Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Din congresul PNL a rămas un morman pe gunoaie pe care tronau și #Echipa Câștigătoare și Forța Dreptei
A trecut 25 septembrie, zi așteptată de poporul român așa cum străbunii noștri îi așteptau pe americani. Festivalul democrației în PNL s-a încheiat cam cu aceleași rezultate și asta se va vedea în timp. Putem presupune că, de luni, 27 septembrie va fi apă caldă, că tot se face anul de când alesul domnului Orban, Nicușor Dan, le promitea asta bucureștenilor. Toate în țara asta urmau să se rezolve „după congresul PNL”, de aceea cred că sâmbătă aproape toată suflarea a stat cu ochii pe televizor. Chiar am zis că nu are rost să scriu nimic, că este un subiect atât de dezbătut încât oamenilor le este lehamite. Însă, eu scriu, duminică dimineața, la ora 7, cu un prosop în cap, pentru că la ora 6 am fost nevoită să-mi spăl părul, că nu mai puteam dormi de putoarea de mici. Aseară, când am ajuns acasă, mi-am scos hainele pe balcon, așa cum ni le scoatem la începutul pandemiei, la sfatul cioclilor apocaliptici. După cum se vede, inutil, deoarece virusului îi place și frigul. La congresul PNL aveai două variante: să stai în sală, cu peste 5 mii de oameni, sau afară, în fum. Singurul câștigat din toată treaba asta a fost negustorul cu micii, care are prăvălia chiar la intrarea în Romexpo. Acolo a duduit toată ziua și Cîțu va avea toate motivele să spună: „Wow, economia merge, am văzut cu ochii mei”.
Sâmbătă dimineața, am ajuns la Romexpo. La intrarea principală, erau două grupări de protestatari: progresiști și maneliști, despărțiți de aleea care ducea la poartă. Nu spun „maneliști” peiorativ, ci pentru că unul ținea în mână o boxă de unde răsunau manele, dar nemulțumirea lor, exprimată pe pancarte, era legată de lucrurile pe care le simțim cu toții: creșterea prețurilor, nesiguranță etc. Unul, parcă a avut o presimțire cu fumul de la mici, că a venit cu o pancartă pe care scria „PNL-ul se împute”. Ceilalți, progresiștii, erau cu desființarea secției speciale. Fiindcă în curte nu era mare foșgăială penelistă, protestatarii au fost vedetele de dimineață. Dau să merg la intrarea în curte și mă întâmpină un agent de pază. Am crezut că e cu verificarea, cu temperatura, cu codul QR. Scuipă într-o parte, își suge dinții și mă întreabă aproape în batjocură: „Sunteți vedetă?”. M-am blocat. „Dacă nu sunteți vedetă, mergeți pe cealaltă parte. Pe aici intră doar VIP-urile”, continuă el și-mi arată cu mâna drumul de întoarcere, fiind convins că nu am acces pe acolo.
Abia atunci am realizat că pe drum m-am întâlnit cu ciopoare de oameni îmbrăcați frumos, de păreau delegați la congres, și chiar m-am întrebat dacă au vreo reuniune înainte, în altă parte.
Am înjurat cu patimă toate vipurile și pe organizatori și m-am întors. Undeva, prin spatele Romexpo, pe un drum prăfuit, se formase o coloană de oameni și toți treceau printr-o portiță de nici o jumătate de metru. În fața mea era un domn supraponderal și chiar am fost curioasă cum va reuși el să o facă. Scheletul metalic al gardului i-a intrat în burta generoasă, i-a presat-o, dar omul a ajuns, nevătămat, dincolo de poartă.
Pentru mine, care am mai participat la asemenea, reuniuni, era un déjà vu. Unii participanți, care au venit de cu seara, erau dichisiți, alții, care au venit cu autocarul sau cu mașinile toată noaptea, erau rupți. Doamnele se schimbau cu hainele bune, își puneau pantofi cu toc, își făceau coafura și se machiau acolo.
