Despre călătorii în Artă (II)

Deriva situaţionistă lansată în 1957 de Guy Debord privind emigranții, expatriații, exilații, refugiații, „rătăcitorii” rămâne în mod paradoxal o provocare permanentă și o trimitere directă la condiția dintotdeauna a creatorului, atât a „exploratorului” de odinioară, cât și a celui contemporan. Figura „străinului” apare într-o paletă variată de stări și definiții plecând de la călătorul obișnuit ajungând la colonizator, figură ce nu poartă întotdeauna o mască zâmbitoare.

Numeroşi scriitori, scenarişti, regizori, artişti au făcut din «trecere» subiectul şi obiectul artei lor. În neîncetatul gând de a reformula relaţia cu natura au urmărit nu doar transformarea raportului om-lume, nu doar reinventarea lumii, ci mai cu seamă redimensionarea tuturor relaţionărilor acestui concept.

Christo şi Jeanne Claude (ambii născuţi în aceeaşi oră, zi, an – 13 iunie 1935) autori ai „spaţiului convertit” ideii plastice, au lăsat memoriei vizuale a secolului XX, XXI semnele pline de simboluri ale „călătoriilor” lor creatoare.

După aproape un an de pregătire al proiectului „cărări drapate”, Christo şi Jeanne-Claude au întins „trotuare formale” şi „căi de jogging” La Iacov L. Loose Memorial Park. Acolo au desfăşurat cărări de peste 135,000 de metri pătrați de nailon auriu, la începutul lunii octombrie 1978. Au ales un material de culoare luminoasă şi l-au tăiat în aşa fel încât să acopere cu 30 la sută mai mult decât suprafaţa-suport, cutele lăsate pe tot parcursul desfăşurării având darul de a sugera curgerea apei. Aceste “râuri” din material textil sintetic au fost instalate în mai puţin de trei zile, cu optzeci şi patru lucrători, inclusiv cusătorese, treisprezece profesioniste, cu maşini de cusut portabile. Vizitatorii au avut posibilitatea de a asista la experienţa proiectului, în zilele de 4-16 octombrie 1978, nu doar vizual, ci şi fizic, mergând agale sau alergând pe distanţa de aproape trei mile – distanţă asigurată de cărările iniţiate în natură de către Christo şi Jeanne Claude.

Fiecare centimetru din itinerariul galben aducea în faţa celui ce păşea senzaţii neobişnuite, dar foarte luminoase. Christo a remarcat cu acel prilej: “Când lumina soarelui cade pe suprafaţa de nailon se stabileşte un nou tip de observare a culorii, şi da, e foarte frumos.”

Lumea alerga sau doar se plimba veselă, trecând, păşind, prin luciul de sub picioarele ei ca şi cum ar fi mers pe aer, ca într-un vis cu ochii deschişi.

„Călătoria liberă este Non–Acţiune. Simplitatea este cultivare de sine. Darul nu se înstrăinează. Cei din vechime numeau aceasta „plutire naturală”. Zhuangzi , gânditor chinez, Perioda Statelor Combatante, secolul IV. B.C

Daca ar fi să-i definim pe Christo şi pe Jeanne Claude în cheia „Călătoriei libere”, am putea opri scurta relatare despre „cărările drapate” citându-l pe Xu Wugui, gânditor chinez, Perioda Statelor Combatante, secolul IV. B.C:

„Ei privesc atât cât cu ochii pot vedea, ascultă atât cât urechile pot auzi şi gândesc atât cât inima poate cuprinde. Cei care sunt astfel sunt liniştiţi ca oglinda lacului, iar transformarea lor urmează legea universală.”

Jeanne Claude a încetat din viaţă la 19 noiembrie 2009.
Christo Vladimirov Javacheff (1935–2020)

https://en.wikipedia.org/wiki/Christo_and_Jeanne-Claude

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

7 comentarii pentru articolul „Despre călătorii în Artă (II)”

  • mai inainte ca omul sa faca un pas, el era deja facut.
    mai inainte ca omul sa faca ceva, cevaul, orice ar fi fost el, era deja facut.
    insa in mod desavarsit fiind facut, omul n-a vazut asta.
    prin urmare iata ce mai e de facut, si nimic in plus nu mai e de facut: sa si curete ochii, omul. adica inima.
    iar pentru asta i s a daruit …intreaga Creatie!

    • plutirea naturala e singura care implineste ‘pasul care era deja facut’

  • zicerea lu Xu a fost zisa…altfel, si de parintele Papacioc, care zicea ca fiecare om e un vas, unul mai mic, altul mai mare, fiecare cu propria masura. si…ce se cere e sa fii plin ochi! sa te umplii cu propria masura, sa te cunosti pe de-a-ntregul.

    • orice vas plin ochi! se goloste prin miscare. insa gol daca ar fi, si nemiscat daca ar sta, …s-ar umple negresit ploaia. sa stai nemiscat inseamna sa plutesti pe tine insuti.

  • cine se misca si cine sta, omul sau cararea?!
    io zic ca abia cind omul sta!, incepe sa mearga cararea…singura.
    sa stea si omul si cararea…asa ceva nu s-a mai auzit! ca pina si Nemiscarea e o miscare, Vesnica, dar miscare…

  • plutirea naturala presupune…sa devi pluta!
    insa o pluta speciala, care e purtata de propriul sine 🙂

    pentru ca sa fii purtat de propriul sine trebuie ca niciun alt curent sa nu te mai agate, iar asta se va intampla daca si numai daca nu mai are de ce sa te agate.

    asa cum Prost fiind, abia asa reusesti sa fii Inteligent,
    si nemaipasindu-ti de tine insuti e calea catre ‘a deveni pluta’

    darul nu se pierde, insa el nici nu se cistiga. alergind dupa dar, darul se departeaza.

    nemaipasindu-ti de tine insuti, nici de darul pe car il porti, nu ti mai pasa.

    simplitatea e cultivare de sine, iar cultivarea de sine e nepasarea de sine. cu cit iti pasa mai mult de sinele tau, cu atit sinele se departeaza…

    • cerind darurile cele mai de pret…ca si cind le-ati fi primit deja!, asta e nimic altceva decit promisiunea ca ele deja sint in voi!