Despre călătorii în Artă (II)

Deriva situaţionistă lansată în 1957 de Guy Debord privind emigranții, expatriații, exilații, refugiații, „rătăcitorii” rămâne în mod paradoxal o provocare permanentă și o trimitere directă la condiția dintotdeauna a creatorului, atât a „exploratorului” de odinioară, cât și a celui contemporan. Figura „străinului” apare într-o paletă variată de stări și definiții plecând de la călătorul obișnuit ajungând la colonizator, figură ce nu poartă întotdeauna o mască zâmbitoare.

Numeroşi scriitori, scenarişti, regizori, artişti au făcut din «trecere» subiectul şi obiectul artei lor. În neîncetatul gând de a reformula relaţia cu natura au urmărit nu doar transformarea raportului om-lume, nu doar reinventarea lumii, ci mai cu seamă redimensionarea tuturor relaţionărilor acestui concept.

Christo şi Jeanne Claude (ambii născuţi în aceeaşi oră, zi, an – 13 iunie 1935) autori ai „spaţiului convertit” ideii plastice, au lăsat memoriei vizuale a secolului XX, XXI semnele pline de simboluri ale „călătoriilor” lor creatoare.

După aproape un an de pregătire al proiectului „cărări drapate”, Christo şi Jeanne-Claude au întins „trotuare formale” şi „căi de jogging” La Iacov L. Loose Memorial Park. Acolo au desfăşurat cărări de peste 135,000 de metri pătrați de nailon auriu, la începutul lunii octombrie 1978. Au ales un material de culoare luminoasă şi l-au tăiat în aşa fel încât să acopere cu 30 la sută mai mult decât suprafaţa-suport, cutele lăsate pe tot parcursul desfăşurării având darul de a sugera curgerea apei. Aceste „râuri” din material textil sintetic au fost instalate în mai puţin de trei zile, cu optzeci şi patru lucrători, inclusiv cusătorese, treisprezece profesioniste, cu maşini de cusut portabile. Vizitatorii au avut posibilitatea de a asista la experienţa proiectului, în zilele de 4-16 octombrie 1978, nu doar vizual, ci şi fizic, mergând agale sau alergând pe distanţa de aproape trei mile – distanţă asigurată de cărările iniţiate în natură de către Christo şi Jeanne Claude.

Fiecare centimetru din itinerariul galben aducea în faţa celui ce păşea senzaţii neobişnuite, dar foarte luminoase. Christo a remarcat cu acel prilej: „Când lumina soarelui cade pe suprafaţa de nailon se stabileşte un nou tip de observare a culorii, şi da, e foarte frumos.”

Lumea alerga sau doar se plimba veselă, trecând, păşind, prin luciul de sub picioarele ei ca şi cum ar fi mers pe aer, ca într-un vis cu ochii deschişi.

„Călătoria liberă este Non–Acţiune. Simplitatea este cultivare de sine. Darul nu se înstrăinează. Cei din vechime numeau aceasta „plutire naturală”. Zhuangzi , gânditor chinez, Perioda Statelor Combatante, secolul IV. B.C

Daca ar fi să-i definim pe Christo şi pe Jeanne Claude în cheia „Călătoriei libere”, am putea opri scurta relatare despre „cărările drapate” citându-l pe Xu Wugui, gânditor chinez, Perioda Statelor Combatante, secolul IV. B.C:

„Ei privesc atât cât cu ochii pot vedea, ascultă atât cât urechile pot auzi şi gândesc atât cât inima poate cuprinde. Cei care sunt astfel sunt liniştiţi ca oglinda lacului, iar transformarea lor urmează legea universală.”

Jeanne Claude a încetat din viaţă la 19 noiembrie 2009.
Christo Vladimirov Javacheff (1935–2020)

https://en.wikipedia.org/wiki/Christo_and_Jeanne-Claude