Văd un nor de fum care se ridica din față și mă rog la toți sfinții să nu fie ăla cu micii, și el prezent la toate evenimentele de la Romexpo. Am mai făcut zece pași și am simțit, el era. M-am înregistrat și am plecat spre poarta principală, să văd vipurile care intră pe acolo. Acolo era și taraba cu mici. Pe drum, văd un grup compact și îmi bag și eu capul. Era Ludovic Orban, făcea poze cu susținătorii. A mai dat de câteva grupuri răzlețe, însă, după aceea, o parte din drum l-a parcurs singur. Deși la intrarea laterală se făcuse deja o coadă imensă la înregistrare, nimeni nu mai sărea să se pozeze cu el. L-am urmărit și fotografiat dintr-o parte și am prins o imagine, momentul în care a renunțat la marșul triumfal, de unul singur, pe terenul de luptă, urmărit cu privirea de războinicii care nu se știe dacă-i vor fi alături sau îl vor părăsi. Și-a plecat capul, și-a lăsat mâinile inerte pe lângă corp și a făcut așa câțiva pași. Apoi, probabil, s-a îmbărbătat singur, și și-a reluat pasul sigur. De la corturile de pe margine, unde televiziunile și-au făcut studiouri, îl priveau, plictisiți, operatorii și cei de la tehnic.
A ajuns la coadă la mici, unde s-a și așezat. A scos 20 de lei din buzunar, pe care-i frământa între degete, și aștepta să-i vină rândul. Desigur, poate fi imaginea liderului care vrea să fie un om de rând, dar mi-am adus aminte de seara turului doi de la alegerile prezidențiale. Viorica Dăncilă a rămas singură în sediul PSD, nu avea cine să-i facă o cafea și și-a făcut singură. Nu că i-ar fi căzut rangul, dar când până și persoana de care ești sigură că nu-ți scuipă în cafea te părăsește, asta anunță începutul sfârșitului. Totuși, la Orban mai era o speranță. La mese păreau a fi susținătorii lui, pentru că pe spătare erau tricouri care aveau imprimat chipul lui, cu inscripția „Loial oamenilor”. Nu și-a cumpărat mici, ci cafea și apă și s-a așezat lângă un grup de susținători.
Am văzut că aleargă fotografii spre poarta principală, a vipurilor, și am fugit și eu. Intra Boc cu delegația. Bine, pe Boc l-am dibuit greu, abia după ce i-am văzut, printre picioarele celorlalți, călcătura. Ca un general. Bondoc, dar general. Pasul spune, ca și în cazul lui Orban, multe despre soarta politicianului. Toți încep ca generali și sfârșesc târându-și, cu greutate, nu atât picioarele, ci eșecurile. Tot ca un voievod a intrat și Florin Cîțu. Pe el, mașina și sepepiștii l-au adus până la scară. A, și Orban și Cîțu erau cu părul proaspăt vopsit. Mi-i și imaginez cum, cu o seară înainte, în timp ce stăteau cu vopseaua în cap, își făceau planuri de cum își vor spulbera adversarul. Cîțu renunțase la adidași și cămașa cu mânecile suflecate, părea îmbrăcat de iubita care, după ce i-a aranjat nodul la cravată, s-a dat doi pași în spate și l-a scuipat de deochi: „Ia uite, cum ți se asortează cu ochii tăi frumoși, ca albastrul cerului!”.
În timp ce Cîțu dădea nesfârșitele interviuri, m-am dus în sală. Intrarea vipurilor, alta, nu poarta, era goală, m-am strecurat cu greu prin mulțimea de delegați care aștepta să intre în sală. Cred că s-a mers pe declarație verbală pe proprie răspundere în ceea ce privește vaccinarea. Oricum, după cum bine știți, nu a fost respectată nici o măsură sanitară. Parcă și vedeam covizii cum ies, oleacă amețiți de la vaccin, nu cu 7,3 metri pe secundă, cum spunea Adrian Streinu Cercel, ci cu încetinitorul și se așază obosiți pe măscuța celui din față, apoi caută o portiță să ajungă la o nouă gazdă.
Maestrul de ceremonii, Theodor Stolojan, a fost și agentul sanitar. De la microfon, cu o voce de fierăstrău, anunța din când în când: „Nu vă îmbrățișați, stați la distanță!”. Evident, degeaba. Mai apoi, a fost și agent de circulație și cerea: „Eliberați culoarul!”.
În sfârșit, a venit punctul culminant, sosirea lui Klaus Iohannis. Evident, a intrat pe la vipuri, nu prin portița de nicio jumătate de metru, mașina l-a lăsat la scară. În față, pe covorul albastru, îl așteptau Orban și Cîțu. Președintele a coborât din mașină, a stat puțin cu șefa de protocol, care, probabil, i-a aranjat cravata. Sigur, doamna Delia nu l-a scuipat de deochi, dar l-a asigurat că cravata îi scoate în evidență ochii.
