. Și păr. Și atunci l-am întrerupt, oricum aveam de gând să o fac, că așa făceam cu toți, nu-i lăsam să bată câmpii, dar eu aveam 7 joburi și o emisiune de făcut. Între timp aflasem și care-i treaba cu șosetele de mătase la bărbați, care trebuie să fie până la genunchi. Orban, foarte arogant, m-a repezit. Și s-a iscat o discuție aprinsă, iar eu am plecat. Prefect era Ciprian Dobre. El purta șosete de mătase. Am aflat, acum câțiva ani, că după acel episod pe toți liberalii care veneau în Mureș îi punea în gardă că „blonda aia e afurisită”.

Stima față de el mi-a scăzut și mai mult când un amic mi-a povestit că, pe vremea când era ministru, s-a dus la el cu un prieten bun, al lui Orban. Au intrat în birou, biroul gol, deși secretara le-a spus că este. După ce l-a sunat, a apărut din odaia cu pat, tot boțit. Și a zis râzând: „M-am întins un pic, de-amiază”.

Apoi nu am mai avut treaba lui Orban, chiar nu m-a interesat deloc. Nici accidentul și fuga, nici DNA-ul.
Până în august, 2018, când a avut loc o ceremonie în Senat în memoria lui Mircea Ionescu Quintus. Ca o paranteză, atunci m-am certat cu Andi Manciu, acum șeful Grupului de Comunicare Strategică. Pentru că s-a ocupat de acțiune și a dezorganizat-o sublim.

Ludovic Orban era președintele PNL, dar au participat și foştii lideri liberali Valeriu Stoica şi Călin Popescu-Tăriceanu. De asemenea, au fost acolo Emil Constantinescu, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Dinu Zamfirescu, Alina Gorghiu, Vasile Blaga şi mulți alţi liberali. În ziua aceea mi-a fost milă de Ludovic Orban. Era singur și nimeni nu îi căuta compania.

Am găsit pe Facebook ce am scris atunci: „Sunt într-o sală plină de liberali. Autentici, deveniți și convertiți, de toate felurile. Li s-a cerut, de unul dintre ei, să respecte principiul vechilor liberali: Totul pentru țară, nimic pentru noi. Mulți au zâmbit cu dispreț. În fața mea e Ludovic Orban. Singur. Știe să încaseze”.

Toți îl priveau ca pe un nimic. Chiar mi s-a făcut milă de el, cu toate că, tot așa, între manșetă și șosetă era o palmă de piele cu păr. Și când se ridică, pantalonii îi sunt lungi, de fac buclă pe pantof.
În Evenimentul zilei scriam: „Finalul acestei reuniuni liberale a fost un prilej de strângeri de mână și îmbrățișări. Dincolo de bucuria expusă ostentativ se simțea sărutul lui Iuda, mai ales în ceea ce îl privește pe Ludovic Orban”. Așa a rămas și acum. Cu sărutul lui Iuda. Dar, coafura rezistă încă, mai ales că a trecut la vopsea.

Apoi, am tot început să ne întâlnim. Că asta era ocupația mea. Și mereu i-am remarcat costumul, strălucea de la atâta călcat. Năravul de saltimbac era tot mai accentuat. Odată, tot în 2018, era protestul ăla al lor, cu legile justiției în fața Parlamentului, în Parcul Izvor. Deși treaba părea destul de serioasă, Orban era ca un măscărici. Când a găsit, nu știu unde, pahare de cafea cu inscripția Klauss, cred că le-a cumpărat pe toate și nu mai prididea să se așeze în fața camerelor și aparatelor de filmat.

Cineva mi-a mai povestit, apropo de haine, o fază. S-a dus odată la Focșani, la Hora Unirii. Frig de crăpau pietrele, el într-un paltonaș ponosit dârdâia. Și-atunci, Ion Ștefan, zis Grindă, l-a luat de braț și l-a băgat într-un magazin, de unde i-a cumpărat un palton.

După ce a ajuns premier, era invitat frecvent la Digi24. Acolo au scaune înalte. Lui Orban i se vedeau acum șosetele albe dintre bocanci și pantalonii ridicați. Nu o dată, nu de două ori, ci de fiecare dată. Plătește o turmă de consilieri degeaba. Unul nu i-a spus că, oricât de frig i-ar fi, nu moare o oră dacă își pune pantofi. Și i-ar fi cocoloșit și aruncat șosetele alea albe. Bănuiesc că nu erau izmenele.
Vestea bună este că acum Ludovic Orban are costum de firmă.