Domnul pseudo-președinte a ales… până a cules!

Au oltenii mei o vorbă foc de isteață atunci când se referă la tot felul de târguieli, mai mult sau mai puțin corecte, după care ajung unde e mai rău și mai fără rost: „A ales… până a cules!” Uite, exact de vorba asta mi-am adus aminte atunci când am citit pe fluxul de știri următorul titlu: „Klaus Iohannis l-a ales pe Dacian Cioloș ca prim ministru”. Las la o parte textul, chiriașul de la Cotroceni a declarat că Dacian Cioloș este candidat la funcția de prin ministru și că, deocamdată, parlamentul este cel care îl aprobă sau îl respinge pe respectivul candidat. Dar faptele nu mă lasă să fac abstracție că, deja, avem semnale că s-ar prea putea ca Dacian Cioloș să nu primească voturile unei destul de mari părți a Legislativului pentru a fi investit în înalta dregătorie a statului de drept. Ceea ce nu înseamnă cu nu mai are rost să discutăm despre acest subiect. Dimpotrivă, avem liber la scenarii și la presupuneri…

Cât privește argumentele care au stat la baza acestei desemnări făcute de către pseudo-președintele Klaus Iohannis, iarăși este de menționat că există felurite scenarii și ipoteze. De care, însă, vreau să fac abstracție, preferând să vă propun o supoziție, zic eu, foarte rezonabilă. Mă refer la faptul că, în condițiile în care, la un foarte recent sondaj de opinie, 88% dintre cei chestionați au răspuns că țara merge într-o direcție greșită, iar cota de popularitate a pseudo-președintelui scade vertiginos, este de la sine înțeles de ce domnul Klaus Iohannis mizează foarte tare pe o protecție externă. Și nu pe una acolo, la întâmplare, ci una ferm declarată, din partea unui stat–fanion al marii familii europene. Care stat, până nu demult, a fost Germania. Scriu că „a fost” referindu-mă, direct, la aripa protectoare a doamnei Angela Merkel. Al cărei istoric mandat de cancelar a luat sfârșit odată cu anunțarea rezultatelor alegerilor, care au dat o nouă arhitectură a parlamentului țării. De-acum, oricât mi s-ar spune că sângele apă nu se face, rămân la convingerea că noul cabinet de la Berlin și noul său cancelar au destule treburi interne pe agenda priorităților, așa încât numai la Klaus Werner nu le mai stă gândul.

Așa că, ce și-a zis fostul edil de la Sibiu, ia să facem noi o piruetă și să trimitem un mesaj până la Orașul Lumină, de unde prea bine se știe că democrația modernă din România a luat atâtea nobile învățături. Și ce semnal ar fi putut să fie, acum, mai la obiect și mai convingător decât desemnarea ca premier a lui Dacian Cioloș? Cel care, din motive bine știute, a fost denumit ca fiind un patentat „francofon și francofil”. Precum și cel care, poate că nu chiar degeaba, în perioada când a deținut portofoliul agriculturii în Comisia Europeană s-a spus că, de fapt, a fost al doilea comisar european pe care l-a avut, la acea vreme, Franța.

Până aici toate bune și frumoase, dar, să iertați de vorbă proastă, am un mic semn de întrebare. Să presupunem, așadar, că această nominalizare și, eventual, validarea sa de către Parlament, îl va sensibiliza pe președintele Emmanuel Macron. Doar că domnia sa mai are cam vreo opt luni pentru a da curs susținerii sale pentru România și, mai ales, pentru pseudo-președintele Klaus Iohannis! Știut fiind că anul viitor, în patria lui Baudelaire și a lui Jean Gabin, vor fi alegeri prezidențiale (pe 10 și pe 24 aprilie), urmate de alegeri parlamentare (pe 12 și 19 iunie). Alegeri care s-ar prea putea să aducă în prim plan personaje noi, despre care nu bag mâna în foc să spun că prima grijă le va fi să își aducă aminte că, acolo, la București stă tot mai singur, un suflet de om care l-a desemnat premier pe un francofon și francofil de factura lui Dacian Cioloș.

Nu vreau, Doamne apără și păzește, să cobesc nimănui în cazul acestor alegeri, dar nici nu pot să nu mă întreb și să vă întreb: dacă și la Paris se schimbă garda, încotro mai mișcă girueta domnul pseudo-președinte Klaus Iohannis?