Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Dacă nu depune Moțiune de cenzură, PSD devine complicele gravei încălcări a Constituției de către Guvernul Orban
Cu mai puțin de un an în urmă, mai precis la finele lui ianuarie și începutul lui februarie 2019, Parlamentul României a dezbătut și votat Proiectul Legii Bugetului pe 2019.
Cu o zi înainte de trecerea Legii prin Parlament deplîngeam pe cristoiublog.ro, sub titlul semnificativ, Discuțiile la Buget: Ca de obicei, un exercițiu de democrație autentică a fost transformat într-un exercițiu de democrație de fațadă, absența dezbaterilor de amploare în presă, pe scena politică, în Parlament la Bugetul pe 2019. Semnalînd că „în perioada în care a fost supus dezbaterii, nici un partid nu s-a implicat într-o discuție serioasă despre filosofia Bugetului, despre politica Guvernului exprimată clar de Bugetul pe 2019”, că niciun partid nu l-a discutat în forul colectiv de conducere, nici măcar PSD, partidul de Guvernămînt, conchideam:
„Cea mai importantă lege a lui 2019 a mers pe repede înainte.
Ca de obicei, un exercițiu de democrație autentică a fost transformat într-un exercițiu de democrație de fațadă.”
Intervenția mea își avea temeiul în axioma, valabilă chiar și în dictaturi, că Legea Bugetului e una dintre cele mai importante legi ale unui an politic. Aceasta deoarece Bugetul nu e o chestiune contabilicească, tipică unei firme de apartament, ci un Document care exprimă programul politic al unui partid. Scriam în comentariul respectiv :
„Bugetul e documentul de esență prin care un partid ajuns la putere sau deja la putere își concretizează Programul politic și mai ales Programul electoral. Raportul între venituri și cheltuieli ține, ca să dăm un exemplu, de filosofia politică a partidului de Guvernămînt și nu de mărunte calcule contabilicești. Guvernul Liberal al lui Dimitrie Sturdza, din 1901, venit după Guvernele conservatoare dedate la cheltuieli nebune, cum spune în Parlament ministrul de Finanțe Emil Costinescu, din partea PNL, aplică în cazul Legii Bugetului o sîngeroasă politică de austeritate. (…)
De programul politic al unui partid depind repartizările pe Buget (un partid axat pe naționalism acordă atenție deosebită cheltuielilor privind apărarea, unul axat pe populism, pe cheltuielile sociale, PCR-ul lui Ceaușescu exagera la capitolul investiții în dauna consumului), politica de taxe și impozite (relaxarea fiscală pentru clasa mijlocie e propusă de exemplu de partidele care pariază pe clasa de mijloc), măsurile de austeritate, ca în cazul Guvernului Sturza.”
Și pentru a fi și mai convingător în pledoaria mea pentru dezbateri de amploare la Legea Bugetului, organizate nu numai în Parlament, dar și în presă, în societatea civilă, convocam pe marele publicist interbelic Nae Ionescu. Acesta publicase în Cuvîntul din 24 decembrie 1927 articolul Pledoaria d-lui Brătianu.
Scriam despre acest articol:
„Ca de obicei în politica autohtonă interbelică, finele lui decembrie stă sub semnul discuțiilor la Buget. În 1927, Bugetul pe 1928 fusese propus Parlamentului de Guvernul Vintilă Brătianu. Vintilă Brătianu luase cuvîntul la încheierea discuțiilor despre Buget. Plecînd de la referirile premierului la politica generală a PNL, Nae Ionescu se grăbește să reamintească un adevăr cu valoare de axiomă în lumea modernă:
«Discuția la buget îngăduie orice limite. Cumpănirea cheltuielilor și veniturilor statului nefiind decît traducerea în cifre a operei de gospodărire în tot completul ei, analiza unui buget nu numai din punct de vedere al balanțării debitului cu creditul, ci și din acela al izvoarelor de venituri, precum și al marilor capitole de cheltuieli, este analogă cu discuția la Mesaj, un buget fiind, cum am spus, răsfrîngerea politicei guvernului. De aceea, în țările de veche tradiție parlamentară, unde camerele și ministerele nu sunt vecinic în febra agitată și inutilă a legiferării mereu radicale, parlamentele, cari se mărginesc cu precumpănire la dreptul de control, acordă o mare însemnătate acestor discuțiuni, dîndu-le adesea un caracter foarte general.»
