Spania a câștigat Campionatul European de Fotbal, după ce a învins Anglia în Finală cu scorul de 2-1

Curajul de a rămâne uman – 27 ianuarie, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

În timp ce 27 ianuarie 2024 marchează cea de-a 79-a aniversare a eliberării lagărului de concentrare de la Auschwitz, o imagine diferită apare atunci când privim rezistența în fața dezumanizării naziste printr-o serie de aniversări marcante ale celui de-al Doilea Război Mondial. Tema zilei internaționale de comemorare a victimelor Holocaustului din acest an este „Recunoașterea curajului extraordinar al victimelor și supraviețuitorilor Holocaustului”.

Holocaustul – o tragedie umană de mari proporții, în timpul căreia au murit șase milioane de evrei – spune nu doar povestea unui popor hăituit de o ideologie absurdă, exprimată prin atrocități de neconceput. Holocaustul este și povestea altor grupuri de victime care, alături de evrei, au împărtășit aceeași dramă în lagărele de concentrare naziste.

Identificându-i pe Martorii lui Iehova drept un grup care s-a remarcat în mod deosebit prin refuzul de a împărtăși valorile inumane ale lui Hitler, istoricul Henrik Eberle a menționat următoarele în cartea sa, Scrisori către Hitler: „În fața milioanelor de victime ale regimului național-socialist, acest număr [de victime Martori ai lui Iehova] pare mic, dar stă mărturie pentru gestul colectiv de afirmare a propriilor valori și de refuz al compromisului, gest care impune respect”. (Scrisori către Hitler, pag. 189)

Prin ce s-a remarcat curajul Martorilor lui Iehova?

Curajul Martorilor din perioada nazistă își are rădăcinile în loialitatea față de ceea ce este nobil și demn. Dincolo de lucrările academice istorice care vorbesc despre alegerile morale ale acestui grup de creștini din perioada nazistă, poveștile supraviețuitorilor descriu modurile în care aceștia au făcut față unui război dezumanizant.

Cartea Voices From the Holocaust (Voci de la holocaust) conține memoriile unei poloneze care a supraviețuit lagărelor de concentrare de la Auschwitz și Ravensbrück și care a scris: „Am văzut oameni care au devenit foarte, foarte buni și oameni care au devenit extrem de abjecți. Martorii lui Iehova erau grupul cel mai plăcut. Mă înclin în fața acestor oameni. . . . Ei făceau lucruri minunate pentru ceilalți. Îi ajutau pe bolnavi, își împărțeau pâinea și le aduceau celor din preajma lor mângâiere spirituală. Nemții îi urau și îi respectau în același timp. Le repartizau cele mai grele munci, dar aceștia le acceptau cu fruntea sus“.

Citind mărturiile trecutului despre rezistența spirituală a Martorilor din acele vremuri întunecate, cineva ar putea găsi una dintre cele mai puternice metafore ale umanității care strălucește în condiții inumane.

După ce a intervievat o catolică ce fusese în lagăre, Christine King, istoric britanic a mărturisit: „Ea a folosit o expresie pe care nu am uitat-o niciodată. Ea a descris în mod detaliat viața oribilă de acolo, condițiile dezgustătoare în care a trăit. A spus că i-a cunoscut pe Martori și că acei Martori erau o stâncă în noroi, un loc stabil în toată acea mocirlă. Ea a spus că ei erau singurii care nu scuipau după trecerea gardienilor. Ei au fost singurii care au înfruntat această situație nu cu ură, ci cu iubire și speranță și cu sentimentul că exista un scop”.

Ce i-a făcut pe Martorii lui Iehova să fie niște ‘stânci în noroi’ 

Poate că nimeni nu ar putea explica cu adevărat această forță interioară, în afară de cei care au simțit-o pe propria piele, în situații aflate la limita suportabilității.
O supraviețuitoare evreică și Martoră a lui Iehova, pe nume Rachel Sacksioni-Levee, povestește ce s-a întâmplat după ce a refuzat să lucreze la fabricarea pieselor pentru bombardiere: „Am fost căutată prin barăci, fiind apoi dusă afară. Atunci am fost lovită de mai multe ori de una dintre gardiene, care mă tot întreba: «Cine nu te lasă să muncești?» De fiecare dată îi răspundeam: «Dumnezeu». În acest moment a intervenit cealaltă gardiană care i-a zis: «Mai bine te oprești. Acești Bibelforscher[1] s-ar lăsa omorâți în bătaie pentru Dumnezeul lor». Cuvintele ei m-au întărit extraordinar de mult.”

