De la „clusterul de educație” la dungile zebrelor

„Vă invităm să participați la atelierul de ideație și networking inițiat de clusterul de educație”, citesc năuc pe ecranul telefonului mobil mesajul primit de la un prieten. Cu cât îl recitesc, cu atât mă înfurii mai tare. Cum să siluiești limba română în așa hal? Culmea, și-ntr-un mediu universitar!? Chiar s-au terminat cuvintele neaoșe, chiar a devenit desuet vocabularul băștinaș din care s-au întrupat puzderia de nestemate culturale? Bonjuriștii de odinioară n-au stat cu picioarele încrucișate, ci au prăsit generația asta slută de helloiști, hotărâți să ne îngroape definitiv graiul străbun, după ce îl schingiuiesc nemilos acum. Înjur cu obidă, cu sudalme grele, învățate de la primii cronicari, și parcă, parcă pulsul îmi revine la normal.

Deschid o revistă, să văd cu ce probleme se confruntă azi lumea aia mare. Wow, cică „fondatorul Microsoft, Bill Gates și fosta sa soție, Melinda, au investit, prin fundaţia pe care o administrează împreună, suma de 4,8 milioane dolari în proiectul companiei ZELP, ce urmăreşte exploatarea vacilor, fără emisii. Compania, care are sediul la Londra, lucrează la dezvoltarea unei măști inteligente destinate exclusiv bovinelor, capabilă să absoarbă emanaţiile de gaze din nările și gurile acestora. Practic, masca are proprietatea de a capta metanul transformându-l în dioxid de carbon. Până acum, au fost efectuate teste pe animale vii în Marea Britanie, lrlanda, Argentina și Țările de Jos.”[1] Sărmanele cornute, au ajuns un pericol pentru alimentația publică și au întors Țările de Jos cu fundu-n sus cu mișcările de protest ale fermierilor. Și totul a pornit de la… pârțurile scăpate animalic de bietele patrupede, străine de bunele maniere reclamate de generațiile smart. Cum naiba de sute de leaturi au supraviețuit halind cu poftă friptanele de vită bășinoasă și dintr-odată aflăm că delicatesa cu pricina ne dăunează la sănătate ?! După ce ne-au bătut la cap să mâncăm greieri borțoși, păpușarii mondiali cu halate albe ne arată mai nou coada vacii și deja simt un miros astupător de gaze propagandistice… De ce m-aș mira că magnatul american azvârle vreo 5 milioane de dolari pe un asemenea studiu, de vreme ce un compatriot de-al său, din California, a primit timp de un deceniu sume importante ca să finalizeze un program de cercetare cu o temă fundamentală, crucială pentru omenire: „De ce au zebrele dungi?”[2]. Zău că ne-am tâmpit cu asupra de măsură! Poate d-aia și Elon Musk (alt slujbaș în întreprinderea inventată întru pieirea umanității) și „un grup de experți în inteligență artificială şi responsabili din industria IT au făcut apel la o pauză de șase luni în pregătirea de sisteme mai puternice decât modelul GPT-4 recent lansat de laboratoarele Open AI, avertizând într-o scrisoare deschisă asupra potenţialelor riscuri la adresa societăţii și omenirii. «Nu ar trebui dezvoltate sisteme IA puternice decât după ce vom putea avea încredere că efectele lor sunt pozitive şi putem gestiona riscurile», se arată în scrisoare. Potrivit semnatarilor, sistemele de IA ce întră în competiţie cu inteligența umană generează potenţiale riscuri pentru societate şi civilizație sub forma tulburărilor economice şi politice şi îi îndeamnă pe dezvoltatorii de astfel de sisteme să conlucreze cu factorii de decizie politică şi autoritățile de reglementare. Musk, a cărui companie Tesla foloseşte IA pentru sistemul de autopilotare al maşinilor autonome, și-a exprimat în mod repetat preocuparea în legătură cu inteligenţa artificială. Forţa de poliţie a UE Europol s-a alăturat la rândul ei corului de preocupări etice şi juridice cu privire la sistemele avansate de IA cum este ChatGPT avertizând împotriva unor potenţiale utilizări abuzive ale acestora sub forma tentativelor de phishing a dezinformării și criminalității informatice.”[3] Zăpadă artificială, lacuri artificiale, gheață artificială, mâncare artificială, părți anatomice artificiale, zâmbete artificiale, sex artificial, oameni artificiali… Artificii mincinoase pe cerul găurit și duhnind groaznic a lozinci de carbon…