De precizat că Discuțiile la Mesaj, invocate de publicist, se constituiau într-un moment obligatoriu la deschiderea lucrărilor noului parlament rezultat din alegeri. Ședința de deschidere debuta cu Mesajul Regelui. Era vorba de un Document – redactat de premier, dar semnat și citit de Monarh – cu principalele misiuni de îndeplinit de către noul Guvern. Teoretic, erau sarcini trasate de Rege. Practic, erau angajamente luate de noul Guvern. Discuțiile pe marginea Mesajului atingeau astfel o problematică de politică internă și externă de un înalt nivel. Cu aceste discuții sînt asemănate de Nae Ionescu cele care ar trebui să se petreacă la discuția de la Buget.”
Nu o dată am scris că de a lungul Istoriei dezastrele au fost posibile, pentru că firea umană e incapabilă să-și imagineze uriașele monstruozități prin care se concretizează Răul.
Primul Război mondial a cutremurat conștiința omului minim civilizat.
Cînd a luat sfîrșit Conflagrația, toată lumea și-a spus că așa sălbăticie nu se va mai repeta în Istorie.
Și uite că n-au trecut nici 20 de ani și a izbucnit al Doilea Război Mondial.
Infinit mai sălbatic decît primul.
La începutul lui 2019, deplîngeam absența dezbaterilor la Legea Bugetului.
Acum, la finele lui 2019, privind în urmă la acest moment, îmi vine să exclam:
Doamne, prost eram!
Speram la începutul lui 2019 că viitorul Buget, cel pe 2020, va fi dezbătut pe larg în România zisă și democratică.
Ei bine, Guvernul Ludovic Orban a decis să-și asume răspunderea pe Legea Bugetului.
Un fapt unic în istoria României moderne, nemaiîntîlnit nici măcar în realitățile marqueziene din Caraibe, un incalificabil atac la adresa democrației, o gravă încălcare a Constituției.
Îmi imaginam eu că va fi posibil un asemenea atac la adresa democrației, o asemenea sfidare pe față a Constituției?
Dar nu numai atît.
Bugetul, așa cum a fost el dat publicității, confirmă victoria Generalilor din Camarila lui Klaus Iohannis asupra societății românești. Se taie masiv de la Sănătate, de la Educație, de la Dezvoltare, pentru a se da cu nemiluita instituțiilor de forță din Sistemul care i-a adus lui Klaus Iohannis victoria la prezidențiale fără să fi mișcat un deget în calitate de candidat. Incredibilele creșterile cu care s-au pricopsit instituțiile de forță ale țării sînt și ele un atac la democrație. Și așa instituțiile de forță sînt mari consumatoare de bani de la Buget. Să le dai în plus față de anii anteriori în condițiile unui Buget bazat pe depășirea limitei de deficit, e un act de iresponsabilitate națională.
Că Guvernul își îngăduie un asemenea atac la democrație mai poate fi înțeles.
Guvern marionetă al Președintelui, Șeful Generalilor din instituțiile de forță, guvernul Orban face ce știe el mai bine:
Încalcă Legea fundamentală, pune la colț democrația.
De neînțeles e însă lipsa de reacție a partidelor politice parlamentare. PMP și ALDE, două formațiuni al căror program se reduce la bacșișul de portar de hotel, au fost satisfăcute cu posturi în guvern și în fruntea regiilor bănoase pentru ibovnice și nepoți.
După o mică bombăneală, USR a renunțat să mai protesteze. Și-a spus cuvîntul spaima lui Dan Barna de diversiunea Oli Ardeleanu regizată de Servicii.
Dar PSD ?
Ce face PSD, principalul partid de Opoziție ?
