Când scriu aceste rânduri este 18 noiembrie. Adică ziua în care s-a născut pictorul Corneliu Baba, membru al Academiei Române. Este o zi, deci, dedicată tablourilor. Prin urmare caut și eu un pictor pentru rubrica ,,Descoperitorul de talente”. Îl găsesc printre oamenii sensibili la lumea artelor. Este vorba de doamna Violeta Teodoru, ingineră, dar care face tablouri și versuri.
-Pentru început, vă rog să vă prezentați.
– M-am născut în comuna Valea Doftanei, județul Prahova, o zona montană frumoasă care mi-a oferit imagini în culori magice și impunătoare. Din curtea casei care era situată pe un deal, cu o panoramă fermecătoare, încercam să pictez, imaginea pomilor înfloriți, primăvara.
Am urmat Liceul Industrial Forestier din Câmpina gândindu-mă că meseria îmi va permite să îmi petrec mult timp colindând pădurile. În liceu am făcut sculptura decorativă în lemn și am continuat după aceea să fac sculptură în lemn în cadrul Universității Politehnice din Brașov. La baza sunt ingineră, specializarea Industria lemnului.
–Cum s-a făcut apropierea de pictură?
-Sunt în general o persoană romantică și am fost întotdeauna atrasă de artă. În 2018, un prieten din copilărie care locuiește în America, artistul Mihail Iordache a venit în România, el m-a căutat, a fost o bucurie să ne revedem după 37 de ani. Am petrecut mai mult timp împreună și am avut prilejul să merg cu el în vizită la atelierele artiștilor și la multe expoziții. Din 2019 am început să mă documentez și să vizitez cat mai multe expoziții de artă.
La început nu îndrăzneam să cred că pot și eu să pictez, dar mă gândeam ca aș avea multe de spus prin pictură. Am început să îmi construiesc mental o nouă lume, lumea mea care vine din copilărie. Cred că natura și oamenii ne transmit multe mesaje divine, dincolo de imaginea sublimă pe care o percepem la prima vedere și pentru un artist cel mai important este mesajul, apoi forma, este punctul meu de vedere.
Cred că fiecare om are înscris în el un mesaj divin, care izvorăște dintr-o necesitate interioară. Viața este ciclică și mulțumesc Cerului că am reușit să îmi manifest chiar și acum, la maturitatea vieții, această pasiune pentru arta, ca o necesitate interioară.
-Cum au fost evoluția în ultima perioadă de timp ?
– Anul 2022 este anul în care m-a ajutat „să mă pun în starea de a face lucrurile” cum spune Brâncuși. Am gândit cum să încep, ce vreau să pictez, am început să studiez cărți de specialitate, să văd ce fel de artă mă atrage, am vizitat multe expoziții și de Crăciun mi-am oferit cadou materialele de pictură, șevalet, culori.
Anul 2022, din nefericire, a debutat cu necesitatea unei intervenții chirurgicale, a fost o intervenție relativ ușoară și m-am recuperat repede. În perioada de recuperare am început să pictez, dar și să scriu poezii. S-a declanșat în mine un izvor, ca o necesitate de a oferi celor din jur ceva din interiorul meu și cred ca foarte mulți oameni au în ei acest izvor de inspirație, dar poate nu îndrăznesc să se exprime. Cred că dacă ne cunoaștem limitele și avem puțină smerenie reușim să ne dezvoltăm personal și să influențăm în bine oamenii, din jurul nostru.
În septembrie am participat la prima mea expoziție de grup, organizată la Clubul Lions România.
– Ce vă doriți pentru viitor?
-Pe viitor îmi doresc în primul rând sănătate și echilibru, apoi îmi doresc să am cel puțin două expoziții personale, una la Câmpina, orașul adolescenței mele și una la Brașov unde mi-am petrecut 5 ani de studenție.
-Mulțumesc, vă doresc să vă îndepliniți această dorință. Să acum câteva versuri, iar apoi tablourile.
Soarele așterne umbra pe sufletul apei
Mângâie firele de nisip curgător
Eu mă înfior…
Nu știam, acum am aflat… iubesc marea
Sau poate mai mult culoarea
Sau valurile, ce îmi amintesc că exist și iubesc…
Sau apa sărată pe buze
Pe corpul meu ce curge în mare
Și respiră soare.
-Mulțumesc. Vă dorim multă sănătate dumneavoastră și familiei.
Lasă un răspuns