Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
De ce nu sînt Lenin politicienii noştri
Mă apropii de finele volumului 2, Opere, de Anton Pavlovici Cehov. Era inevitabilă întîlnirea mea cu Majurul Probişev, capodopera prin care scriitorul rus dovedeşte că pornirile dictatoriale sînt înnăscute la unii oameni. Nevoia de ordine a rezervistului Probişev, trezită brusc în toate împrejurările, indiferent că trebuie sau nu, stîrneşte rîsul.
Am rîs şi eu.
După care, brusc serios, mi-am amintit de pe vremuri de o pagină din Vladimir Ilici Lenin în care Părintele fondator al bolşevismului îl invocă pe celebrul majur.
Nu numai Lenin, dar şi alţi politicieni bolşevici convocau referinţe literare, toate luate din clasicii literaturii ruse.
Asta înseamnă că:
- Respectivii politicieni îi citiseră pe clasicii ruşi pînă la gradul de memorie involuntară.
- Auditoriul ştia despre ce scriitor e vorba, ba deseori, percepea doar aluzia culturală şi – lucru capital – împărtăşea o jubilaţie interioară.
- Bolşevicii se doreau continuatorii ideilor lansate, înaintea lor, de pilonii culturii ruseşti – marii scriitori – oglinzi mai sensibile decît o suprafaţă a unui luciu de apă, neliniştilor sufletului rus la finele secolului al XIX-lea şi debutul secolului al XX-lea.
Întrebare încuietoare:
Cîţi dintre politicienii noştri de azi folosesc în intervenţiile lor televizate referiri la marii scriitori români?
De fapt întrebarea ar trebui să fie aceasta:
Cîţi dintre telespectatorii de azi ar şti despre ce scriitor e vorba?!
Comentarii
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Un comentariu pentru articolul „De ce nu sînt Lenin politicienii noştri”