PSD șovăie să depună Moțiune de cenzură la o asemenea sfidare a democrației.
Poziția incredibilă a PSD poate fi explicate în multe feluri:
De la spaima de anticipate pînă la căcăcioșenia care definește acest partid în ultimii ani sub conducerea lui Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă și mai nou Marcel Ciolacu.
Firește, liderii partidului vor continua să aducă mii de argumente în sprijinul deciziei de a nu depune Moțiune de cenzură.
Nici unul dintre ele nu va reuși să ne convingă că un partid de Opoziție se poate abate de la misiunea sa principală :
Cea de a veghea la respectarea democrației.
Depunerea unei moțiuni de cenzură e singura modalitate de a avertiza Guvernul Generalilor lui Klaus Iohannis că atacurile la adresa democrației nu rămîn nesancționate.
Dacă PSD nu depune Moțiune de cenzură, Guvernul Meu Doi va fi încurajat să meargă mai departe pe cale guvernării timp de un exclusiv prin asumarea răspunderii.
Altfel spus, prin punerea Parlamentului între paranteze.
Dacă nu depune Moțiune de cenzură, PSD devine complicele gravei încălcări a Constituției de către Guvernul Orban.
Acest editorial a apărut în ediția print și online a cotidianului Evenimentul Zilei.
Comentarii
20 comentarii pentru articolul „Dacă nu depune Moțiune de cenzură, PSD devine complicele gravei încălcări a Constituției de către Guvernul Orban”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
COLONELUL GERINELDO MARQUEZ A FOST primul care a simtit zadarnicia razboiului. In calitate de comandant civil si militar la Macondo, comunica de doua ori pe saptamana telegrafic cu colonelul Aureliano Buendía. La inceput, aceste lapidare comunicari trasau evolutia unui razboi adevarat, cu carne si sange, ale carui contururi perfect definite ingaduiau in orice clipa determinarea situatiei lui exacte si previziunea itinerariilor viitoare. Cu toate ca nu se lasa antrenat niciodata pe terenul confidentelor, nici chiar fata de cei mai apropiati prieteni ai sai, colonelul Aureliano Buendía pastra atunci acel ton familiar dupa care puteai sa-l identifici la celalalt capat al firului. I s-a intamplat de multe ori sa prelungeasca aceste conversatii peste durata prevazuta si sa-si ingaduie comentarii de ordin familial. Insa, incetul cu incetul, pe masura ce razboiul devenea tot mai intens si mai intins, chipul lui se pierdea intr-un univers ireal. Accen
tele si trasaturile glasului sau deveneau de fiecare data tot mai indepartate si mai incerte, se contopeau si se combinau pana ce alcatuiau cuvinte lipsite pe nesimtite de orice inteles. Colonelul Gerineldo Márquez se marginea atunci sa asculte, coplesit de impresia ca s-ar gasi in comunicatie telegrafica cu un necunoscut din alta lume.
— Am inteles, Aureliano, incheia el actionand manipulatorul. Traiasca partidul liberal!
Așa, și … ! Lupe ce zicea?
„Poziția incredibilă a PSD poate fi explicate în multe feluri:
De la spaima de anticipate pînă la căcăcioșenia care definește acest partid în ultimii ani sub conducerea lui Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă și mai nou Marcel Ciolacu.”
„(…)noul ministru Cătălin Predoiu s-a și trezit în birou cu vechilul Hans Klemm. … De ce, oare, nu a poposit și pe la Agricultură ori pe la Cultură? Robii-mankurți de pe plaiurile mioritice au tăcut mâlc, niciun semn de revoltă, de indignare, de uluială, nimic ! Păi, bine, mă, concetățenilor, cum mama dracului să vină un țâști-bâști, un neica nimeni la el acasă, și să se pișe pe noi?” -Marian Nazat
Nu este vorba doar de un partid, ci despre ceea ce-am ajuns ca neam, de cind pricipalul segment al populatiei il reprezinta precariatul rural, promovat masiv dupa 1945 si care conduce tara chiar de atunci, fara intrerupere.
