Astăzi, 11 decembrie 2019, voi fi prezent de la 21.00 la 22.00 la emisiunea moderată de Ionuț Cristache la TVR

Despre cum s-a ajuns la Cultul personalității fostului securist

Am mai scris între marginile acestui blog despre manuscrisul cărții ivite din dialogul lui Dan Andronic cu generalul de Securitate Aurel Rogojan: „Puterea Umbrei. Istorii din lumea informațiilor secrete.”

Spuneam că manuscrisul e gata de tipar, dar că așteaptă prefața mea. Evident, am dat-o cu întîrziere. De ce se întîmplă așa cu tot ce trebuie să scriu? Pentru că am boala exhaustivității. În cazul editorialelor sînt obligat să mă respect un anumit număr de semne. Dacă ar fi după mine, aș scrie un text cît întreg numărul. Și nu pentru că m-aș lăți și m-aș lungi ca apa revărsată pe o mușama, ci pentru că un subiect mă duce la un altul mai larg, acesta la unul și mai larg și uite așa, dacă trebuie să scriu, ca acum, o prefață la volumul de editoriale ale lui Stelian Popescu, Predică în pustiu, pentru editura Mediafax, de la ziaristul Stelian Popescu ajung la Trustul Universul, de la Trustul Universul la Presa interbelică, de aici la Istoria interbelică a României mai întîi și a Europei mai apoi. Astfel, de la trei pagini, cît trebuie să scriu, mă trezesc scriind o sută, ba chiar și o sută cincizeci. Așa s-a întîmplat și cu manuscrisul cărții lui Aurel Rogojan. A dat Dumnezeu să mă opresc, somat de Dan Andronic să trimit o dată prefața, pentru ca volumul să apară cu ocazia Tîrgului Gaudeamus. Astfel că pe 21 noiembrie 201, ora 17, la Tîrgul de carte Gaudeamus de la Romexpo va avea loc lansarea cărții „Puterea Umbrei. Istorii din lumea informațiilor secrete.”

Neîndoielnic, voi fi și eu prezent, pentru a vorbi despre carte.
Pînă la acest eveniment editorial, redau mai jos un fragment din Prefața mea intitulată Lumea Serviciilor secrete văzută prin lama unui bisturiu.


Despre cum lucra Securitatea s-a mai scris în postdecembrism. Producțiile de propagandă anticomunistă s-au străduit să dezvolte imaginea unei mașinării monstruoase. Cu deosebire în opera de supralicitare a dizidenței românești s-a cultivat cu hărnicie exagerarea caracterului diabolic al mijloacelor din arsenalul fostei Securităţi. Dacă ar fi să credem acestor eforturi, Securitatea era omniprezentă și totalmente periculoasă. Deși folosită pentru a denunța Securitatea și a supralicita eroismul dizidenților, această imagine falsă a contribuit fără să vrea la ceea ce s-ar putea numi Cultul personalității fostului lucrător al Securității.

În realitate, Securitatea n-a depășit hotarele unei instituții tipice regimului comunist. A avut multe succese, dar și multe rateuri. A fost cruntă în multe cazuri, dar și ridicolă în altele. La un moment dat, m-am gîndit la întocmirea unui volum cu titlul Să rîdem cu Securitatea, consacrat comicului involuntar prezent în multe dintre operațiunile Securității de-a lungul istoriei sale. Acest comic izvora atît din lipsa de profesionalism a unor lucrători, cît și din misiunile absurde impuse Securității de Puterea politică. Deși n-ar fi de acord cu o astfel de antologie, Aurel Rogojan ne propune în memoriile sale o Securitate ca instituție tipică regimului comunist.

Cînd fioroasă, cînd hazlie.

Cînd profesionistă, cînd amatoare.

Îi reușește asta datorită perspectivei asumate pe parcursul rememorării.

