De la  1 ianuarie 2021, în Regatul Unit al Marii Britanii imigrația se va face pe bază de puncte, după modelul australian

Din întâi ianuarie 2021, după expirarea perioadei de tranziție Brexit, în Regatul Unit al Marii Britanii imigrația se va face pe bază de puncte, după modelul australian. Că se vine din sau din afara U.E., regulile vor fi aceleași. Nu mai sunt doriți imigranți pentru muncile necalificate, sau cu un salariu sub 26 000 de lire sterline pe an (brut), sau 24 000, în anumite situații de excepție. De asemenea, nu se va mai putea veni în Marea Britanie în căutarea unui loc de muncă, ci cu o ofertă, un contract oferit de un angajator și cu viză de lucru de la Home Office. Prioritate vor avea cercetătorii, profesorii universitari, inginerii, medicii.

În opinia mea, aceste măsuri urmăresc în primul rând să reducă, să limiteze traficul de persoane și formele de sclavie modernă, întrucât cu precădere forța de muncă overseas, recrutată să presteze munci necalificate, e cea mai vulnerabilă exploatării: prin muncă sau condiții de locuit, dar nu numai. Poate fi vorba și de exploatare sexuală sau privare de libertate, abuz financiar, amenințări și control asupra deciziilor și a voinței persoanei. De-a lungul anilor, prin firme și agenții de recrutare, unele cu baza în România, altele în Anglia, au fost aduse în Regatul Unit persoane cu sau fără calificări profesionale, dar care nu vorbeau și nu înțelegeau limba engleză. Necunoașterea limbii era bonusul, nada pe care o mușcau cei disperați să emigreze din România. Ce șansă! Să fii chemat la muncă, să ți se ofere un contract, fără să fie nevoie să vorbești limba țării. Doar să muncești. Să nu pui întrebări, să nu te poți apăra sau informa asupra drepturilor și legilor, să nu poți participa la viața socială, să rămâi izolat, închis într-un grup local de români, cel mai probabil colegi de muncă sau compatrioți care se întâlnesc duminica la biserică.

De când cu pandemia de Covid și în special din pricina stării dezastruoase a economiei, realitatea formelor de sclavie din rândul migranților a atins cote pe care instituțiile statului nu le mai controlează. Cazurile depistate, despre care vorbește presa sunt doar vârful icebergului. Restul rămâne ascuns, o realitate înfricoșătoare, de nedescris în cuvinte, sub pătura călduță de ipocrizie a cetățenilor, a funcționarilor birocrați și a instituțiilor care își evaluează cu naivitatea gândirii pozitive, succesul. Sub vârful icebergului este și sclavia autohtonă, home grown, la care participă benevol sau mai cu forța localnicii. Care e diferența dintre sclavii moderni racolați din rândul migranților și ai celor home grown? Să medităm asupra stratificării ierarhice operate în rândul deținuților lagărelor de concentrare naziste și al închisorilor politice. Unii primeau beneficii mărunte, protecție în închisori sau lagăre, în schimbul loialității față de torționari și a ‘serviciilor’ oferite acestora. Așa e și pe străzile orașelor din Albion. Majoritatea sclavilor moderni autohtoni se simt șefi peste alții și li se oferă posibilitatea de a avansa, de a face carieră ca infractor sub acoperire: viață aparent normală, unii cu joburi, copii care merg la școală, bună vecinătate cu ceilalți. Coeziunea, solidaritatea, networking-ul sunt concepte cheie ale succesului.

Un alt aspect al imigrației pe puncte, de inspirație australiană, e pregătirea pentru un Brexit agresiv de tip No Deal. În acest sens, migranții economici care vin, zice-se, să fure locurile de muncă, plătind prețul de a fi transformați în sclavi, sunt făcuți țapi ispășitori. Doar rândurile lor îngroașă sclavia în Regat?! Din nou, beligeranta ipocrizie a tristului Albion își urmărește interesele de moment, evitând să abordeze tranșant problema sclavilor moderni autohtoni în relații de co-dependență cu asupritorii lor, și să se gândească serios la viitorul coabitării dintre sclavi și mafioți autohtoni și cetățenii cinstiți? Poate exista o linie de demarcație, un scut social protector între sclavi și stăpânii lor pe de o parte, și cei care-și văd frumos de lucrul bine făcut? Eu cred că e o iluzie acel scut protector.

Personajul Pinocchio, vânat de toți cei din jur este atât de actual. Carlo Collodi zugrăvește orășelul de distracții subteran, ocult, unde erau transportați copiii neascultători, rebeli sau pur și simplu buni, încrezători în realitate, dar fără protecția propriei conștiințe. Acolo, după o sesiune de joacă într-un climat de falsă libertate și fericire erau transformați în sclavi pe viață și puși sub supravegherea superiorilor, și ei tot niște captivi.