Evocând sursa tăriei sale morale, Adolphe Arnold, supraviețuitor al lagărelor de concentrare și al experimentelor medicale pentru testarea compușilor și anticorpilor anti-malarie, a spus: „Chiar dacă ești extrem de slăbit și de deprimat, Dumnzeu te vede, știe prin ce treci și îți va da forța de care ai nevoie pentru a depăși situația și pentru a rămâne fidel. Mâna sa nu este prea scurtă”.

Lupta cu barbaria nazistă

Ideologia bolnavă a lagărelor de concentrare a întruchipat impulsul de a-și dezumaniza victimele, iar naziștii, considerați experți în distrugerea voinței umane, au încercat cu disperare să-i determine pe Martorii lui Iehova să-și încalce neutralitatea creștină. Cartea The Theory and Practice of Hell (Teoria și practica infernului) remarcă însă următoarele: „Trebuie recunoscut faptul că, din punct de vedere psihologic, SS-iștii nu au făcut niciodată față problemelor create de Martorii lui Iehova”.

Din perspectivă psihologică, în conflictul dintre Martori și naziști, părțile implicate au căpătat valențe surprinzătoare prin faptul că victima a reușit să-și învingă călăul, provocându-i săpături adânci în fortăreața convingerilor sale aparent indestructibile. Efectul Martorilor asupra psihicului nazist este descris de istoricul Christine King, în cartea New Religious Movements: A Perspective for Understanding Society (Noi mișcări religioase: o perspectivă pentru înțelegerea societății): „Martorii lui Iehova au sfidat conceptul totalitar al noii societăți, iar această sfidare, care persista zi de zi, îi deranja evident pe arhitecții noii ordini. . . . Metodele seculare, cum ar fi persecuția, tortura, întemnițarea și ridiculizarea, nu au reușit să determine nici un Martor să accepte poziția nazistă; dimpotrivă, ele s-au întors împotriva instigatorilor lor. . . . Lupta dintre aceste două grupuri rivale care pretindeau loialitate a fost crâncenă, îndeosebi pentru că naziștii, mai tari din punct de vedere fizic, erau în multe privințe mai puțin siguri, mai puțin înrădăcinați în fermitatea convingerii lor, mai puțin încrezători în supraviețuirea Reich-ului lor de 1 000 de ani. Martorii nu se îndoiau în ce privește fundamentul lor […]. În timp ce naziștii trebuiau să suprime opoziția și să-și convingă susținătorii, […] Martorii erau siguri de loialitatea absolută și fermă a membrilor lor, și aceasta chiar până la moarte”.

Încrederea Martorilor, care nu ceda sub povara suferinței, a provocat în perscutorii lor reacții ce trădau fisuri adânci într-o duritate de oțel.
Iată ce relatează supraviețuitoarea Rachel Sacksioni-Levee: „Într-o zi le citeam din Biblie câtorva femei din lagăr. Deodată, la fereastră a apărut comandantul lagărului. Am fost foarte înspăimântate întrucât Biblia era o carte interzisă în lagăr. Comandantul a intrat, a luat Biblia și a zis: «Deci asta e o Biblie, nu?» Spre marea mea ușurare, mi-a dat-o înapoi, zicându-mi: «Dacă moare o femeie, va trebui să citești ceva din Biblie cu voce tare»”.

Franz Wohlfahrt, un spraviețuitor care a pierdut 15 rude și membri apropiați ai familiei sale deoarece erau Martori, a fost arestat și întemnițat la data de 14 martie 1940, deoarece a refuzat să fie înregimentat militar și să salute drapelul nazist. El a descris neputința gardienilor în fața atitudinii Martorilor: „Noi eram întotdeauna bine dispuși. De multe ori gardienii mă opreau și mă întrebau: «În toată această mizerie încă zâmbești? Ce se întâmplă cu tine?» Atunci le ziceam: «Am motiv să zâmbesc, deoarece noi avem o speranță care ne ajută să înfruntăm această perioadă dificilă – o speranță în Regatul lui Dumnezeu, când totul va fi restabilit și pentru toate lucrurile pe care trebuie să le suportăm astăzi vom fi răsplătiți».”

Bătălia Martorilor cu barbaria nazistă, ar putea fi rezumată într-un mod aproape poetic prin ceea ce a scris istoricul Christine King: „De o parte [naziștii] uriași, puternici, aparent de neînvins. De cealaltă parte [Martorii] foarte, foarte mici . . ., neavând altă armă decât credința lor . . . Martorii lui Iehova au învins din punct de vedere moral puterea numită Gestapo”.