Lucrătorii Securității (termen pe care-l prefer celui de securist, azi cu indiscutabile conotații negative) nu se deosebesc de românii obișnuiți, de românii militari, îndeosebi.

Familiaritatea cu care îşi surprinde Aurel Rogojan colegii descumpănește într-o lume postdecembristă, dispusă să vadă în lucrătorii Securității niște inși ieșiți din comun. Fie monștri, puși în slujba regimului polițienesc, fie James Bond de Dîmbovița, varianta anti-Securitate. Memorialistul îi descrie nu numai la un pahar de vin sau de țuică, petrecînd, ca toți românii, dar și zbătîndu-se să facă rost de produse agricole în vremea austerității crunte din ultimii ani ai lui Nicolae Ceaușescu. În Balanța, capodopera lui Lucian Pintilie apar doi securiști (unul dintre ei jucat admirabil de Florin Călinescu) plecați din București în misiune, pentru a se întoarce acasă cu portbagajul plin. După cu zice doctorul Mitică, la cheful de la preot:

„La ducere erau pe post de James Bond, la întoarcere pe post de Aprozar!”

Aurel Rogojan confirmă adevărurile din film:

„Într-o toamnă tîrzie, la vreo lună după «Ziua Recoltei», mai rămăseseră pe cîmp roșii, ardei, varză, se stricau, le prindea bruma, gerul. Îmi telefonează șeful Securității de la Olt, Nicu Lungu, și mă întreabă dacă am pus ceva pentru iarnă. I-am răspuns că, nu. Îmi spune că în județ, deși prim-secretarul Vasile (Lică) Bărbulescu (cumnatul lui Nicolae Ceaușescu), a raportat de vreo cinci săptămîni încheierea recoltatului leguminoaselor și depășirea planului, pe tarlale a rămas recoltă care se risipește, se intră cu tractoarele peste ea. A organizat o clacă cu colegii de acolo și ne-au trimis, la mai mulți, din toate cele ce mai rămăseseră pe cîmp (…).

Într-un tîrziu, cînd nu se mai găsea chiar nimic, colegul meu Radu Tinu, care fusese promovat ca adjunct al șefului Securității la Timișoara, mă întreabă: „Cum te descurci? Măi, fii atent, în fiecare zi de salariu să-mi trimiți 100-150 de lei, că eu pregătesc pachete cu mezeluri de la «Comtim» (Complexul de prelucrare a cărnii) pentru colegii și prietenii din București, le expediez prin însoțitorii de bord de pe cursa TAROM de Timișoara“.

Mărturisirile schiţează o realitate mult mai comică decît cea din Balanța. Însoțitorii de bord (securiști, porecliți șoimii) aveau misiunea de a aduce pachete de carne de la Comtim pentru cei din Centrală!

Unii vor fi tentați să vadă aici un moment propagandistic în favoarea Securității. Lucrătorii o duceau și ei greu din punct de vedere al aprovizionării. Eu însă găsesc în aceste mărturii confirmarea unui adevăr pe care l-am susținut chiar din primii ani postdecembriști:

Nicolae Ceaușescu s-a prăbușit și pentru că reușise să-i nemulțumească exact pe cei de care depindea supraviețuirea sa la putere: activiștii, lucrătorii Securității.

 

 


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

21 comentarii pentru articolul „Despre cum s-a ajuns la Cultul personalității fostului securist”

  • La modul indirect a spus-o si Zbigniew Brzezinski, in cartea lui Between Two Ages, publicata in 1970, si aparuta si la noi, in 1973.

  • “Nicolae Ceaușescu s-a prăbușit și pentru că reușise să-i nemulțumească exact pe cei de care depindea supraviețuirea sa la putere: activiștii, lucrătorii Securității.”

