Despre mizerie

“Nu-i așa că ori de câte ori încercăm să ni-l închipuim pe Dumnezeu ceva ne distrage atenția și ne încurajează să ne gândim la altceva? Se numește diavol și rezidă în noi.” (Blaise Pascal, “Pensées”/“Cugetări”)

Aproape că a venit primăvara și aș vrea să pot spune că începând din 2024 oamenii nu vor mai trage preșul peste murdăria pe care o produc. Nu de roboți avem nevoie, ci de conștiințe.

Ultimii ani au lăsat atâta murdărie pe străzi încât nici primăriile nu mai pot face față. Obligate să plătească pentru întreținerea imigranților ilegali, nu prea mai au bani de curățenie. Deși există mulțime de coșuri de gunoi, ticăloșii aruncă gunoaie peste tot. Consumul de droguri și de alcool în exces au creat specii noi, ferale. Vântul aruncă gunoaiele în curțile și grădinile oamenilor. Grădinarii nu mai vor să strângă gunoaiele, rolul lor e să tundă copacii, tufele, iarba, să se îngrijească de flori. Am și eu o grădiniță cu fața la șosea, jumătate din tomberoane le umplu cu mizeria aruncată de alții.

S-a produs în exces, s-a aruncat la gunoi în exces. Unii refuză să pună gunoiul separat chiar și pentru puținul care se mai reciclează. Mizeria se îngroapă sau se aruncă pe câmpuri. Otrăvurile sunt preluate de apă. Circuitul apei în natură transferă componente chimice ale mizeriilor pe care le-am produs în ceea ce mâncăm și bem. Nu Dumnezeu a creat cancerul, ci noi, prin ceea ce am creat și produs fără nicio grijă pentru viitor sau pentru viețile noastre.

Drogurile și băutura peste măsură au distrus Occidentul, nu Biblia. Seara, străzile miros a cartofi prăjiți și a canabis. Tâmpiților li s-a spus că nu e drog, ci fumat recreațional, doar că de la atâta râs clienții au ales să cumpere senzații și mai tari. Programele de renunțare la droguri și de reabilitare au salvat foarte puțini, deși s-au cheltuit foarte mulți bani. Pentru ca astfel de programe să aibă succes trebuie îndepărtați distribuitorii de droguri de pe străzi, închise fabricile, iar stocurile existente distruse. Polițiștii nu grija protestatarilor ar trebui s-o aibă, ci a copiilor, unora fiindu-le chiar părinți.

Pe străzile dosnice sunt munți de mizerie: mobilă, electronice, dezastru menajer. În Marea Britanie, de exemplu, plouă, plouă des. Mizeria nici nu mai poate fi refolosită, chiar dacă ar fi luată de pe străzi, dacă nu există spații acoperite unde să fie depozitată. Urmărind vloguri de călătorie de pe YouTube am realizat că toate țările au fost înghițite de murdărie. Țări ca Japonia, altădată imaculate, nu au mai făcut față gunoaielor, dughenelor, barăcilor aduse de mizerie în metropole. Roboții nu fac treabă bună. Acum o săptămână am făcut cumpărături la un magazin unde fiecare se folosește de casele de marcat. Supraveghetoarea era transpirată de la atâta alergat, toate casele de marcat țiuiau în eroare, zgomotul era infernal. Se mai și fură. Oamenii ar fi mai fericiți cu locuri de muncă decât cu așa progres. Roboții care răspund la telefon în contul marilor companii repetă aceleași întrebări papagalicește, nerăspunzând la întrebări cu adevărat importante. Timpii de așteptare să vorbești cu o persoană se măsoară în ore. Acestea nu sunt impresii de călătorie, trăiesc în Marea Britanie de douăzeci de ani.

Mai sunt școli primare care se luptă să-i învețe pe copii să citească cărți, să-i respecte pe cei bătrâni, să strângă mizeria după ei. Munca lor a fost înghițită de indolența gimnaziilor și de aroganța prostească a universităților. Intelectualii occidentali au fost fani droguri și băutură, preferând să trăiască în pauza mare. Facebook-ul a avut grijă să-mi plaseze o știre cum că în câteva școli din România copiii sunt învățați să iubească animalele. Sper că e vorba de rânitul la porci și la vacă, de țesălatul unui cal, de dat de mâncare la găini, nu de pus fundițe la gâtul câinilor și al mâțelor. Aduceți-vă aminte ce mâncau chinezii cât au trecut prin foamete, obiceiuri care s-au păstrat. Pământul nu se muncește singur, omul trebuie să se ocupe de agricultură și de zootehnie, dacă vrea să mai existe ca specie.

Nu vă mai închinați la animale, aveți grijă de ele, dar nu exagerați. Mulți au ajuns să le idolatrizeze. Un profesor mi-a spus odată că atunci când colonizatorii au încercat să creștineze incașii, aceia au spus că nu aveau nevoie de un rai unde nu-și puteau lua cu ei și animalele. Mark Twain, de partea colonizatorilor, de asemenea și-a dorit să ajungă în iad, alături de toți prietenii lui, decât singur în rai și fără vicii. Drept urmare Occidentul a început să arate a ceea ce și-au dorit, doar că iadul înseamnă distrugere, după veselie și sarcasm numai cenușă fără viață.

Omul trebuie să revină la bun simț și la măsură. Pe rețelele sociale se face paradă de credință. Credința nu e teatru. Din păcate de teatru avem parte chiar și prin unele biserici. Pedofili dovediți continuă să slujească. Cui? Enoriașii care îi frecventează, chiar și pe aceia care au crucificat o nevinovată, chiar nu pot face deosebirea dintre bine și rău, dintre Dumnezeu și diavol? Înalții prelați bisericești sunt gătiți ca de mers la palat, stau pe tronuri care mai de care mai sofisticate, au purtător de cuvânt. Când ne-am prostit în așa hal? Chiar și busuiocul de agheazmă a fost închis într-un fel de raclă aurită. Sfinții sunt idolatrizați cu peste măsură. Credința e simplitate, naturalețe. Pupincurismul nu funcționează cu Dumnezeu.

Haideți să ne purtăm ca oamenii, nu ca animalele, să ne întoarcem la școală și la buna educație de acasă. La a ne fi milă și a ajuta pe săraci, pe orfani, pe bătrâni. Să distrugem drogurile și să creăm locuri de muncă pentru a produce bunuri care ne fac bine, nu rău. Nu de arme avem nevoie, ci de sănătate: mâncare, învățătură și aer curat. Oamenilor li s-a inoculat o cultură a morții care i-a îndepărtat de viață. Cei mai mulți nici nu mai vor să știe de ce trăiesc. Dacă nu iubiți viața, nici nu e de mirare că mințile unora scuipă distrugere.

P.S. Cei ce aruncă murdărie pe străzi, în parcuri, pe spațiile verzi ar trebui amendați și trimiși la pușcărie pentru o săptămână, de unde să fie scoși zilnic pentru a curăța mizeria din spațiile publice.

Alt P.S. Sunt casele de bătrâni și orfelinatele exemplu de curățenie, îndestulare și empatie, că doar e an electoral? Președintele Iohannis să fie obligat să doneze aceiași sumă pe care a plătit-o pentru călătoriile peste hotare locuitorilor celor mai sărace sate ale României.