Până atunci, să ne bucurăm că încă nu ne-au izgonit roboții din condiția noastră de ființe bipede cu niscaiva neuroni în plus față de jivinele cu patru picioare. De unde însă, ni se confirmă o dată în plus că homo homini lupus și nu foarte departe, ci la noi, în codrii valahi. Deloc surprinzător, valul haștagist izbește și în teatru, printr-o petiție semnată de o adunătură de frustrați (regizori, actori, critici), nemulțumiți că juriile de profil nu i-au nominalizat la diversele categorii din branșă. Deși s-au reprodus și ei pe la vreo șușanea ori prin reclamele publicitare tembele, deh, pârțurile la modă în creația artistică actuală, excesiv de modernă… Desigur, favorizații fiind dinozaurii Alexandru Repan, Declan Donnellan, Andriy Zholdak, Radu Afrim și Silviu Purcărete. Ultimul, scârbit de misiva mirosind a emisie de gaze, iscălită de colegii lui tineri și neîmpliniți, a răspuns magistral:

„Domnule Președinte, Dragi colegi,

Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sunt de parte bărbătească, să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic!, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspăr cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori, şi generatoare de agitaţie şi indignări.

Mulţumind adânc celor cinci membri ai juriului pentru «rătăcirea» de a mă fi înscris pe lista candidaţilor la premiu, vă rog să luaţi în considerație retargerea mea dintr-o petiție pe care nu mi-am dorit-o și nu mi-o doresc neapărat și care provoacă atâta amărăciune si parapon.

Se știe că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrâne sunt îndepărtate și sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele.

Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuși să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una dintre tinerele leoaice ale regiei românești.

Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!
Cu mulțumiri și deosebită stimă.”[4]

I-a ținut isonul în același ton regizoarea Lia Bugnar: „Doar citindu-l (n.r. pe Purcărete) te prinzi că e din alt campionat, dragi colegi. Campionatu’ bunului simț, umorului, inteligenței, aristocrației. Îl citesc și vă dau dreptate, nu prea are ce să caute pe aceeași listă cu voi!”[5]

Isprăvesc lectura fugară și-mi arunc ochii pe fereastră. La câțiva metri distanță de blocul meu, doi adolescenți au încins o bătaie pe cinste, după ce și-au agățat de un stâlp ghiozdanele de prisos. Bătăușii n-au mai mult de 15 ani și se lovesc cu pumnii și ciolanele cu o îndârjire de sălbăticiuni local kombat. Un al treilea îi filmează cu smartphone-ul și îi ațâță, excitat la culme. Deocamdată, se desfigurează cu ce au la îndemână, n-au puști și pistoale ca zurbagiii din Serbia… Apropo, cei trei imberbi n-or fi auzit de clusterul de educație ? Ce-o fi în mintea lor de se caftesc cu atâta furie, în loc să frecventeze cursurile atelierului de ideație și networking? Până să mă dumiresc, un bărbat întomnat i-a luat la zor și filmul s-a întrerupt, însă și așa incomplet va face furori pe TikTok, inspirându-i și pe alții la gloria de-o clipă…

Dar ce pretenții să nutrim de la naivii puberi, când comunitatea internațională este preocupată să studieze bășinile bovinelor și dungile zebrelor?

[1] QMagazine

[2] Andrei Pleșu, De la sexul îngerilor la dilema genderului, în QMagazine

[3] QMagazine

[4] QMagazine

[5] QMagazine