    Absolut deloc! Dupa RM II, Europa a fost impartita in doua si fiecare parte supusa unor experimente diferite. Pentru interesele globaliste s-a pretat mai bine experimentul vestic, care a fost astfel extins la nivel continental si vedem “reusitele” din Romania, situatie care confirma aceasta realitate. Desfintarea prin reformare a estului s-a decis in Roma, in anul 1971. Exista carti in care aceste lucruri sint confirmate, dar la noi, romanii, e mai usor cu presupusul si crezutul.
    Securistii, toti proveniti din mediul rural, erau organizati in gasti de interes, peste tot, in Bucuresti, unde ocupasera absolut toate posturile cheie si toate intreprinderile, dar nu puteau trece la nivelul superior al imbogatirii din cauza frinei numita Ceausescu, asa ca l-au indepartat din drum. Sistemul vestic intrase in criza, in anul 1979 si, oricum, alta cale pasnica de iesire decit desfintarea estului nu exista. Va spune Thatcher, in 1991 si Clinton, in 1997!

  • george e baiat, geo e fata. sau invers. asta spre deosebire de paganini. care cind era mic era fata iar cind era mare era tot asa, dar mare. unii se plimba pe Granita, adica sint Ying si sint Yang, dupa cum se lasa batuti de vintul de dincolo de Granita, care e si inceput si sfarsit.
    deci george e fata, geo e baiat. sau invers. asta spre deosebire.

    • Puișor, vezi c-ai intrat într-o zonă … “crepuSCULARĂ”, așa că s-ar putea să te trezești cu niște epitete LIVE, pe care o să le-nghiți GREU ! 😲🤫🤭

  • PNL ul lu Iohannis face o figură fantastică în Occident la parlamentu european de când Orban trimite curci plouate acolo. adina Vălean, semnalată că nu înțelege mare lucru din ce se întîmplă în jurul ei. 😀
    https://www.facebook.com/sorina.matei/photos/a.672391006277013/1278886448960796/?type=3&theater

    • E normal ca, fiind PNL-is*ă, să nu înțeleagă mai nimic!
      De fapt, pt PNL-isti asta e o generalitate!

  • Stimată Bâzdâganie, aka geo, in postarea aia in care ”am recunoscut tacit ca sunt femeie”, te făceam p**țar.
    Idiot cum te știm, asa încântat ai fost de găselnița ta, încât nu ți-ai dat seama ca ai acceptat implicit/tacit ca esti..p**țar.
    Acum, nu stiu ce-o fi mai rau..
    Eu chiar nu am nicio problema sa ma consideri femeie, cam ce credeai? Că o să mă tăvălesc pe asfalt de rușine? 😀
    Spre deosebire de voi, care sunteți in competiție permanentă cu femeile, eu chiar le iubesc, cred ca ne completează.
    Ma gândeam că poate esti într-atât de tembel, încât nu stii ce inseamnă p**țar, si ”face sens”, probabil ca intre voi va spuneti ”prințeso”, sau uatevă. 😀 😀
    Alfel ca să-ți spui, mișto că te retragi in plină glorie! 😆

  • D-nei Nikola,
    .
    Astazi, în mod tacit ai recunoscut ca esti femeie, si nu barbat, asa cum pretindeai atunci când cautai sa te certi cu mine nonstop. În asemenea conditii, pentru ca nu-mi sta în fire sa jignesc femeile, asa cum te-am jignit pe tine (crezând ca esti barbat) si înca un barbat care m-a provocat tot timpul, vreau sa-ti spun ca nu o sa mai postez pe acest blog, pentru a evita orice conflict între noi doi.
    Îti dau un sfat, stimata doamna: încearca sa-ti folosesti energia pentru scopuri mai bune, si nu pentru a cauta cearta cu lumânarea. Te asigur ca daca vei reusi sa te schimbi, îti vei face tie un mare bine, înainte de toate. Adieu, Madame Nikola.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Interesul lui Klaus Iohannis este ca Guvernul Orban să cadă

Emisiunea „Gândurile lui Cristoiu”, joi, 5 decembrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Circulă pe Net
Villa Hadriana – Tivoli