Valoarea rezistenței Martorilor în timpul Holocaustului

Martorii lui Iehova au fost o enclavă mică și pașnică pe tărâmul nazist. Cu toate acestea, ei au purtat și au câștigat o bătălie în felul lor – o bătălie pentru dreptul de a i se închina Dumnezeului lor, o bătălie ca să-și iubească aproapele, o bătălie ca să rostească adevărul.

Potrivit Muzeului Memorial Auschwitz-Birkenau, se estimează că peste 3 000 de Martori ai lui Iehova au fost trimiși în lagărele de concentrare naziste. Mai mult de 2 000 au fost din Germania, iar restul au fost din Olanda (200-250), Austria (200), Polonia (100), Belgia, Franța, Cehoslovacia și URSS. Enciclopedia Holocaustului estimează că „aproximativ 1 900 de Martori ai lui Iehova au murit în lagărele de concentrare. Majoritatea victimelor au fost bărbați de naționalitate germană”. Aproape 400 au fost executați, prin decapitare, împușcare, spânzurare sau gazare. Majoritatea au fost judecați, dar unii au fost uciși fără să fi fost aduși în fața unei instanțe. La lagărul de concentrare de la Dachau au fost executați 101 Martori, dintre care 32 prin gazare în Schloss Hartheim, alături de alți deținuți bolnavi sau cu dizabilități.

Identificați printr-un triunghi violet, acest grup de creștini a cunoscut dezlănțuirea sălbatică a regimului nazist deoarece au refuzat „să cedeze cerințelor categorice ale guvernului nazist”. (Ian Kershaw, Hitler 1889–1936: Hybris)

„Dacă semnificația morală a triunghiului violet nu va fi uitată în timp, acesta va fi un scut în fața dezastrului, un scut ce ne va orienta atenția și simțul responsabilității spre o conduită virtuoasă, demnă de cel mai înalt respect din partea oamenilor”, a scris profesorul John Roth în cartea sa Holocaust Politics.

„O particularitate a Martorilor lui Iehova a fost că aveau opțiunea de a părăsi lagărele de concentrare dacă renunțau la credința lor și semnau următoarea declarație: «Declar prin prezenta, sub jurământ, că recunosc activitatea [Martorilor lui Iehova] ca fiind ostilă statului. Ca un bun german, am renunțat la orice asociere cu aceștia și la orice contact pe care l-am avut cu ei. Viața poporului meu și munca Führerului au întâietate pentru mine, mai presus de orice altceva»”. Consiliul Europei, Victims of Nazism – A mosaic of FatesPedagogical Factsheets for teachers (2016)

Istoria Martorilor lui Iehova este o istorie demnă de relatat. Au dat dovadă de un mare curaj pentru a îndura genocidul. Este vorba de curajul de a trăi cu sentimentele larg deschise în pofida brutalității fără sens și de tăria de a răspunde cu bunătate cruzimii arbitrare. Curajul de a privi viața nu prin ochii realității nemiloase, ci prin ochii unei speranțe de neclintit că dincolo de mizeria unei tragedii, există un scop mai mare, etern.


[1] Sub acest nume erau cunoscuți pe atunci Martorii lui Iehova din Germania.

Departamentul de informații publice
Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova”021 302 75 03, (+4) 0770 315 146
birouldeinformatiipublice.ro@jw.orgStrada Orzari 29-31, Sector 2, București, 021552
Web: https://www.jw.org/ro/stiri/jw/

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Curajul de a rămâne uman – 27 ianuarie, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului”

  • Mulțumesc mult d-lui CRISTOIU pentru frumosul articol. Foarte bine structurat și pe înțelesul tuturor care dorește să-i cunoască pe martori lui IEHOVA și convingerile lor , iubirea lor , statornică față de Dumnezeu Iehova. Vă mulțumesc încă o dată.

  • Bine documentat. Felicitări!

  • Ma bucur domnule Cristoiu, pentru curajul dumneavoastră de a relata adevărul, sunteți nepartinitor! Cine a plătit cu viața pentru a rămâne integru față de Dumnezeu și cu o conștiință curata și față de semeni nu trebuie să fie uitat! Fie ca cei sinceri sa înțeleagă ce înseamnă neutralitate în prezent și poate vor lua atitudine! Mulțumesc pentru articolul redactat!

  • Bună ziua!
    Apreciez articolele d-voastră echidistatnte şi bine documentate… Să continuaţi tot aşa… Felicitări!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *