Dan Barna se pregătește să devină Traian Băsescu, învingătorul din 2004

De-a lungul timpului, aproape de fiecare dată când am depășit o etapă din viața mea, am avut momente când amintirile din trecut se contopeau cu întâmplările din prezent. De exemplu, uneori strigam persoane aflate lângă mine pe numele celor pe care i-am părăsit sau întâlneam oameni asemănători cu aceia care, la rândul lor, plecaseră în alte direcții decât mine. Realizam, în clipele acelea, că experimentam senzația de déjà vu, vedeam cu ochii minții drumul devenirii, de la cine am fost cândva la cel ce sunt acum…

În fine, așa se face că rezultatul alegerilor europarlamentare mi-a readus impresia că am mai văzut cândva, într-o altă formă, ceea ce s-a întâmplat duminica trecută. Pe de altă parte, m-a încercat sentimentul unor previziuni pentru rămășițele anului 2019.

Astfel:

1. Dan Barna aduce mult cu Traian Băsescu, învingătorul alegerilor prezidențiale din anul 2004. În acest scenariu, rezultă că Dacian Cioloș este noul Stolojan. Asta înseamnă că, după ce va fi nominalizat de USR-PLUS drept candidat pentru scaunul de la Cotroceni, Cioloș se va retrage la Brussels aidoma d-lui Stolojan, iar Dan Barna devine noul președinte al României, la sfârșitul anului.
   Nu vreau să mai intru în prea multe detalii devenite caduce, însă, de la Alianța 2020 care imită Alianța D.A., imaginea usr-iștilor îmbrățișați la balcon dublată de discursurile susținute pe treptele sediului precum pdl-iștii pe vremuri adunați pe scările palatului din Modrogan, înfrânarea dorinței de a accede rapid la putere după europarlamentare, determinarea arătată,  în lupta cu PSD, comportamentul unor lideri de felul nemuritorului Don Quixote, politicieni care deși, aparent, fără prea multe șanse,  luptă până la capăt și câștigă. Speranța apărută în rândul tinerilor că USR a declanșat renașterea țării și că omul simplu contează, totul și multe altele în plus reeditează filmul din 2004, dar sigur, într-o altă formă și cu alți actori, adaptat tinerilor din ziua de azi.
2. Partidul Paralel din PSD și-a făcut încă o dată treaba. Partidul este conectat la aparate, iar moroii trecutului se ridică din cimitire și organizează conferințe de presă. Viorica Dăncilă, desigur păstrând proporțiile, este Tăriceanu din anul 2007. Aceasta doamnă va mai rămâne premier o vreme doar să-i ajute pe alții, să mai smulgă câteva pene din găina psd-istă.
   Îmi aduc aminte că, în prima jumătate a anului 2017, când îl vedeam pe Sorin Grindeanu credeam că „Renfield”, sluga lui Dracula, a apărut la televizor. După ce a stat aproape o viață în postura de „yes-man”, pentru că la partid frica de excludere te paralizează, te imobilizează încât nici măcar nu mai gândești cu mintea ta, Grindeanu   s-a transformat în om, însă doar pentru câteva zile. Totuși, bune și alea!
   Așa am priceput că fiecare baron pesedist/liberal a crescut un „Renfield”, în întuneric. Dragnea a crescut mai mulți politicieni de genul acesta. Acum, peste noapte, aproape că toți membrii CEX au mâncat jărătic și s-au dezis de fostul stăpân. Timpul nu mai are răbdare cu pesedișii. Bucurați-vă de funcții, cei care le mai au! Pentru PSD urmează, în anii următori, deșertul opoziției și lupta pentru ștampilă.
3. Eduard Hellvig este Florian Coldea, directorul atotputernic din anul 2014. După ce l-a părăsit pe Crin Antonescu, în doi timpi și trei mișcări, și a trecut natural de partea lui Iohannis, Hellvig va schimba echipa, dar rămâne în câmpul tactic. Astfel, pentru Patrie se va poziționa la dreapta noului ales: Dan Barna. În același timp, generalii SRI-ului, pe modelul patentat de Oprea și Maior, vor rămâne lăngă Iohannis și inevitabil vor pierde locurile de pe scenă de ziua națională.
4. Anul viitor perfidul PNL va intra la guvernare împreună cu USR, din postura de partid secundar, după ce Rareș Bogdan va arunca tabloul lui Iohannis din Modrogan. Exact așa cum a făcut Blaga cu fotografiile lui Băsescu.
5. Lia Olguța Vasilescu, dacă pleacă ieri din PSD, poate să devină un fel de Marine Le Pen. Cineva trebuie să facă opoziție viitorului Macron din România, în următorii 5 ani. Olguța are capacitatea să fie și Vadim și Le Pen și olteancă autentică, în același timp.
6. Liviu Dragnea, după ce va ieși din închisoare, își va dedica viața să îngroape cu mâna lui PSD-ul. Nu va exista un adversar mai mare pentru psd-iști decât Dragnea reloaded. Răzbunarea lui Lăpușneanu și a lui Ceaușescu va pica pe capul trădătorilor.
7.  Lupta cu statul paralel s-a încheiat pentru o vreme. Românii sunt de acord ca SRI-ul să aresteze corupții. Pentru popor nu contează în niciun fel că s-au făcut protocoale și au fost comise abuzuri în serie, că legea și Constituția este încălcată frecvent de către serviciu. Atât timp cât și alți drăgneni  vor ajunge pe bandă rulantă la Rahova, chiar este în regulă. Important pentru națiune este ca SRI-ul să continue spectacolul. Adevărata luptă cu SRI va începe în  ziua în care un alt Don Quixote va demonstra corupția financiară din cadrul serviciului: firmele acoperite, contractele cu statul, agenții de informați deveniți oameni de afaceri etc. Cândva se va întâmpla și asta, nicio grijă!
8. În curând, Tăriceanu va afla că viața este rotundă. ALDE se va dezintegra în PNL. Membrii ALDE se vor întoarce de unde au plecat, dar fără Tăriceanu care va avea soarta lui Dinu Patriciu. Probabil că măcar o noapte de vară și-o va petrece și el în beciul domnesc.
9. Traian Băsescu a devenit trompeta SRI-ului. Va scăpa de problemele cu dosarul de colaborator securist, iar, la pensie, poate să devină arhivar al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNASAS), la Popesti Leordeni. Ce plăcere mai mare pentru fostul navigator decât să se plimbe kilometri întregi printre rafturile pline de dosare?!
10. Gabriela Firea mai bine rămâne la Primăria Generală decât să ajungă în Costa Rica sau mai în rău, chiar în Madagascar.

Partidele politice din România nu sunt o rețea socială, adică un fel de Facebook sau vreo aplicație de dating. Legea pământului spune că la partid nu există loc pentru socializare și prietenii. Politicienii se mânăncă între ei pentru binele cetățenilor. Fiecare își joacă rolul pe mare scenă a țării, în lumina reflectoarelor aranjate de SRI – acest mare producător de filme românești.

Așa cum ascultăm melodiile Spotify pe repeat sau după cum am văzut că Jon Snow se întoarce în ținuturile de dincolo de zid, la fel se va întâmpla și cu alegerile prezidențiale de la sfîrșitul anului. Filmul se va repeta pentru că oricum avem memoria unor râme, care trăiesc la o adâncime prea mare de lumină.

După ce am votat cu PSD la europarlamentare, eu, unul, o să-l votez pe Barna președinte.
Nici mie nu îmi vine să cred ce scriu, dar așa e făcut să se întâmple!