No, apă asta nu să poake, numa dacă să schimbă constituția!
Ba se poate, a spus optimistul!
Apă, n-ar fi contra „naturii”? Zău așe! ?
Legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, nu este „contra naturii” ? Şi e promovată cu mare dezinvoltură de la centrul UE ! Care e problema ? Ce-are „natura” cu „prefectura” ?
Fatăăă, tu ce știi despre ghilimele? Oare ce rol mai pot avea! Hai, du-te și fă-ți „curatenia” de Xmass!
In anul de graţie (sau de gratii) 2019 s-a încheie, de facto, existenţa statului român (suveran, unitar, independent, democratic, de drept etc.). 100 de ani au fost mult prea mulţi pentru răbdarea celor care au crezut şi cred că acest stat nici nu trebuia să existe. În următorul mandat al realesului (cu o largă majoritate) preşedinte, devenit „implicat”, se va realiza transpunerea formală a situaţiei existente, adică transformarea a ceea ce se numeşte azi România într-un grup de regiuni (istorice) cu statut de colonie (diferenţiat pe criterii economice, etnice şi religioase), încadrate în cel de-al IV-lea imperiu germano-roman (la periferie) – „visul de aur al românilor de pretutindeni”.
Corect, din pacate!
Daca nu au reusit in parlament sa desfiinteze absolut toate pensiile speciale si de serviciu, pe care tot parlamentul le-a copt si a inchis gura multora, pe ce cifre se bazeaza la alcatuirea bugetului asigurarilor sociale in cazul asumarii?! Cum sa treaca bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale fara dezbatere?! Este neconstitutional!
Nu inteleg graba de asumare a bugetului; ani de zile a fost votat prin februarie-mai si Romania a functionat.
In orice caz, cine a votat PNL-ul sa nu se planga de ce va urma daca lucrurile au luat-o prin miriste cu totul.
„Dacă nu depune Moțiune de cenzură, PSD devine complicele gravei încălcări a Constituției de către Guvernul Orban”
Da’ sotsietatea tsifilistica „o muritu / o’ , numa’ un ptic s-o hodinitu”?
Sau , altfel pusa intrebarea : cine e sotsietatea tsifilistica ?
Doar s-o hodinitu’ pana la noi ordine. Ca de-aia e soțietate țivilă!
Pun si eu o intrebare: chiar mai crede cineva in povestile cu democratia, cu separatia puterilor in stat, cu controlul civil al armatei, politiei si securitatii, in independenta justitiei, in piata libera, etc? Si nu ma refer numai la Romania. Chiar mai exista astfel de naivi (ca sa ma exprim elegant)? Eu unul, sunt stupefiat cat de multi oameni cred orbeste in astfel de basme, in ciuda tuturor evidentelor!
Guvernatorul a primit mutarea în plic și așa se va face, fără moțiune de cenzură. Urmează alte surprize, dar după alegeri.
Dormiți liniștiți, guvernatorul lucrează pentru voi!????
guvernul e investit, dindu-i se o treaba foarte clara de implinit.
–
dar parlamentul, dupa ce a investit guvernul, nu dispare in neant, ci sta cu ochii tinta pe treaba aia, clara, pe care guvernul trebuie s-o implineasca, verificindu i parametrii.
–
sa nu dai socoteala celor care te au investit despre felul cum intelegi tu, guvern,
sa i implinesti parlamentului dorintele,
ca pina la urma despre implinitul dorintelor majoritatii parlamentare e vorba,
ca pina la urma urmei despre dorintele majoritatii cetatenilor e vorba,
e ca si cum tu, guvern, ai dori, de fapt, sa implinesti cu totul alte dorinte,
straine de ale celor care te au investit,
prin urmare straine de ale celor care i-au investit pe cei care te-au investit pe tine, guvernule.
adica straine de dorintelor majoritatii cetatenilor.