Ce a urmat, a văzut toată lumea: un tămbălău de nedescris. Și iar mi-am amintit de un eveniment care a avut loc la Romexpo, în 2019: lansarea lui Traian Băsescu la alegerile europarlamentare. Sala era plină, mulți păreau aduși. Mulți erau aduși din cartiere precum Rahova. Traian Băsescu a vorbit aproape două ore. S-a auzit musca. Și nu, oamenii nu dormeau, chiar îl ascultau și atunci când vorbea despre geopolitică, de nu înțelegeau nimic.
După ce a plecat președintele, am ieșit. Nu doar eu, majoritatea delegațiilor erau afară. Și acolo se puteau urmări discursurile, pe un panou uriaș. Și am socializat cu unii până când a început votul. Oricum, se vehiculau atât de multe informații contradictorii, încât era riscat să dai știri.
După vot, foarte mulți au plecat definitiv. Mulți au plecat scârbiți. Și de Cîțu și de Orban și de PNL-ul păstorit și făcut praf de Iohannis.
Au rămas câțiva, ca la nunta care mai păstrează tradiția cu cearceaful. Să nu piardă momentul când acesta, pătat, va fi fluturat pe geam. Și a venit acel moment, dar deja toată lumea știa rezultatul. Orban a pierdut. Au urmat discursurile. Florin Cîțu a obținut o victorie à la Pirus, dar s-a comportat de parcă ar fi cucerit America.
În spate, acolo unde Ludovic Orban, își începuse, de dimineață, marșul învinsului, erau oamenii lui, care îl așteptau. Au mai rămas puțini, exact oamenii care, probabil, îi vor fi fideli și când va fi dus spre eșafod.
A venit, a mai urmat o sesiune foto și fostul președinte a spus: „Cu ochii în lacrimi, plângeți pentru bieții care vor fi aleși în conducerea rămășițelor Partidului Național Liberal”.
Înainte să plec, am mai intrat o dată în sală. Într-un colț, pe jos, lângă un coș de gunoi erau aruncate materialele de propagandă ale ambelor echipe. Nu le-au dus acasă, să le pună în ramă, ca mărturie a unui moment istoric.
În sfârșit, am reușit să ies și eu pe poarta vipurilor. În urma mea, a rămas un nor greu de fum de mici.
Comentarii
5 comentarii pentru articolul „Din congresul PNL a rămas un morman pe gunoaie pe care tronau și #Echipa Câștigătoare și Forța Dreptei”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Suntem vai steaua noastra. Pana si bulgarii ne scuipa seminte-n cap.
Sunteți dezamăgită că a câștigat Cîțu. Sunteți dezamăgită că a câștigat Iohannis, de fapt. Sunteți dezamăgită că nu-l puteți contrazice pe domnul Cristoiu. De aceea ați scris într-un stil care nu vă caracterizează.
Senzațional. Din scris, papilele olfactive ți se activează. Simți mirosul de cadavru politic.
Mi-aș fi dorit să păstrez ca amintire istorică pancarta fluturată continuu de Violeta Vijulie, pancartă pe care scria ”Votez FLORIN CÎȚU”, și care era sigur printre materialele lăsate în urmă! I-aș fi dat cu ea în cap când aș fi văzut-o trecând cu arme și bagaje la următorul idol! Foarte bun articolul, doamnă Cora Muntean! Felicitări!
Minunat !!! „Toți încep ca generali și sfârșesc târându-și, cu greutate, nu atât picioarele, ci eșecurile.”
Vedeti, dna Cora Muntean, de ce nu prezinta interes poporul (talpa tarii) pentru PNL si coalitie in frunte cu dl KWI…, DACA NU SUNT „VEDETE,VIP-uri” ???
Pe ei nu-i atinge covid-ul, lor totul le este permis ! Poporul sa se conformeze, pentru ei sunt legile, amenzile, etc,etc. Legile nu sunt pentru „FORTA DREPTEI”.
„Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,
Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste.
……………………………………………..
„Gandirea voastra, zise, imi pare minunata,
Si simtimentul vostru il cinstesc, fratii mei”.
……………………………………………..
Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,
Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti? ”
Adevarat vorbeam
……………………………………………..
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei.
Aceasta intre noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem.”
(Cainele si catelul de Grigore Alexandrescu)