Cum să ne spălăm pe mâini

„Iată cum se menține siguranța ÎMPOTRIVA X. Cetățenii care suspectează efecte secundare le pot raporta doctorului, autorității competente sau dezvoltatorului lui X. Rapoartele sunt colectate în Y, baza de date europeană pentru efecte secundare suspectate. Z monitorizează Y pentru a identifica tendințe neobișnuite în rapoarte. De regulă, efectele secundare suspectate după X nu au legătură cu sau nu sunt cauzate de X. Adesea, rapoartele cu efectele secundare suspectate nu sunt suficiente pentru a trage concluzii despre siguranța unui X. Z analizează continuu toată informația disponibilă, inclusiv date din studii clinice de amploare. Z poate trage concluzii despre siguranța X-urilor doar după o evaluare amănunțită. Dacă Z stabilește că există o problemă își va actualiza recomandările pentru public. Z poate solicita mai multe studii și chiar restricționa utilizarea X, dacă este necesar. X-urile sunt sigure. Pentru a te informa, consultă surse de încredere precum…”

Acest mesaj este plătit de Z să-ți apară pe ecran când navighezi pe net. E un film de un minut în care fiecare propoziție de mai sus rămâne pe ecran câteva secunde. Aldinele din textul de mai sus apar în mesajul original cu roșu, deci sunt evidențiate pentru prostime. Cursivele sunt sublinierile mele și transmit un mesaj aparte – sapienti sat. Verzalele subliniază coeficientul de inteligență al realizatorilor. În traducere liberă, mesajul plătit (din banii tuturor cetățenilor europeni, indiferent cât de spăimoși sunt) este următorul: „Noi ne asigurăm că X e bun.” (Nu a fost intenționată faza cu „ne asigurăm împotriva lui X”, că ar fi fost o recunoaștere a calamității de cutremur, vorba marelui comic.) „Dacă suspectezi că X îți atacă lingurica, păsărica, zmeurica și-alte chestii, spune-ne și nouă, dar să știi că X nu-ți atacă nimic. Noi identificăm, nu suspectăm, tu suspectezi, vezi să nu mai faci! Bunăoară, dacă tu insiști să presupui că ai impresia că mergi în cârje pentru că te-a călcat mașina, o să cerem părerea experților și pe urmă îți facem recomandări, dar să știi că mașinile nu calcă pe nimeni. Mai informează-te și tu, ce naiba! Ascultă aici la noi!”

Există două gafe logice foarte răspândite, inclusiv printre oamenii de știință, cărora le anulează uneori munca de-o viață. (Da, logica poate fi și parșivă.) Prima e legată de sofismul post hoc, ergo propter hoc. E un sofism din categoria „cauze false” și este inclus pe lista sofismelor ca să nu-ți imaginezi că dacă trăsnește afară și tu dai cu capul de prag în bucătărie cauza accidentării e trăsnetul. Totuși, „după aia, deci din cauza aia” nu e axiomă a vreunui sistem. E doar o precizare care îți cere să fii atent când te legi la șireturi, să legi stâng-stâng, drept-drept, ca să nu-ți julești nasul când începi să pășești. Însă, dacă un copac ia foc după ce a fost trăsnit nu te apuci să faci studii pentru a stabili cauza incendierii, fiindcă natura nu știe ce-i ăla sofism. A doua eroare e clauza pe care o vântură cu nesaț tot mai mulți (pseudo)științifici, de cele mai multe ori fără s-o înțeleagă: Correlation is not causation – „Corelația nu înseamnă cauzare”. Cu alte cuvinte, dacă doi parametri sau două seturi de date etc. evoluează în tandem, asta nu înseamnă neapărat că unul e cauza și celălalt efectul. Așa e. În afară de cazurile în care nu e așa. Cum ar fi, de pildă, toate studiile clinice medicale, care au la bază într-o proporție semnificativă (mai ales în aripa observațională) metode de cercetare inductivă – adică o logică nesigură –, dintre care face parte și metoda variațiilor concomitente, care ne permite să emitem ipoteza că după fiecare pahar de alcool îngurgitat crește alcoolemia în sânge. Or, asta e o ipoteză pe care istoria n-a reușit încă s-o falsifice. (Mai avem de făcut progrese științifice.) Ambele gafe pot duce la orori de raționament ridicole sau catastrofale, fără ca publicul general să observe vreo neregulă. Dar asta nu le face mai puțin orori, iar când contextul nu e comic pot apărea tragedii.

Revenind la mesajul nostru de marketing, din care reiese foarte clar cine-i ținta și cât are mintea de strecurătoare, putem acum să-i dăm o formă și mai scurtă: „Băi nene, nu te mai lua după toți proștii, fizica a făcut progrese și, prin cercetări amănunțite, am stabilit că, dacă pici lat după ce bagi degetele-n priză, ești impresionist. Ți s-a părut că te-a răpus curentul electric, dar mai cercetăm noi și-ți găsim cauza reală. Până atunci, bagă degetele-n priză când și de câte ori vrei tu (sau îți spunem noi), că nu apare nicio tendință neobișnuită, iar dacă apare, ți s-a părut!” Pe lângă paralizarea rațiunii și ologirea bunului-simț, ultimii doi ani ne-au adus o boală letală: progresul științific până dincolo de hotarele aristotelico-leibniziene. Ba chiar „științele medicale” (cum e botezată mai nou arta medicinei de inspirație științifică) au progresat atât de tare încât au ajuns să fie apanajul exclusiv al politicienilor și al plutocraților care îi țin în lesă (în Occident vorbim de majoritatea eșichierului politic, indiferent de țară). Mai rău e că și potentații și lacheii au rămas doar cu melodia de la tabla înmulțirii. E drept, din motive diferite, dar asta-i altă poveste.