–
e ceva de bun-simt ca guvernul sa dea socoteala cetatenilor de dorintele pe care vrea sa le implineasca,
prin urmare e de bun-simt ca guvernul sa dea socoteala parlamentului, adica celor pe care cetatenii i-au investit cu unicul scop de a le implini dorintele, mai cu seama atunci cind pe masa sint toate dorintele, ca in cazul bugetului e vorba despre o manifestare plenara a dorintelor cetatenilor.
–
bugetul Ro are o singura treaba, sa implineasca dorintele cetatenilor. se prea poate,…de fapt e cam clara treaba,
ca treaba bugetului e sa-i acopere si pe cetatenii care nu mai sint, dar ale caror dorinte, cu toate ca erau ale majoritatii cetatenilor au ramas neimplinite,
dar si dorintele pe care generatiile inca nenascute au tot dreptul sa si le doreasca, netaindu le,…ca asa vrem noi, generatia de azi, dorinte, de pe lista.
–
cu o asa treaba, adica cu toate dorintele neamului pe masa, nu prea e de joaca, asa s-ar parea…
–
daca psd depune motiune de cenzura, peste o vreme unui alt guvern i se va depune fix pentru acelasi motiv o motiune de cenzura, si dupaia inca unui guvern, pina cind la un moment dat se duce cineva la CCR si va anunta ca guvernul nu vrea sa dea socoteala celui care l-a investit, adica parlamentului, rezolvind treaba intr un fel mai fara echivoc.
–
pentru ca guvernul sa si asume raspunderea pe ceva, orice, raspunderea lui trebuie sa fie acoperita de ceva care poarta raspunderea aluia care a investit guvernul, asta fiind parlamentul.
–
prin urmare bugetul reprezinta mai mult decit proiectul prin care guvernul are de gind sa implineasca dorintele care i-au fost date spre implinire,
( proiect pe care, pentru a fi si implinit in realitate, e de bun-simt sa l prezinte spre aprobare parlamentului )
el definind gradele de libertate daruite guvernului.
–
adica iti asumi raspunderea pe ceva, daca in prealabil cineva ti a delegat libertaea de a actiona, iar raspunderea ti o poti asuma exclusiv intre limitele stabilite in delegatie.
–
guvernul face ceva de genul…
alegi un arhitect sa ti proiecteze o casa dupa cum iti este dorinta. dupa o vreme el vine si iti zice ca a terminat proiectul, e misto rau, isi asuma raspunederea pentru proiect si se apuca, cu firma lui de constructie sa iti construiasca fix casa pe care ti o doresti.
pai…mai nenica, n ar fi cazul, cumva, ca proprietarul…dorintelor sa isi dea acceptul pe proiect?
oi fi zicind tu, arhitect, ca cu proiectul tau maret i ai implinit dorintele viitorului proprietar, dar …po’ sa stii, poate ca proprietarul simte nevoia sa mai faca ceva adaugiri…
dar e de bun-simt ca dupa ce proprietarul, adica majoritatea parlamentului, isi da acordul pe proiect, in cazul in care apar situatii neprevazute sa iti asumi raspunderea si sa decizi solutii, dar solutii acoperite de proiectul aprobat, nu in afara proiectului.
–
parlamentarii nu pot fi pusi in situatia in care asupra lor planeaza indoileli, gen complicitate la calcat constitutia in picioare,
… e rusinos,
prin urmare sa decida CCR care e treaba cu proiectul casei si daca e de bun-simt ca proprietarul sa si dea acordul pe proiect…
PROFUND, RĂU DI TĂT ??⚫
Angajarea răspunderii pe legea Bugetului constituie un precedent periculos, care va fi transformat într-o „armă” și de către guvernele viitoare!
Și PSD nu va depune în nici un caz moțiune de cenzură, tocmai pt a folosi conjunctura in favoarea lor !
Asteptam cu interes o angajare a raspunderii guwernerului pe legea desfiintarii parlamentului. Ar fi deosebit de eficace pentru dezvoltarea pe culmi noi de „civilizatie si progres” a bantustanului!
Ai un răspuns, dar a intrat mai sus, din greșeală!